ICCJ. Decizia nr. 4611/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4611/2010
Dosar nr. 4369/3/2008
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. reţine cele ce urmează:
Prin sentinţa civilă nr. 1875 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte contestaţia precizată, formulată de contestatorul P.A., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.; a anulat în parte hotărârea nr. 26 din 30 octombrie 2007, emisă de intimata C.N.A.D.N.R. SA în sensul că stabileşte cuantumul despăgubirilor la suma de 17.996,02 lei, din care 4.680,62 lei reprezintă valoarea bunului expropriat (consemnată de intimată la 26 noiembrie 2007 pe numele contestatorului) şi 13.315,40 lei reprezintă despăgubire pentru împrejmuire şi a luat act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu soluţionarea apelului declarat de intimatul Statul român, prin C.N.A.D.N.R., a respins calea de atac prin Decizia nr. 555/A din 5 noiembrie 2009, pentru considerentele ce se vor arăta.
Apelul este axat în principal pe interpretarea probatoriului administrat, iar în speţa de faţă probatoriul edificator a fost expertiza efectuată.
Aşa cum rezultă din actele dosarului apelanta nu a mai solicitat o nouă expertiză care să lămurească aspectele rămase neelucidate după efectuarea primei expertize.
Prima instanţă (după expertiză, obiecţiuni, chiar cenzurarea raportului de expertiză în limitele clare cunoscute) a apreciat corect situaţia de fapt şi de drept. Revenea apelantului rolul de a clarifica, chiar în apel, prin solicitarea unei noi expertize a punctelor care nu au fost corect rezolvate de prima expertiză sau de cenzurarea instanţei.
Argumentele apelantului se referă la aplicarea unor articole din Legea nr. 33/1994, articole care pot fi lămurite tot printr-o expertiză.
Împotriva deciziei a declarat recurs Statul român prin C.N.A.D.N.R., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând modalitatea în care a fost soluţionată cererea referitoare la daunele aduse proprietarului în urma exproprierii.
Prin dezvoltarea motivului de recurs, cu referire la art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se arată că toate lucrările de relocare a utilităţilor şi a împrejmuirilor de pe proprietate expropriată sunt suportate de recurent, astfel cum rezultă din contractul de execuţie lucrări nr. 81/2007 încheiat între C.N.A.D.N.R. şi SC R.S. SRL, înscris nou depus în recurs.
În subsidiar se arată că instanţa nu a făcut aplicarea art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 în sensul că nu a scăzut din valoarea prejudiciului sporul de valoare pe care îl va înregistra partea de imobil rămasă neexpropriată, respectiv 99% din suprafaţa iniţială.
Intimatul P.A., deşi legal citat, nu a depus întâmpinarea prevăzută de art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
În etapa procesuală a recursului s-a administrat probe noi cu înscrisuri, conform art. 305 C. proc. civ., constând în contractul de execuţie lucrări nr. 81/2007, anexele nr. 1 şi 2 la contract precum şi formularul C5 al contractului prin care sunt indicate cantităţile de lucrări pentru lucrarea reabilitată, extindere centură Km 2+400-DN2, la categoria diverse.
Analizând Decizia prin prisma criticii formulate, a probatoriilor administrate în etapele procesuale precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed.
- Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică stabileşte prin art. 26 alin. (1) conţinutul noţiunii de despăgubire, ce trebuie acordat expropriatorului, şi anume valoarea reală a imobilului precum şi daunele aduse proprietarului funcţie şi de dovezile prezentate, art. 26 alin. (2).
- Hotărârea primei instanţe de a acorda contestatorului suma de 13.315,40 lei reprezentând costurile demolării şi refacerii împrejmuirii pentru cei 10 mp de teren expropriat a fost validată de instanţa de apel printr-o motivare succintă, apreciată de ambele părţi din proces ca fiind lămuritoare cu privire la motivele de apel invocate.
- Probatoriile noi administrate în recurs mai sus arătate, necombătute de intimat, dovedesc că prejudiciul suferit de contestator urmare a pierderii dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 10 mp pentru cauză de utilitate publică dispusă prin HG nr. 1124/2007 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Fluidizare trafic pe DN 1 Km 8+100 Km 17+100 şi Centura rutieră în zona de nord a municipiului Bucureşti obiect 5B-Extindere la patru benzi a Centurii rutiere a Municipiului Bucureşti pe sectorul cuprins între Km 2+400 şi intersecţia cu DN 2" , este acoperit de expropriator prin efectuarea lucrărilor de demolare şi reconstrucţie (de mutare) a porţiunii de gard distruse de către societatea ce execută lucrarea de utilitate publică.
Astfel, executantul, conform contractului şi a actelor adiţionale, are obligaţia de a muta gardurile aflate pe terenurile expropriate (filele 7-17 şi 20 din recurs).
Cum executantul lucrării de utilitate publică are obligaţia contractuală de a muta gardul (a demola şi reconstrui împrejmuirea din aceleaşi materiale pentru a acoperi integral paguba suferită de proprietar), Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, va admite recursul şi va modifica Decizia în sensul admiterii apelului declarat de C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei nr. 1875 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o va schimba în parte în sensul înlăturării obligării pârâtului la plata sumei de 13.315,40 lei reprezentând despăgubire pentru împrejmuire. Celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 555A din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 1875 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata sumei de 13.315,40 lei reprezentând despăgubire pentru împrejmuire.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4629/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4598/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
