ICCJ. Decizia nr. 4532/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4532/2010
Dosar nr. 1431/118/2009
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 2792/254/2008 reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâta Judecătoria Buhuşi, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 500.000 Euro cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 17 septembrie 2008 a primit un plic expediat de către pârâtă, iar la rubrica „destinatar" erau menţionate, în mod ilegal si eu rea-credinţă, toate datele sale cu caracter personal.
Reclamanta a mai susţinut că această împrejurare, care a determinat ca multe persoane să aibă acces liber la datele sale personale, i-a provocat un atac de panică şi o stare de şoc, traumatizând-o fizic şi psihic pe fondul unor afecţiuni preexistente.
În drept au fost invocate prevederile art. 18 din Legea nr. 677/2001, art. 998-999 C. civ., art. 22, art. 23, art. 26, art. 28 şi art. 52 din Constituţie.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: copia plicului expediat de către pârâtă, adresa emisă la data de 11 septembrie 2008 de Judecătoria Buhuşi în dosarul nr. 97/2008, notificare de acordare pensie emisă la data de 05 aprilie 2004 de Administraţia de Asigurări Sociale a S.U.A.
In apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive întrucât nu are personalitate juridică şi nici buget propriu.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii, învederând că procedura de comunicare a actelor procedurale contestată de către reclamantă nu a fost folosită doar în cazul acesteia, fiind menită să evite eventuale disfunctionalităţi determinate de existenţa mai multor persoane cu acelaşi nume.
S-a mai susţinut că la nivelul instanţelor de judecată nu se poate realiza o protecţie totală a datelor cu caracter personal, din cauza publicităţii şedinţelor de judecată şi a modalităţii de îndeplinire a procedurilor de citare.
Prin precizări scrise depuse la dosar la data de 16 decembrie 2008, reclamanta a chemat în judecată şi pe pârâtul Tribunalul Bacău, în calitate de emitent al adresei comunicate prin plicul ce i-a cauzat prejudiciul moral.
Prin sentinţa civilă nr. 162 din 22 ianuarie 2009 Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi pe cale de consecinţă a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinându-se că, faţă de valoarea obiectului cererii, sunt incidente prevederile art. 2 pct. l lit. b) C. proc. civ.
Pe rolul Tribunalului Constanţa, cererea astfel declinată a fost înregistrată sub nr. 1431/118/2009.
Pârâtul Tribunalul Bacău a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că datele de pe plicul comunicat reclamantei nu intră în noţiunea explicată de art. 3 lit. a) din Legea 677/2001. Aceste dispoziţii legale nu pot fi aplicabile speţei, deoarece reclamanta a fost parte într-un dosar, iar procedura în faţa instanţei de judecată este publică, situaţia făcând parte dintre excepţiile enumerate de art. 5 lit. c), d) din actul normativ menţionat.
In plus, reclamanta a avut o atitudine procesuală ce a determinat completarea adresei cu alte date decât numele şi prenumele, corespondenţa anterioară fiind restituită de către reclamantă.
Prin precizări scrise depuse la dosar la data de 06 aprilie 2009 reclamanta a relatat că la data de 01 aprilie 2009 s-a prezentat la Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Mangalia pentru a obţine o adeverinţă de venituri, aflând cu acest prilej că o altă persoană solicitase anterior aceeaşi adeverinţă. Acest eveniment, a concluzionat reclamanta, este urmarea delictului civil săvârşit de cei doi pârâţi în solidar, fiindu-i cauzată o traumă psihică pe care o trăieşte zi şi noapte şi care îi pune în pericol viaţa.
La termenul din 15 februarie 2009 instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Judecătoriei Buhuşi.
Soluţionând excepţia invocată şi pe fond cauza, Tribunalul Constanţa a pronunţat Decizia civilă nr. 685 din 29 mai 2009 prin care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Judecătoria Buhuşi ca neîntemeiată.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Judecătoria Buhuşi, invocată din oficiu.
A fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Judecătoria Buhuşi ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.
A fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bacău, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâta Judecătoria Buhuşi, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, nu are personalitate juridică. Neavând personalitate juridică este lipsită de capacitatea de folosinţă de a avea drepturi şi obligaţii.
Aceleaşi considerente le-a avut instanţa de fond în vedere la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanta, fiind parte într-un dosar penal, a primit comunicare de la Judecătoria Buhuşi referitoare la plata cheltuielilor de judecată, iar pe această comunicare erau trecute date cu caracter personal, inclusiv codul numeric personal, fapt pentru care a susţinut că i-a fost cauzat un prejudiciu moral.
În această cauză nu este angajată răspunderea civilă delictuală, întrucât, sediul materiei pentru prejudiciul moral suferit în urma unei prelucrări cu date cu caracter personal îl constituie dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 677/2001. Or, potrivit art. 3 din aceeaşi lege, instanţele de judecată au acces la date cu caracter personal ale celor care participă la desfăşurarea unui proces aflat pe rol pentru buna administrare a actului de justiţie.
Prin urmare, instanţa de judecată având calitatea de operator de date cu caracter personal, a preluat aceste date fără consimţământul prealabil al reclamantei având în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 677/2001.
