ICCJ. Decizia nr. 4609/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4609/2010
Dosar nr. 338/96/2008
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea intitulată „notificare”, T.P.J. fostă C.I. a solicitat restituirea sau acordarea de despăgubiri pentru imobilele ce au aparţinut antecesoarei sale, fără însă a le individualiza.
Prin dispoziţia din 21 ianuarie 2008, Comuna Joseni, prin Primar, a respins cererea, pe motiv că nu este depusă prin executorul judecătoresc şi că dreptul de proprietate nu a fost dovedit.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 22 februarie 2008 reclamanta a solicitat anularea dispoziţiei şi restituirea în natură a terenurilor ce au aparţinut antecesoarei sale, R.I.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că va face dovada dreptului de proprietate şi va depune copia cărţii funciare.
Prin sentinţa civilă nr. 847 din 20 mai 2008, Tribunalul Harghita, secţia civilă, a respins acţiunea reclamantei, cu motivarea că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că terenurile solicitate de reclamantă sunt arabile, agricole, fâneaţă şi terenuri împădurite.
Regimul juridic al acestor terenuri situate în extravilan, agricole şi păduri este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2001, aşa încât acestea nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 107/A din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că notificarea reclamantei nu a fost depusă prin executor judecătoresc şi dreptul de proprietate asupra terenurilor nu a fost dovedit. Totodată, acţiunea reclamantei s-a întemeiat în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi pe parcursul procesului nu şi-a schimbat temeiul juridic.
Pe de altă parte, reclamanta a înţeles să atace o dispoziţie emisă de pârâtă în baza Legii nr. 10/2001, astfel că prima instanţă a procedat la examinarea legalităţii acesteia în raport de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care exclude din câmpul său de aplicare terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi de Legea nr. 1/2001.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, aducându-i critici întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
Reclamanta a arătat că este cetăţean maghiar şi că nu are cunoştinţe nici de limba român, nici de legislaţie română. În anul 2001 a făcut o cerere de restituire a terenurilor ce au aparţinut antecesorilor săi, cerere pe care pârâta şi ulterior instanţele au calificat-o ca fiind una formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
În temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ instanţa de fond avea obligaţia de a recalifica cererea ca fiind cerere de restituire în baza Legii nr. 18/1990 şi să îşi decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei.
În plus, reclamanta nu cunoaşte limba română şi deşi a învederat acest aspect, i-a fost acordat cuvântul pe fond în faţa instanţei de apel, fiind incident motivul de recurs prevăzut de pct. 5 art. 304 C. proc. civ.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a indicat ca motive de recurs art. 304 pct. 3, pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
În cererea sa de recurs susţine că sunt incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ pentru că instanţa ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu că terenul face parte din categoria celor cărora le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 1/2001 şi Legii nr. 18/1991 şi să îşi decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei. Totodată reclamanta a arătat că din această cauză este incident şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanţele au aplicat greşit prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Această susţinere nu poate fi primită, deoarece rolul activ al instanţei de judecată este definit de art. 129 C. proc. civ, care arată în alin. (6) că „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului dedus judecăţii”.
În speţă, reclamanta a formulat o cerere de restituire a proprietăţilor antecesorilor săi, iar ulterior a înţeles să atace dispoziţia de respingere a acesteia emisă în baza Legii nr. 10/2001.
În consecinţă, tribunalul a fost investit cu examinarea legalităţii dispoziţiei în raport de art. 8 alin. (1) din Legea nr 10/2001, care exclude din câmpul său de aplicare terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi de Legea nr. 1/2001. În plus, pe parcursul procesului reclamanta nu a înţeles să îşi precizeze acţiunea în sensul schimbării temeiului de drept, astfel încât nu pot fi reţinute incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ.
Mai susţine reclamanta şi că instanţele ar fi încălcat dreptul său la apărare, deoarece în faţa curţii de apel ar fi fost nevoită să pună concluzii orale, în situaţia în care nu cunoaşte limba română, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Această susţinere este nefondată, câtă vreme nu există în practicaua de la termenul de judecată din data de 21 octombrie 2009 menţiuni în sensul că reclamanta ar fi adus la cunoştinţa instanţei împrejurarea că nu cunoaşte limba română şi ar fi solicitat prezenţa unui traducător.
În plus, reclamanta a fost prezentă personal la mai multe termene de judecată în faţa Tribunalului Harghita, punând de fiecare dată concluzii orale în limba română, cum ar fi şedinţele de judecată de la data de 25 martie 2008, 22 aprilie 2008 şi 20 mai 2008.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanţele de fond au făcut aplicarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, nefiind incidente motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3, pct. 5 şi 9 C. proc. civ., urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.P.J. împotriva deciziei civile nr. 107/A din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4610/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4608/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
