ICCJ. Decizia nr. 4612/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 4612/2010

Dosar nr. 10554/95/2008

Şedinţa publică din 21 septembrie 2010

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:

1. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 228 din 29 septembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamanţii P.C., T.T., U.D. şi C.B.P. împotriva sentinţei civile nr. 90 din 13 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă.

Sentinţa a fost desfiinţată şi cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că în speţă, din cuprinsul adresei emisă de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci reiese că decăderea titularilor de brevet a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 3/2008 la 28 martie 2008, ceea ce înseamnă că şi-a produs efectele pentru viitor, cu începere de la această dată.

Concluzia primei instanţe, potrivit căreia cererea de acordare a despăgubirilor aferente perioadei 2006 - august 2008 este nefondată este doar parţial corectă, în ceea ce priveşte perioada 29 martie 2008 - 19 august 2008.

Reclamanţii au solicitat pretenţii constând în drepturi de autor aferente perioadei 01 iunie 2006 - 19 august 2008 şi şi-au dovedit calitatea procesuală activă întemeiată pe dispoziţiile contractuale cuprinse în contractul de cesiune din 1999 pe durata de valabilitate a brevetului de invenţie, respectiv până la data de 28 martie 2008.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 2 pct. 4 şi art. 4 din contractul de cesiune din 12 noiembrie 2002 cu menţiunile din brevetul de invenţie rezultă că voinţa internă comună a părţilor a fost aceea de a limita efectele cesiunii la durata de valabilitate a brevetului de invenţie care, de principiu, potrivit art. 31 din Legea nr. 64/1991, în condiţiile respectării exigenţelor impuse de lege, inclusiv în ceea ce priveşte obligaţia de plată a taxelor anuale de menţinere în vigoare, este de 20 de ani de la data de depozit.

Este lipsit de relevanţă juridică faptul că reclamanţii nu sunt terţi faţă de invenţie, ci au calitatea de inventatori, în condiţiile în care au consimţit să beneficieze de redevenţe plătite de unitatea cesionară a brevetului de invenţie doar pe perioada de valabilitate a acestuia.

Menţinerea în vigoare a brevetului de invenţie prin plata taxelor nu a fost lăsată de lege la latitudinea exclusivă a titularului de brevet, ci, potrivit art. 39 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, plata poate fi făcută de orice persoană interesată, categorie juridică din care fac parte şi reclamanţii.

Reclamanţii au calitate procesuală activă în solicitarea de plată a despăgubirilor pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 28 martie 2008, data publicării decăderii titularului de brevet.

2. Recursul

2.1. Motive

Pârâta intimată SC C.E.T. SA a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:

Instanţa de apel a apreciat greşit faptul că pe perioada solicitată de reclamanţi, 01 ianuarie 2006 - 19 august 2008, cererea este fondată.

Pentru menţinerea în vigoare a brevetului se datorează taxe anuale, neplata acestor taxe atrăgând decăderea şi consecinţa utilizării libere a invenţiei.

Faptul că Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a efectuat publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii decăderii brevetului abia la 29 martie 2009 nu este de natură să ducă la eludarea dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din lege.

Potrivit Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci de la 13 noiembrie 2004 taxele de menţinere în vigoare a brevetului nu au mai fost achitate.

2.2. Întâmpinarea

Intimaţii reclamanţi au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului arătând, în esenţă, că hotărârile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci produc efecte de la data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

Reclamanţii nu aveau obligaţia de a achita taxele de menţinere în vigoare, această obligaţie fiind în sarcina titularului cesionar şi a succesorului în drepturi.

2.3. Analiza făcută de instanţa de recurs

Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:

Instanţele de fond au avut de soluţionat problema de drept privitoare la persoana căreia îi revine obligaţia de a achita taxele legale pentru menţinerea în vigoare a unui brevet de invenţie, respectiv a efectelor pe care le produce publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii privitoare la decăderea titularului din drepturile conferite de brevetul de invenţie, ca urmare a neachitării acestor taxe.

Ambele instanţe au interpretat corect prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 conform cu care taxa de menţinere în vigoare poate fi plătită de orice persoană.

Întrucât reclamanţii au calitatea de autori ai invenţiei în legătură cu care s-a încheiat contractul de cesiune cu pârâta, iar la pct. 4 din contract s-a prevăzut că acesta încetează odată cu valabilitatea brevetului, aveau interes să achite taxele pentru menţinerea în vigoare a brevetului.

Legea nr. 64/1991 nu conţine nicio dispoziţie care să-l oblige pe cesionar, în lipsa unui acord de voinţe al părţilor în acest sens, să-l înştiinţeze pe cedent cu privire la faptul că nu intenţionează să mai achite aceste taxe.

În condiţiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenţie titularul datorează anual taxe de menţinere în vigoare a brevetului.

Alin. (3) al textului arată că neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet. Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

Interpretarea textelor enunţate conduce la concluzia că decăderea operează prin faptul neachitării taxelor la termenele prevăzute în lege, înregistrarea decăderii în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială având numai un rol de informare, iar nu semnificaţia faptului că de la acest moment persoana interesată, alta decât titularul de brevet, ar putea achita aceste taxe.

Că este aşa rezultă şi din prevederile hotărârii de Guvern emise în aplicarea Legii nr. 64/1991.

Astfel, conform art. 61 alin. (1) din H.G. nr. 547/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, în aplicarea prevederilor art. 43 alin. (2) din lege, pentru menţinerea în vigoare a brevetului de invenţie, taxa pentru un an de protecţie devine scadentă în prima zi a anului de protecţie respectiv, cu următoarele excepţii:

a) pentru primii 2 ani de protecţie, în care titularul nu datorează aceste taxe;

b) pentru perioada cuprinzând anii de protecţie următori primilor 2 ani, inclusiv anul următor anului în care s-a publicat menţiunea de acordare a brevetului de invenţie, când taxa se plăteşte în termen de 12 luni de la data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii acordării brevetului.

În speţă, cele două excepţii nu-şi găsesc aplicare.

Alin. (8) al textului arată că taxa pentru menţinerea în vigoare a brevetului de invenţie pentru un an de protecţie, care nu a fost plătită în condiţiile prevăzute la alin. (1), poate fi plădtă cu o majorare de 50% până la sfârşitul unui termen de 6 luni de la data scadentă.

Nu s-a făcut nici dovada achitării taxelor, chiar în cuantum majorat calculat potrivit acestui text.

Prin notificarea din 14 aprilie 2008, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a comunicat titularului de brevet de invenţie nr. X că a fost decăzut din drepturile decurgând din acest brevet începând cu data de 14 noiembrie 2004 prin neplata taxei de menţinere în vigoare a acestuia.

Drept urmare, decăderea a intervenit la 14 noiembrie 2004, astfel încât aprecierea instanţei de apel în sensul că reclamanţii ar putea solicita şi obţine despăgubiri pentru perioada cuprinsă între 01 iunie 2006 - 28 martie 2008, când a fost publicată decăderea, este urmare a interpretării greşite a dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, respectiv ale art. 61 alin. (1) din H.G. nr. 547/2008.

Faţă de cele ce preced, criticile formulate întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea atacată va fi modificată în sensul arătat prin dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC C.E.T. SA împotriva deciziei civile nr. 228 din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Modifică decizia în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanţii P.C., T.T., U.D. şi C.B.P. împotriva sentinţei civile nr. 90 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Gorj, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4612/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs