ICCJ. Decizia nr. 4593/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4593/2010
Dosar nr. 4531/301/2008
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 septembrie 201.
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 11 aprilie 2008, reclamantul A.C. a chemat în judecată pe pârâţii B.I. şi I.I. solicitând intimatei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să i se recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 3, dobândit prin efectul uzucapiunii.
La data de 4 decembrie 2008 reclamantul şi-a modificat acţiunea, învederând că înţelege să se judece şi cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi I.I. în calitate de pârâţi.
Totodată a solicitat deschiderea succesiunii defunctului B.I., decedat la 24 februarie 1976 şi constatarea succesiunii vacante a defunctului.
La termenul de judecată din data de 25 martie 2009 instanţa a invocat din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, faţă de capătul de cerere având ca obiect deschiderea succesiunii defunctului B.I. şi respectiv, constatarea vacanţei succesorale cu privire la averea acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 3543 din 25 martie 2009 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sector 3 şi a declinat competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect deschiderea succesiunii defunctului B.I. şi respectiv constatarea vacanţei succesorale în favoarea Judecătoriei Sfântul Gheorghe.
A disjuns cererea având ca obiect constatarea uzucapiunii şi a dispus formarea dosarului nr. 4364/301/2009, fixând termen de judecată la data de 29 aprilie 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, că în conformitate cu dispoziţiile art. 14 pct. 2 C. proc. civ., „în materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile referitoare la moştenire".
Cât priveşte noţiunea de „ultim domiciliu al defunctului" instanţa a reţinut că important este domiciliul efectiv pe care l-a avut defunctul la data încetării sale din viaţă, iar nu cel menţionat în actul de identitate al acestuia.
Or, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că locul decesului numitului B.I. a fost în Covasna, astfel încât a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sfântul Gheorghe.
Această din urmă instanţă prin sentinţa civilă nr. 185 din 9 iulie 2009 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect deschiderea succesiunii defunctului B.I. şi constatarea vacanţei succesorale, în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc, întrucât ultimul domiciliu al defunctului B.I. a fost în oraşul Covasna.
Judecătoria Târgu Secuiesc prin sentinţa civilă nr. 933 din 29 septembrie 2009 la rândul ei şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A.C. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reţinând în considerentele hotărârii că din actele dosarului rezultă că ultimul domiciliu al defunctului B.I. a fost în Bucureşti.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul A.C. pe motiv că soluţia de declinare a competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti reprezintă o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 14 pct. 2 C. proc. civ.
Tribunalul Covasna, secţia civilă, prin Decizia nr. 627/R din 8 decembrie 2009 a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A.C. întrucât acesta din urmă nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru şi a timbrului judiciar.
La data de 4 februarie 2010, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, pe cale administrativă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie întrucât cea de a doua instanţă în faţa căreia s-a ivit conflictul negativ de competenţă, respectiv Judecătoria Târgu Secuiesc nu a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Potrivit art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente a judeca aceeaşi pricină.
În speţă, nu există conflict de competenţă şi deci nu este cazul a se da un regulator de competenţă întrucât instanţa supremă nu a fost sesizată cu o asemenea cerere.
În consecinţă, cauza va fi înaintată spre soluţionare Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată că nu există conflict de competenţă.
Înaintează dosarul Judecătoriei sector 3 Bucureşti spre soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4594/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4541/2010. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
