ICCJ. Decizia nr. 4533/2010. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4533/2010
Dosar nr. 1827/54/2009
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra cererii de faţă, constată:
Prin Decizia civilă nr. 1624 din 31 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta Casa judeţeană de pensii Dolj, în contradictoriu cu reclamantul B.C., împotriva sentinţei civile nr. 5291 din 8 octombrie 2008 a Tribunalului Dolj, pe care a modificat-o în sensul că a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că potrivit adeverinţei nr. 2674 din 04 iunie 2008 emisă de SC A. SA, contestatorul a beneficiat pentru perioada lucrată în această unitate, în afara drepturilor salariale menţionate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferenţă de manoperă), adaosuri cu caracter permanent şi care s-au acordat funcţie de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare.
În ce priveşte adaosurile anterioare datei de 1 februarie 2005, data intrării în vigoare a Legii nr. 57/1974, precum şi cele din perioada ulterioară anului 1992, adeverinţa nu cuprinde menţiuni.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 9 iunie 2009, revizuientul B.C. a solicitat instanţei revizuirea acestei decizii, susţinând că instanţa de recurs nu a avut o jurisprudenţă constantă în soluţionarea dosarelor având ca obiect contestaţiile formulate împotriva deciziilor de pensionare emise salariaţilor care au lucrat în cadrul SC A. SA Craiova, pronunţând decizii contradictorii, chiar şi persoanelor care au lucrat în acelaşi colectiv de elaborator al proiectelor, în aceleaşi condiţii de legislaţie a muncii.
Prin soluţia pronunţată în recurs, revizuientul se consideră discriminat deoarece i s-a cauzat un prejudiciu material şi moral, atât faţă de colegii pensionari din cadrul SC A. SA, cât şi faţă de alţi colegi pensionari care au lucrat în alte institute de proiectări din ţară, fiind încălcate dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 din aceeaşi convenţie, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 12.
La data de 21 septembrie 2009, revizuientul şi-a completat cererea, în sensul că a solicitat revizuirea deciziei şi pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susţinând că după pronunţarea deciziei instanţei de recurs a descoperit înscrisuri noi, de natură a modifica soluţia, respectiv adresa nr. 8638 din 04 septembrie 2009 eliberată de SC I.C.S.T.I.T.P.M.L. SA Craiova, din care rezultă că diferenţele care rezultă din adeverinţa avută în vedere de instanţa de recurs, au făcut parte din venitul brut realizat, precum şi adresa nr. P 160 din 07 septembrie 2009 emisă de I.N.S.S.E., prin care se confirmă că sporurile acordate sub formă de procent din salariul de bază erau incluse în veniturile salariale brute.
Prin Decizia nr.1624 din 31 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în ce priveşte bazate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că în înţelesul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul doveditor pe baza căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri trebuie să fi fost „descoperit" după darea hotărârii, în sensul că el a existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar până în acel moment a fost reţinut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Or, în cauză, cele două înscrisuri invocate de revizuient sunt ulterioare pronunţării deciziei a cărei revizuire se cere, astfel că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 este nefondată.
În ce priveşte motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., faţă de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa competentă este cea superioară instanţei care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii şi având în vedere că hotărârile pretins potrivnice au fost pronunţate de Curtea de Apel Craiova, competentă să soluţioneze cererea de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Urmare acestei soluţii, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul din 17 septembrie 2010, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate.
Raţiunea reglementării prevăzută de dispoziţia legală menţionată o constituie necesitatea de a se înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunţată cu încălcarea principiului lucrului judecat.
În cauza dedusă judecăţii, se constată că hotărâri judecătoreşti care se afirmă că ar fi potrivnice au fost pronunţate de Curtea de Apel Craiova în pricini similare, dar în care nu au fost aceleaşi părţi.
Fiind vorba de pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.
Textul de lege menţionat nu permite revizuirea pe considerentul că în pricini similare din punct de vedere al obiectului, dar care privesc persoane diferite, instanţele ar fi pronunţat soluţii diferite.
Or, în speţă revizuientul invocă tocmai o astfel de contrarietate a deciziilor pronunţate de Curtea de Apel Craiova, respectiv faptul că „instanţa de recurs nu a avut o jurisprudenţă constantă în soluţionarea dosarelor având ca obiect contestaţiile formulate împotriva deciziilor de pensionare emise salariaţilor care au lucrat în cadrul SC A. SA Craiova, pronunţând decizii contradictorii, chiar şi persoanelor care au lucrat în acelaşi colectiv de elaborator al proiectelor, în aceleaşi condiţii de legislaţie a muncii".
În atare situaţie, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, nefiind întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
De altfel, cererea de revizuire este formulată şi tardiv, faţă de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, având în vedere că hotărârea supusă revizuirii a fost pronunţată la 31 martie 2009, iar cererea de revizuire a fost formulată la 9 iunie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei nr. 1624 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuientul B.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4537/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4532/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
