ICCJ. Decizia nr. 4656/2010. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4656/2010
Dosar nr. 1593/62/2008
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 109/S/2001 a Tribunalului Braşov s-au respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. şi acţiunea civilă formulată de reclamanta D.D., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Braşov.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 504 C. proc. pen., persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.
In speţă, reclamanta nu a fost condamnată definitiv prin sentinţa penală nr. 56/2005 a Judecătoriei Sinaia, iar soluţia acestei instanţe, de condamnare la pedeapsa cu amenda penală, a fost infirmată prin Decizia penală nr. 1181/2005 a Tribunalului Prahova, dată în dosarul nr. 4981/2005, care a casat hotărârea primei instanţe şi a dispus încetarea procesului penal faţă de reclamantă.
Încetarea procesului penal faţă de reclamantă a fost dispusă în cadrul procesului iniţial şi nu în rejudecare printr-o altă hotărâre penală definitivă, cum prevede art. 504 C. proc. pen.
De altfel, aşa cum rezultă din Decizia de casare a hotărârii primei instanţe, încetarea procesului penal faţă de reclamantă a fost dispusă în temeiul art. 10 lit. j) C. proc. pen., pentru existenţa autorităţii lucrului judecat în raport de o soluţie definitivă pronunţată anterior pentru aceleaşi fapte.
Soluţia dată de Tribunalul Prahova vizează ipoteza reglementată de art. 504 C. proc. pen., privind dreptul la repararea pagubei al persoanei care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, ceea ce nu este cazul în speţă.
Potrivit art. 52 alin. (3) din Constituţie, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, răspunderea acestuia fiind stabilită în condiţiile legii. În speţă, legea este reprezentată de art. 504 şi urm. C. proc. pen., aceste dispoziţii justificând calitatea procesuală pasivă a statului, ceea ce a determinat respingerea excepţiei invocate.
Prin Decizia civilă nr. 154/Ap din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat de reclamanta D.D.E., ca nefondat, şi a păstrat sentinţa atacată ca legală şi temeinică, reţinând, în esenţă, că, potrivit art. 504 alin. (1) C. proc. pen., persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.
Pentru a fi aplicabil, textul impune condiţia unei condamnări definitive urmată de soluţia de achitare dată în rejudecare.
In cauză, cerinţele legii nu au fost îndeplinite, reclamanta nefiind condamnată definitiv, ci numai în primă instanţă, a cărei soluţie a fost infirmată prin Decizia penală nr. 1181/2005 a Tribunalului Prahova, şi nu în rejudecare, ci în judecarea recursului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.D., în termen legal, fără însă ca prin cererea de recurs sau în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., de 15 zile de la comunicarea deciziei recurate, la 6 mai 2010, reclamanta să fi motivat recursul, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., şi nici nu a invocat motive de ordine publică care pot fi analizate de către instanţă, indiferent dacă au fost sau nu formulate în termenul de motivare a recursului.
În şedinţa publică din data de 9 septembrie 2010, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., excepţie întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Or, aşa cum s-a arătat mai sus, reclamanta nu a motivat recursul prin cererea de recurs şi nici în termenul de recurs prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ., de 15 zile de la comunicarea deciziei, care s-a împlinit la 24 mai 2010, şi nici nu a invocat motive de ordine publică, astfel că, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2)", instanţa va constata nul recursul declarat de reclamanta D.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta D.D. împotriva deciziei nr. 154/Ap din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4657/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4655/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
