ICCJ. Decizia nr. 4720/2010. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 4720/2010

Dosar nr. 43120/1/2004

Şedinţa publică din 27 septembrie 2010

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin încheierea nr. 9066 din 13 mai 2004 pronunţată de Judecătoria Iaşi, Biroul de Carte Funciară, s-a respins cererea formulată de petenta SC CC.M.I. SRL IAŞI prin care a solicitat intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară de superficie a localităţii Rediu, Jud. Iaşi a unei construcţii dobândite în baza unui proces-verbal de licitaţie din 27 decembrie 2001 prin care i s-a adjudecat o construcţie - magazie de materiale.

Împotriva acestei încheieri petenta SC CC.M.I. SRL IAŞI a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Prin Decizia civilă nr. 1321 din 10 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de SC CC.M.I. SRL IAŞI.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs SC CC.M.I. SRL IAŞI înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Curţi la data de 15 noiembrie 2004.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 iunie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr. 1321 din 10 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 27 septembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 13 iunie 2005, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 13 iunie 2006, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată perimat recursul declarat de reclamanta SC CC.M.I. SRL IAŞI împotriva deciziei nr. 1321 din 10 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4720/2010. Civil