ICCJ. Decizia nr. 450/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 450/2010
Dosar nr. 2729/112/2008
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2729/112 din 14 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reclamantele B.A., C.M. şi V.F. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul judeţean Bistriţa-Năsăud, Preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud şi Judeţul Bistriţa Năsăud, reprezentat prin Preşedintele Consiliului judeţean Bistriţa-Năsăud anularea dispoziţiei nr. 163 din 11 februarie 2008, cu consecinţa restituirii în natură în favoarea reclamantelor a imobilului teren în suprafaţă de 203 mp, identificat în cartea funciară nr. 1620 Bistriţa – top 1592, 1593/2, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantele au susţinut că, în temeiul Legii nr. 10/2001, au solicitat restituirea terenului situat în Municipiul Bistriţa, identificat în cartea funciară nr.1620 Bistriţa top 1952, 1593/2, preluat fără titlu de statul român, aflat în posesia şi folosinţa S.A. Bistriţa, aflată în subordinea Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud.
Au mai susţinut reclamantele în motivarea acţiunii, că, din actele anexate notificării rezultă că terenul a fost cumpărat de antecesorii reclamantelor, numiţii S.F. şi S.G., fiind intabulat iniţial pe numele antecesorilor şi apoi pe numele reclamantelor şi că proprietatea reclamantelor asupra terenului în litigiu rezultă şi din expertiza topografică efectuată în dosarul în care părţile s-au judecat pentru revendicarea imobilului.
Totodată, au susţinut reclamantele în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în mod eronat s-a reţinut în cuprinsul dispoziţiei atacate faptul că acestea nu sunt urmaşele lui D.I. şi B.E., de la care s-a expropriat terenul, întrucât pe de o parte, reclamantele nu au susţinut niciodată calitatea lor de urmaşi ai acestora, iar, pe de altă parte, acestor persoane li s-a expropriat terenul din cartea funciară nr. 308 Bistriţa topografic 1593/1 pe care reclamantele nu l-au solicitat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 785/F din 3 decembrie 2008, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamante, sentinţa fiind menţinută prin Decizia civilă nr. 51A din 16 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamante.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1159/2002 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 2273/2004 s-a respins acţiunea în revendicarea terenului în suprafaţă de 203 mp pronunţată de reclamante împotriva S.P.A. Bistriţa, în considerentele acestei hotărâri irevocabile reţinându-se faptul că, în realitate, antecesorii reclamantelor au cumpărat o suprafaţă mai mică de 753 mp şi nicidecum cea înscrisă în cartea funciară.
Raportat la litigiul dedus judecăţii, această decizie prezintă autoritate de lucru judecată, în sensul că exprimă adevărul cu privire la situaţia juridică a imobilului litigios, astfel încât ceea ce a format obiectul judecăţii acţiunii în revendicare se impune într-o manieră imperativă în toate litigiile viitoare.
Chiar dacă în C.F. nr. 308 Bistriţa nr.top 1593/1 este înscrisă suprafaţa de 391 mp, din actele de preluare a acestui imobil în proprietatea statului român rezultă, fără echivoc, că, în realitate suprafaţa expropriată a fost de 624 mp, iar imobilul a fost preluat de la proprietarii tabulari D.I. şi soţia B.E..
În consecinţă reclamantele neavând calitatea de proprietare a imobilului în litigiu la data preluării acestuia de către stat sau de moştenitoare dale foştilor proprietari tabulari D.I. şi soţia B.E., nu au calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea acestuia, nefiind îndeplinite cerinţele art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei civile nr. 51/A din 16 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs reclamanţii B.A., C.M. şi V.F., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi formulând, în esenţă, următoarele critici:
Decizia civilă nr. 1159/2002 a Curţii de Apel Cluj nu poate fi aplicabilă în soluţionarea prezentei cauze.
Reclamaţii sunt proprietarii imobilului înscris în C.F. 1620 top 1592, 1593/2, casă de piatră cu etaj şi curte în suprafaţă de 946 mp, din care folosesc numai suprafaţa de 741 mp, diferenţa de 203 mp fiind folosită Statului Român, căruia îi este recunoscut dreptul de proprietate fără vreun act justificativ. Ca atare, reclamanţii se află în situaţia preluării fără titlu a terenului lor, motiv pentru care au solicitat restituirea în natură a acestuia în baza Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat în sensul considerentelor ce succed.
In fapt, prin Decizia civilă nr. 51/A/2009, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr. 2729/112/2008, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele B.A., C.M. şi V.F. împotriva sentinţei civile nr. 785/F din 03 decembrie 2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosar nr. 2729/112/2008, pe care o menţine.
In pronunţarea acestei decizii, instanţa de apel, a avut în vedere Decizia nr. 1159/2002 a Curţii de Apel Cluj coroborată cu cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr.1666/1974, autorizaţia de înstrăinare nr. 4441/1974, schiţa anexă la autorizaţie, memoriu justificativ întocmit la data de 08 aprilie 1974 în vederea emiterii autorizaţiei, din care rezultă, fără dubiu, că suprafaţa înstrăinată este mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară, respectiv numai suprafaţa de 741 mp si nu 946 mp, cât este menţionat în contractul de vânzare cumpărare. S-a avut în vedere, totodată, că limitele dintre proprietăţi sunt marcate de un zid despărţitor, construit în urmă cu peste 40 de ani şi că imobilul solicitat în suprafaţa de 203 mp a fost preluat în proprietatea statului de la D.I. şi soţia B.E., între reclamante şi proprietarii deposedaţi neexistând legături de rudenie.
