ICCJ. Decizia nr. 462/2010. Civil. Obligaţie de a face. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 462/2010
Dosar nr. 631/59/2008
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 520 R din 19 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 2766/325/2006 s-a admis recursul declarat de reclamantele W.M. şi P.A.V. împotriva deciziei civile nr. 1043/A din 11 decembrie 2007 a Tribunalului Timiş şi au fost respinse recursurile declarate de pârâţii P.E., R.M., V.I., M.I. şi I.G.
În consecinţă, Decizia a fost schimbată în parte, în sensul obligării pârâţilor la plata către reclamante a sumei de 3840 lei cheltuieli de judecată, fiind menţinută în rest.
Împotriva deciziei au formulat prezenta cerere de revizuire pârâţii P.E., R.M., V.I., M.I. şi I.G. care au solicitat anularea ei.
În motivare au invocat contrarietatea existentă între Decizia sus-menţionată şi sentinţa civilă nr. 6679 din 4 iunie 1996 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 5644/1996, hotărâre prin care definitiv şi irevocabil a fost respinsă cererea de demolare a garajelor formulată împotriva revizuenţilor de Consiliul Local al Municipiului Timişoara.
Au menţionat faptul că, deşi au invocat în faţa instanţelor judecătoreşti faptul că buna lor credinţă în construirea garajelor a fost reţinută cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea sus-menţionată, instanţele au respins excepţia astfel invocată şi întemeiată pe dispoziţiile art. 1201 C. civ.
În fine, au invocat faptul că, încălcând dreptul la administrarea probelor propuse de revizuenţi, instanţele - în prezentul ciclu procesual - nu le-au permis si facă proba bunei credinţe mai sus afirmată.
În drept au invocat dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 885 din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuienţii P.E., R.M., V.I., M.I. şi I.G. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele.
Ca temei al cererii de revizuire, revizuentele au invocat contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 520/R din 19 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara dosarul nr. 2766/325/C/2006 şi sentinţa civilă nr. 6679 din 4 iunie 1996 pronunţată Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 5644/1996.
Este de observat că, prin Decizia dată în recurs, hotărârea instanţei de apel a fost modificată doar sub aspectul acordării către reclamante a cheltuielile judecată şi că prin hotărârea dată de judecătorie a fost respinsă cererea prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara a solicitat demolarea de către P. (revizuentă în prezenta cauză) a garajului, demolare solicitată şi pe calea cert chemare în judecată în procesul de faţă.
Pe de altă parte, revizuenţii înşişi invocă faptul că în acest al doilea proces invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi că instanţele au respins a excepţie.
Aceste aspecte, însă, nu pot fi evocate de curtea de apel câtă vreme invocându-se contrarietatea a două hotărâri dintre care una a fost pronunţată de Curte ca instanţă de recurs, ambele instanţe făcând parte din aceeaşi circumscripţie judecătorească, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie îi revine competenţa materială în a examina prezenta cerere sub toate aspectele, inclusiv sub cel al cererii de suspendare formulată de revizuienţi.
Examinând actele dosarului în raport de obiectul cererii şi temeiul ei de drept art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se constată că cererea de revizuire este neîntemeiată.,
Dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prevăd că se poate cerere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia puterii lucrului judecat, reglementată de art. 1201 C. proc. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
Invocând existenţa unor hotărâri potrivnice, care ar justifica motivul de revizuire menţionat, revizuienţii au făcut referire la Decizia civilă nr. 520/R din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara şi la sentinţa civilă nr. 6679 din 4 iunie 1996, pronunţată de Judecătoria Timişoara.
Prin Decizia civilă nr. 520R din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara a admis recursul declarat de reclamantele W.M. şi P.A.V. împotriva deciziei civile nr. 1043/A din 11 decembrie 2007 a Tribunalului Timiş; a modificat ambele hotărâri în parte, în sensul că a obligat pe pârâţii să achite reclamantelor în primă instanţă suma de 3840 lei cheltuieli de judecată; a obligat pe pârâţii P.E., R.M., V.I., M.I. şi I.G. la plata sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs reclamantei W.M.; a respins recursurile declarate de pârâţii P.E., R.M., V.I., M.I. şi I.G.
Prin sentinţa civilă nr. 6679 din 4 iunie 1996, Judecătoria Timişoara a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul local al municipiului Timişoara împotriva pârâtei P.E., având ca obiect obligaţia de a face.
Faţă de împrejurarea că, în speţă, nu există identitate de obiect între cele două acţiuni (obligaţie de a face şi respectiv revendicare) şi nici de cauză, iar judecata în cele două procese s-a desfăşurat între părţi diferite ( acţiunea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 6679 din 4 iunie 1996 a fost formulată de reclamantul Consiliul local al municipiului Timişoara împotriva pârâtei P.E., iar acţiunea soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 520R a fost formulată de reclamantele W.M. şi P.A.V. împotriva pârâţilor A.E., R.M., V.I., P.E., I.G. G.A. şi Asociaţia Locatarilor (Proprietarilor) din Timişoara, se constată soluţionarea diferită a celor două cereri nu s-a făcut prin hotărâri potrivnice, câtă vreme instanţele au avut a se pronunţa asupra unor pretenţii cu fundament juridic diferit, puse în dezbaterea contradictorie a unor părţi diferite.
Faţă de considerentele ce preced se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuienţii P.E., R.M., V.I., M.I. şi I.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizueinţii P.E., R.M., V.I., M.I. şi I.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4631/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4627/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
