ICCJ. Decizia nr. 4487/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4487/2010
Dosar nr. 96/44/2007
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4142/2005 pe rolul Judecătoriei Galaţi reclamanta N.A. a chemat în judecată pe pârâta Asociaţia de proprietari 308 solicitând să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de constituire a acesteia, din data de 10 septembrie 1999.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data respectivă nu s-a respecta cvorumul necesar constituirii Asociaţiei, consemnându-se doar că ...statutul asociaţie de proprietari a fost semnat de marea majoritate a proprietarilor". Mai arată că poate fi obligată să facă parte din această asociaţie, constituită în condiţiile menţionate în procesul verbal. A mai invocat pârâta ulterior, faptul că nu există o încheiere judecătorului delegat prin care să se fi acordat personalitate juridică asociaţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 124 din 9 ianuarie 2006 pronunţată de Judecătoria Galaţi a fost respinsă ca tardivă acţiunea formulată de reclamanta N.A., în contradictoriu cu Asociaţia de proprietari nr. 308 Galaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că reclamanta avea posibilitatea formulării unei astfel de acţiuni în Justiţie în termen de 60 zile de la data întocmirii procesului verbal de constituire.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel, reclamanta N.A. invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
În motivele de apel, s-a învederat că în mod eronat a fost respinsă acţiunea ca fiind tardivă, în condiţiile în care nu este membră a asociaţiei de proprietari, şi a formulat acţiunea în momentul în care a luat cunoştinţă de documentele a căror nulitate absolută a solicitat a fi constatată.
Tribunalul Galaţi prin Decizia civilă nr. 407/2006 a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând aspecte de nelegalitate.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 140/R din 21 februarie 2008 a respins ca nefondat recursul.
Analizând şi verificând, hotărârile prin prisma aspectelor de modificare şi casare prevăzut de art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. invocate de reclamantă, s-a reţinut că instanţa de fond a interpretat corect probele administrate în cauză şi că a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor legale în materie, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică confirmată şi de instanţa de apel.
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 februarie 2008, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege care nu permit înregistrarea şedinţei cu mijloace tehnice audio, reclamanta a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La data de 5 martie 2009, instanţa prin încheierea pronunţată la această dată a dispus suspendarea judecării cererii de recurs în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (lipsa părţilor).
Din oficiu, la 6 mai 2010, s-a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat următoarele:
Perimarea constituie o sancţiune procedurală ce determină stingerea activităţii judiciare datorită rămânerii litigiului în nelucrare din vina părţii, timp de un an în materie civilă, şase luni în materie comercială.
Instituţia perimării este reglementată de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ.
Condiţiile perimării se desprind cu uşurinţă din chiar dispoziţiile art. 248 C. proc. civ.
O primă condiţie se referă la obiectul perimării. Aceasta vizează doar o anumită categorie de acte procedurale, respectiv acelea care generează o activitate judiciară de fond sau o activitate de soluţionare a căilor legale de atac.
A doua condiţie ce poate fi desprinsă din text se referă la rămânerea cauzei în nelucrare timp de un an.
În fine, ultima condiţie, la fel de importantă ca primele două, constă în rămânerea cauzei în nelucrare din vina părţii. Este şi condiţia care subliniază caracterul de sancţiune procedurală a perimării.
Cum, în cauza pedinte, condiţiile perimării sunt îndeplinite, întrucât cererea de recurs a fost suspendată pentru lipsa de stăruinţă a pârâţilor la data de 27 ianuarie 2006, iar reclamanta din vina sa a lăsat în nelucrare, timp de un an această cerere, este cert că Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., în sensul că va constata perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta N.A. împotriva încheierii de şedinţă din 21 februarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 450/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4486/2010. Civil. Rectificare carte funciară.... → |
|---|