Prin dispoziţia nr. 163 din 11 septembrie 2008 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud s-a respins cererea de restituire în natură sau în echivalent a petentelor privind imobilul teren în suprafaţă de 203 mp, înscris în C.F. nr. 1620, nr. top 1592,1593/2, pentru lipsa calităţii de persoană îndreptăţită, în sensul prevederilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 - adică petentele să fi avut calitatea de proprietar la data preluării imobilului în proprietatea statului sau să fie moştenitoare ale fostului proprietar.
Prin Decretul nr. 600/20 decembrie 1955, s-a preluat in proprietatea statului imobilul situat în Bistriţa, înscris in C.F. nr. 308, nr. top 1593/1, in care funcţionează Scoală Populară de Artă, imobil aflat în domeniul public al judeţului Bistriţa - Năsăud, de la D.I. şi soţia născută B.E., atribuindu-se acestora, drept despăgubire, imobilul teren şi clădire situat în Bistriţa, proprietatea statului român.
Totodată, din Decizia nr. 20.042/V-1957, emisă de Comitetul Executiv Regional al Sfatului Popular Regional Cluj, prin care s-a dat destinaţia de muzeul raional imobilului construcţie, rezultă că imobilul preluat in proprietatea statului în baza Decretului nr. 600/1955, înscris în C.F. nr. 308, nr. top 1593/1 a fost în suprafaţă construită de 210 mp şi teren aferent de 624 mp.
Astfel, chiar dacă în coala de carte funciară nr. 308, pe nr. top 1593/1 este înscrisă suprafaţa de 392 mp, coroborând actul de preluare în proprietatea statului, respectiv Decretul nr. 600/1955, actul de atribuire în schimb a unei alte proprietăţi, respectiv Decizia nr. 133/1955 si Decizia nr. 20.042/1957, prin care s-a dat imobilului construcţie destinaţia de muzeu raional, rezulta că suprafaţa de 203 mp, solicitata de petente, a fost preluata în proprietatea statului de la D.I. şi soţia B.E. în anul 1957, petentele menţionând acest lucru şi în notificare.
Chiar şi în condiţiile în care suprafaţa de teren de 203 mp ar fi fost preluată în proprietatea statului, fără titlu, de la numita C.E. tot nu sunt întrunite condiţiile prevăzute art. 3 si art. 4 din Legea nr. 10/2001, respectiv petentele să fi avut calitatea de proprietar la data preluării imobilului în proprietatea statului sau să fie moştenitoare ale fostului proprietar, C.E.
Această suprafaţa de teren fiind preluată în proprietatea statului încă din anul 1957, cu titlu, de la D.I., nu putea face obiectul contractului de vânzare-cumpărare, încheiat în anul 1974, cu atât mai mult cu cât cele două proprietăţi sunt separate de un zid despărţitor ce exista in anul 1963.
Această situaţie de fapt s-a reţinut şi de către Curtea de Apel Cluj în Decizia nr. 1159/2002, pronunţată în dosar nr. 2273/2002, prin care s-a respins acţiunea în revendicare a reclamanţilor privind imobilul teren în suprafaţa de 203 mp, reţinând in considerentele deciziei că această suprafaţă nu putea face obiectul contractului de vânzare - cumpărare, prin urmare recurentele-reclamante nu au calitatea de proprietar al imobilului teren în suprafaţa de 203 mp, înscris în C.F. nr. 1620, Bistriţa, nr. top 1592,1593/1.
Referitor la calitatea de proprietar a acestora consideram că, dată fiind, existenta deciziei civile nr. 1159/2002, prin care s-a respins acţiunea în revendicare reclamantelor pe motiv că antecesorii lor nu au cumpărat imobilul revendicat în suprafaţa de 203 mp în mod corect a reţinut instanţa de apel că, în această privinţă există autoritate de lucru judecat , instanţa fiind ţinută de aceste, constatări într-un nou proces, cum este cel in speţă, care vizează tocmai proprietatea supra imobilului în litigiu.
Ori, în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, prima condiţie care trebuie îndeplinită de către o persoană care se consideră îndreptăţită este calitatea de proprietar al imobilului, mai mult, să fi fost proprietar la data preluării imobilului în proprietatea statului.
Chiar dacă presupunem că suprafaţa de 203 mp a fost preluată în proprietatea satului, fără titlu, de la C.E. vânzătoare în contractul de vânzare-cumpărare, acest contract nu poate fi invocat în dovedirea calităţii de proprietar de către petente întrucât s-a încheiat după preluarea imobilului în proprietatea statului.
Faţă de considerentele ce preced, constatând neincidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B.A., C.M. şi V.F. împotriva deciziei nr. 51 A din 16 februarie2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4496/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4487/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
