ICCJ. Decizia nr. 4739/2010. Civil. Constatare nulitate absolută contract vânzare cumpărare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4739/2010
Dosar nr. 34415/1/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Reşiţa la 21 mai 2002, reclamanta H.E. a chemat în judecată pe pârâţii M.S.L. şi M.S.R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută pentru lipsa consimţământului a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6465 din 8 noiembrie 2000 şi să fie obligaţi pârâţii să-i restituie în proprietate imobilul ce a făcut obiectul contractului, imobil înscris în C.F. nr. 6192 Reşiţa Română, situat în Reşiţa.
Prin sentinţa civilă nr. 6088 din 28 noiembrie 2002., Judecătoria Reşiţa a respins acţiunea ca nefondată şi a obligat-o pe reclamantă la 500.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta M.R.S.
Apelul declarat de reclamanta H.E. împotriva sentinţei menţionate a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 289 pronunţată la 19 mai 2003 de Tribunalul Caraş-Severin.
Prin Decizia civilă nr. 3377 din 17 octombrie 2003, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei menţionate, pe care a casat-o cu trimitere pentru soluţionarea apelului la Curtea de Apel Timişoara, instanţă competentă să judece pricina, în baza art. II din OG nr. 58/2003.
Prin Decizia civilă nr. 28 din 27 ianuarie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 6088 din 28 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Reşiţa.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta H.E. la 20 februarie 2004, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Prin încheierea de la 7 iunie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a dispus suspendarea judecăţii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reţinând că la data de 24 mai 2005 a intervenit decesul reclamantei recurente, conform actelor depuse la dosar.
Prin cererea depusă la 19 decembrie 2005, numitul C.M.O., în calitate de mandatar al recurentei decedate şi al moştenitoarei acesteia T.M.A. (născută H.) a solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor recurentei, respectiv T.M.A., P.H., I.H. şi M.C.C. (născută H.).
În susţinerea cererii s-a depus la dosar certificatul de calitate de moştenitor nr. 398/21 noiembrie 2005 eliberat de BNP F.D. din Reşiţa, judeţul Caraş Severin, de pe urma defunctei H.E., decedată la 11 mai 2005, care atestă calitatea de moştenitori a persoanelor menţionate.
Prin rezoluţia preşedintelui instanţei din 4 mai 2010 s-a dispus repunerea cauzei pe rol şi citarea părţilor.
Intimata pârâtă T.(fostă M.) R.S. a formulat la 11 iunie 2010 întâmpinare, solicitând să se constate perimarea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., iar, pe fond, dacă se va relua judecata, să se respingă recursul ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 28 septembrie 2010, Curtea, din oficiu, având în vedere valoarea obiectului pricinii, de sub 5 miliarde lei, şi dispoziţiilor Legii nr. 219/2005 a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea recursului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va constata că prezenta cerere de recurs a fost formulată la 14 septembrie 2004 şi se afla pe rolul acestei instanţe la data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005 privind aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.
Având în vedere dispoziţiile art. II alin. (3) din actul normativ menţionat şi reţinând că în cauză, faţă de valoarea obiectului pricinii, de sub 500.000 lei (RON) competenţa soluţionării recursului revine Curţii de apel, Curtea va declina competenţa soluţionării acestei căi de atac în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta H.E. (decedată) şi continuat de moştenitorii T.M.A., H.P.P., H.P.I., C.(H.)P.M.C. împotriva deciziei civile nr. 28 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, în favoarea acestei curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4741/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4738/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
