ICCJ. Decizia nr. 4614/2010. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4614/2010
Dosar nr. 47187/3/2008
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX -a de contencios administrativ şi fiscal, pe rolul căruia s-a înregistrat acţiunea reclamantului B.F., a trimis cauza spre competentă soluţionare la secţia civilă a aceluiaşi Tribunal.
Acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice în reprezentarea Statului Român pentru plata de despăgubiri morale de 500 . 000 euro pentru condamnarea la 7 ani închisoare executată la canal şi 6 ani domiciliu obligatoriu pentru rebeliune contra autorităţii statului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV -a civilă, prin sentinţa civilă nr. 302 din 04 martie 2009 (unde cauza s-a înregistrat la 10 decembrie 2008), a respins acţiunea ca inadmisibilă.
În motivarea acestei soluţii Tribunalul a constatat că reclamantul, conformându-se dispoziţiilor instanţei, a indicat temeiul de drept al acţiunii sale în daune şi anume, art. 504 C. proc. pen., dar nu a depus dovezi din care să rezulte că, urmare a rejudecării cauzei penale, s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare, deci acţiunea sa nu se încadrează în sfera de reglementare a acelui articol.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III -a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin decizia civilă nr. 476 A din 08 octombrie 2009 a admis apelul reclamantului şi a desfiinţat sentinţa civilă nr. 302/2009 a Tribunalului, trimiţând cauza la aceeaşi instanţă spre rejudecare.
În motivarea admiterii apelului reclamantului s-a reţinut în esenţă că instanţa de fond deşi a respins acţiunea ca inadmisibilă a analizat cererea din perspectiva îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 504 C. proc. pen. fără a pune în dezbaterea pârâtului acest temei de drept al acţiunii, încălcând aşadar dispoziţiile art. 129 C. proc. civ.
S-a mai reţinut că există înscrisuri în dosar din care rezultă că prin sentinţa nr. 211 din 20 martie 1954 a Tribunalului Militar recurentul a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică, iar prin hotărârea nr. 804 din 14 august 1957 a aceleiaşi instanţe, a fost condamnat la 6 ani închisoare pentru rebeliune contra autorităţilor de stat, iar după răsturnarea regimului comunist, reclamantul a fost achitat în 1992.
S-a observat că principiul contradictorialităţii nu a fost respectat, fiind încălcate drepturile legale ale celor ce participă la judecată prin nepunerea în discuţie a temeiului de drept al acţiunii şi constatându-se că excepţia de inadmisibilitate a fost ridicată de pârât în faţa secţiei de contencios a tribunalului raportat la materia contenciosului administrativ.
Împotriva deciziei Curţii de apel s-a declarat recurs în termen de câtre pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
În drept a fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt, în esenţă s-au reţinut următoarele:
În mod greşit a apreciat instanţa de apel că nu s-a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deşi din lucrările dosarului rezultă o altă situaţie, şi anume că încă de la termenul din 21 octombrie 2009, cât şi la apelul făcut în cauză la termenul din 04 martie 2009 părţile aveau cunoştinţă de excepţia invocată din oficiu.
Pârâţilor li s-a asigurat posibilitatea de a susţine şi combate orice elemente de fapt şi de drept ale procesului, fiind citate legal în cauză iar excepţia nu a fost discutată decât după ce reclamantul şi-a precizat acţiunea şi după ce a constatat că aceste nu a produs dovezi în sensul că a fost achitat printr-o hotărâre penală, astfel că în mod corect s-a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Analiza instanţei de recurs
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată, în raport de actele dosarului că aceasta este legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Instanţa de apel a fost sesizată cu apelul declarat de reclamant prin care acesta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia instanţei de fond aceea de respingere a acţiunii ca inadmisibilă.
Totodată, apelantul care nu a indicat prin declaraţia de apel şi motivele acestei căi de atac a solicitat printr-o cerere separată - depusă la dosar la 05 octombrie 2010 şi intitulată „concluzii scrise” - acordarea unui nou termen pentru obţinerea de probe în dovedirea calităţii sale de condamnat politic achitat, ca urmare a rejudecării cauzei penale.
În sprijinul acestei cereri a anexat o serie de documente, în justificarea recursului, ce reprezentau demersurile sale, la diferite autorităţi în obţinerea probelor de care amintea, precum şi o copie a M. Of. nr. 396/11.06.2009 în care s-a publicat Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora pronunţate în perioada 6 martie 1994 - 22 decembrie 1989.
Instanţa de fond a amânat cauza de la 21 ianuarie 2009 la un alt termen, 04 martie 2010 şi în vederea discutării excepţiei invocate de pârât.
La termenul din 21 ianuarie 2009 s-a consemnat lipsa reclamanţilor, iar la dosar că s-au depus înscrisuri care conţin o serie de date pentru susţinerea pe fond a pretenţiilor (inclusiv o petiţie a reclamantului în care face vorbire de probele anexate în susţinerea situaţiei de fapt şi de drept invocate).
Instanţa de apel în raport de aceste date a constatat în mod corect că la 04 martie 2009 instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii acţiunii, aşa cum aceasta a fost anunţată la termenul din 21 ianuarie 2009, (excepţia invocată de pârât).
Or pârâtul nu a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de temeiul de drept, art. 504 întrucât la data ridicării acestei excepţii, prin întâmpinarea din 23 octombrie 2008 de la Dosarul nr. 29270/3/2008 al secţiei a IX -a a Tribunalului Bucureşti, acţiunea (nemotivată în drept), se află pe rolul secţiei de contencios administrativ a Tribunalului şi în mod explicit excepţia a privit faptul că acţiunea este inadmisibilă în contencios administrativ, prin raportare la dispoziţiile art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004, sens în care s-a solicitat admiterea excepţiei.
Ca urmare în mod corect instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a suprapus în mod neprocedural cu încălcarea art. 129 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ, în raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de temeiul de drept al acesteia, art. 504 C. proc. pen.
În mod corect s-a observat că excepţia inadmisibilităţii acţiunii s-a soluţionat printr-o analiză sumară a condiţiilor art. 504 C. proc. pen., fără să se analizeze şi înscrisurile existente la dosar, depuse de reclamant în susţinerea acţiunii.
Pe cale de consecinţă se constată că soluţia instanţei de fond a fost pronunţată cu ignorarea obligaţiei pe care o are judecătorul cauzei prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului şi de a se pronunţa în limitele cererii cu care a fost sesizat, (obligaţie consacrată expres de art. 129 C. proc. civ.).
Constatând de asemenea că soluţia instanţei de fond este determinată şi de confuzia făcută de instanţă cu privire la obiectul excepţiei invocate de pârât, soluţia de desfiinţare a sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare este legală şi temeinică.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 476A din 08 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4555/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4615/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
