ICCJ. Decizia nr. 4787/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4787/2010
Dosar nr. 25630/3/2005
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 443 din 4 aprilie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta D.A. în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în urma notificării transmise de reclamantă, pârâta a emis dispoziţia nr. 4418 din 1 iulie 2005, prin care a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru suprafeţele de 365 şi 265 mp teren.
Tribunalul a reţinut că reclamanta nu a precizat în conţinutul notificării care este imobilul pentru care solicită restituirea şi nu a precizat care este suprafaţa de teren pentru care solicită măsuri reparatorii.
Prin Decizia nr. 6 A din 10 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a precizat în conţinutul notificării ce imobil solicită a-i fi restituit, încălcând astfel dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
A mai reţinut instanţa de apel, că situaţia este neclară şi cu privire la suprafaţa de teren de 565 mp solicitată, care a fost înstrăinată ulterior.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., recurent a arătat, în esenţă, că Decizia este nelegală, deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină, preluând motivarea primei instanţe.
De asemenea, a susţinut recurenta, instanţa de apel a interpretat greşit contractul de vânzare cumpărare şi a făcut o greşită aplicare a legii.
Recursul declarat de reclamantă este perimat, pentru următoarele considerente:
La data de 1 octombrie 2008, în raport de dispoziţiile art. 316 raportat la art. 298 şi art. 1551 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii recursului, constatând că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, care nu şi-a îndeplinit obligaţia procesuală de a depune copie de pe motivele de recurs.
La 4 mai 2010, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi art. 250 C. proc. civ.
In cauza de faţă, judecata recursului a fost suspendată, aşa cum s-a arătat, la data de 1 octombrie 2008.
In condiţiile în care procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părţilor care ar putea justifica un interes în cauză şi cum nu a operat nici unul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta D.A. împotriva deciziei nr. 6A din 10 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 484/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 480/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
