ICCJ. Decizia nr. 4537/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4537/2010
Dosar nr. 41903/1/2004
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil, reclamantul P.T. a solicitat obligarea pârâţilor S.S., S.E., S.T., D.V. şi D.C. la plata valorii actualizate a sumei de 20.000 lei, a contravalorii impozitelor achitate de reclamant în perioada 1981 – 1997, a valorii lipsei de folosinţă a imobilului pe o durată de 7 ani, a valorii îmbunătăţirilor efectuate de reclamant în imobilul situat în Mizil, Judeţul Prahova, restituirea imobilului în starea în care se afla în anul 1996, precum şi plata de daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 784 din 19 septembrie 2003, Judecătoria Mizil, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la mai multe termene consecutive, reclamantul nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de a preciza valoarea pretenţiilor în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru, astfel că acesta nu şi-a exercitat drepturile procedurale cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 723 C. proc. civ., ci le-a exercitat în mod abuziv, fapt ce a condus la tergiversarea judecării cauzei în mod nejustificat şi la nesocotirea dreptului părţilor la un proces desfăşurat într-un termen rezonabi.
Prin Decizia nr. 74 din 13 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamantul P.T., a anulat sentinţa Judecătoriei Mizil şi a reţinut cauza pentru judecarea cauzei.
Soluţia a fost pronunţată faţă de dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., având în vedere că reclamantul şi-a precizat cuantumul pretenţiilor în apel, iar cauza nu a fost soluţionată pe fond de judecătorie.
La termenul din 16 septembrie 2004, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei în baza dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare ce formează obiectul dosarului nr. 13780/2003 al Judecătoriei Ploieşti.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul P.T.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de la 6 mai 2005, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
La data de 4 mai 2010, Înalta Curte a dispus din oficiu repunerea cauzei pe rol.
La termenul din 17 septembrie 2010, instanţa a invocat excepţia perimării recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata şi din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi art. 250 C. proc. civ.
In speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 6 mai 2005, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că nici una dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 6 mai 2006, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul P.T. împotriva încheierii din 16 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, în dosar nr. 8842/2003.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4536/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4533/2010. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