Înscrisurile depuse de reclamantă la dosar nu au făcut dovada că aceasta a fost prejudiciată moral.
În termen legal împotriva sentinţei civile nr. 685 din 29 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Constanta a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta a arătat că, prin hotărârea apelată, i-au fost încălcate drepturile procesuale, cele constituţionale, drepturile omului şi libertăţile fundamentale protejate de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale recunoscute în convenţii şi protocoale.
Instanţa de fond soluţionând cauza, a ignorat înscrisurile depuse la dosar, cauzându-i un prejudiciu moral şi material prin divulgarea datelor cu caracter personal pe dovada de comunicare trimisă apelantei reclamante.
Deşi i-a fost cauzat un prejudiciu moral urmare a divulgării datelor cu caracter personal, instanţa de fond cu rea-credinţă nu i-a acordat daune morale pe care le-a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar.
Pentru cele menţionate a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin Decizia civilă nr. 298/C din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, aecţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă F.M., în contradictoriu cu intimaţii Judecătoria Buhuşi şi Tribunalul Bacău, împotriva sentinţei civile nr. 685 din 25 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că sunt neîntemeiate motivele de apel formulate de reclamantă, întrucât prima instanţă, în mod corect a constatat faptul că nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, întrucât procedura în faţa instanţei este o procedură deschisă publicului, situaţia expusă făcând parte din excepţiile prevăzute de art. 5 literele c şi d din această lege.
Referitor la cererea de reparare a prejudiciului civil reglementat de dispoziţiile art. 998-999 C. civ., s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada traumei sufleteşti suferite.
Împotriva deciziei respective, la data de 5 februarie 2010, în termen legal, a declarat recurs reclamanta F.M., criticând-o ca fiind nelegală şi solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, care să fie schimbată în tot, admiţându-i-se acţiunea aşa cum a fost formulată.
Prin motivele de recurs, depuse odată cu cererea, a susţinut că în mod greşit, instanţa de apel a menţinut hotărârea primei instanţe care a făcut o eronată aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
A învederat faptul că pârâta Judecătoria Buhuşi, în mod ilegal şi abuziv, i-a cauzat suferinţe şi prejudicii de ordin moral şi material în urma prelucrării unor date cu caracter personal, efectuată ilegal pe plicul recomandat, la rubrica destinatar, care i-a fost trimis pe data de 17 septembrie 2008, prejudiciu ce trebuie reparat potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 677/2001.
În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
La data de 4 august 2010, intimatul Tribunalul Bacău a format întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantă, susţinând faptul că motivele formulate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantă, excepţie invocată prin întâmpinarea depusă în termenul legal, Înalta Curte constată că este nefondată şi o va respinge, întrucât motivele de recurs formulate de reclamantă şi întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aceasta, întrucât reclamanta a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 18 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, motive care se referă la nelegalitatea şi nu la netemeinicia deciziei recurate.
Pe fondul cauzei, analizând recursul declarat de reclamantă prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat şi-l va respinge ca atare, avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, se reţine faptul că - orice prelucrare de date cu caracter personal, cu excepţia prelucrărilor care vizează date din categoriile menţionate la art. 7 alin. (1), art. 8 şi art. 10, poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat consimţământul în mod expres şi neechivoc pentru acea prelucrare.
De la regula instituită în primul alineat, unde se prevede condiţia esenţială a consimţământului celui vizat în cadrul condiţiilor de legitimitate privind protecţia datelor cu caracter personal, alineatul doi al aceluiaşi articol prevede situaţiile în care nu este necesar a se lua consimţământul persoanei vizate, printre care situaţiile prevăzute la lit. c) şi d) - când preluarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului şi atunci când prelucrarea este necesară în vederea aducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public sau care vizează exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terţul căruia îi sunt dezvăluite datele.
Prin urmare, prelucrarea datelor cu caracter personal ale reclamantei de către Judecătoria Buhuşi, a avut un scop legitim, nefiind necesar a se lua consimţământul acesteia, atâta vreme cât aceasta a avut calitatea de parte într-un dosar penal şi fiind obligată la plata unei sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, prelucrarea acestor date fiind necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului şi în interesul unei bune administrări a justiţiei ca serviciu public.
În aceste condiţii, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel că nu poate fi vorba de prelucrarea nelegală a unor date cu caracter personal, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, neputându-se reţine săvârşirea unei fapte ilicite de natură a atrage răspunderea civilă delictuală a autorului.
Neexistând o faptă ilicită săvârşită de autor, în condiţiile în care prelucrarea datelor cu caracter personal ale recursului a avut un scop legitim, nu se poate vorbi nici de existenţa unui prejudiciu de ordin material sau moral suferit de către aceasta.
Iar ca o consecinţă, în mod întemeiat s-a concluzionat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată ilegal, se poate adresa instanţei competente pentru repararea acestuia.
În consecinţă, nu subzistă motivul de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta F.M. se priveşte ca fiind nefondat şi se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F.M. împotriva deciziei civile nr. 298/C din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4533/2010. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 4530/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
