ICCJ. Decizia nr. 4865/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4865/2010
Dosar nr. 5545/105/2007
Şedinţa publică din 1 octombrie5545/105/2007 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 5545/105/2007 reclamanţii R.E.A.A., C.G.R.A. şi C.S. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. au solicitat stabilirea despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 834,75 mp, urmând ca pârâta să fie obligată să achite o justa despăgubire în cuantum de 75 lei/mp.
In motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că evaluarea finală în baza căreia a fost făcută oferta de despăgubire de către expertul desemnat de expropriator a avut in vedere preţurile din primul trimestru al anului 2006, ori de atunci şi până în prezent preţurile terenurilor au crescut în special la nivelul judeţelor limitrofe capitalei, trendul acestora fiind ascendent.
Investiţia într-un teren arabil aduce un venit cu caracter continuu, valoarea acestuia sporind nu numai ca urmare a creşterii valorii pământului, ca factor de producţie, dar şi prin câştigul realizat din obţinerea recoltei sau din arendarea terenului, acest câştig nedepinzând de piaţa imobiliară aflată şi în prezent în continuare creştere.
Reclamanţii au precizat că există o diferenţă inexplicabilă de preţ dintre doua terenuri situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, respectiv comuna Râfov, având aceeaşi categorie de folosinţă, teren arabil şi chiar în aceeaşi parcelă la 50-100 metri, diferenţă pentru care s-au oferit iniţial 36 lei/mp faţă de cei 11 lei /mp cât au oferit pentru acest teren.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise a solicitat respingerea acţiunii pe considerentul că susţinerile reclamanţilor, în sensul că, suma oferită drept justă despăgubire ar fi mult mai mică faţă de valoarea reală a imobilului sunt vădit neîntemeiate, reclamanţii încercând doar să se îmbogăţească fără justă cauză pe seama Statului Român, faţă de împrejurarea că nici unul dintre experţii desemnaţi în această cauză nu a stabilit că valoarea terenului supus exproprierii ar fi de 75 mp, aşa cum au pretins reclamanţii prin cererea de chemare în judecată.
Tribunalul Prahova prin sentinţa civilă nr. 1694 din 21 decembrie 2007 a admis acţiunea precizata formulata de reclamanţii R.E.A.A., C.G.R.A. şi C.S. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. cu sediul în Bucureşti, sector 1.
A obligat pârâtul să plătească reclamanţilor o despăgubire în cuantum de 18 Euro/mp la cursul BNR, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, pentru terenul ce urmează a fi expropriat în suprafaţă de 834,747 mp, menţionat in HG nr. 1546/2006, anexa nr. 2 poziţia nr. 1100.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin HG nr. 1546/2006, modificată prin HG nr. 812/2007 reclamanţii au fost menţionaţi în Anexa 2 la poziţia nr.1100 cu o suprafaţă de teren de 834,747 mp, ce urma a fi expropriată în vederea construirii Autostrăzii Bucureşti-Braşov, segmentul Bucureşti-Ploieşti.
Pentru această suprafaţă de teren extravilan, cu numărul cadastral 302/1 reclamanţii urmau să primească o despăgubire de 30.055,90 RON, sumă cu care aceştia nu au fost de acord, considerând că valoarea terenului supus exproprierii ar fi mult mai mare. In urma dezacordului, reclamanţii au formulat prezenta cerere de chemare în judecată prin care au solicitat obligarea Statului Român la plata sumei de 75 lei/mp, precizând ulterior cuantumul pretenţiilor, în sensul că, au solicitat ca justa despăgubire să fie cuprinsă între 18 Euro/mp şi 23 Euro/mp, înmulţită cu suprafaţa expropriată, la cursul BNP şi să se fixeze un termen pentru plata acestor despăgubiri.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptăţite....".
Tot cu privire la despăgubiri art. 27 din acelaşi act normativ stipulează că „Despăgubirea acordată de instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Cât priveşte suma oferită de expropriator, instanţa a constatat că expertul D.M. nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 atunci când a anexat exemple de preţuri întrucât acestea se referă la terenuri de altă categorie, respectiv la terenuri - pădure, putându-se observa că de la data întocmirii raportului iniţial de către acelaşi expert la data de 31 mai 2006 şi până în prezent în opinia sa preţul terenurilor a scăzut, deşi este de notorietate că piaţa imobiliară este în continuă ascensiune, cu atât mai mult în ceea ce priveşte terenurile din zona autostrăzii.
La rândul său, expertul propus de reclamanţi a concluzionat că din anunţurile de pe internet şi din ziarele Ploieştii şi Raid referitoare la anunţurile de vânzări terenuri pentru localitatea Râfov rezultă un preţ mediu pentru despăgubire de 21 Euro/mp.
Analizând preţurile solicitate potrivit cererii şi ofertei pieţei libere, prin compararea acestora cu preţul stabilit de expertul desemnat de pârât, în funcţie de anunţurile existente în publicaţiile imobiliare de referinţă şi pe internet, expertul desemnat de instanţă A.F. a stabilit că valoarea apropiată de realitatea pieţei este de 18 Euro pentru un mp de teren, punct de vedere ce a fost acceptat şi de către instanţă, care a apreciat că este în concordanţă cu dispoziţiile art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994.
De altfel, această valoare a fost însuşită şi de către reclamanţi, care au solicitat prin precizarea acţiunii ca despăgubirea să fie cuprinsă între valoarea minimă de 18 Euro/mp (valoare stabilita de expertul instanţei) şi 23 Euro/mp(cea stabilită de expertul desemnat de reclamanţi).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N., care a considerat că hotărârea este nelegală şi netemeinică faţă de faptul că instanţa de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert A.F. şi prin admiterea cererii de chemare în judecată, a confirmat îmbogăţirea fără justă cauză a intimaţilor pe seama Statului Român.
Instanţa de fond în mod nelegal şi neîntemeiat a omologat raportul de expertiză al expertului A.F., deşi la stabilirea valorii reale a terenului expropriat, expertul nu a ţinut cont şi de lipsa daunelor aduse proprietarilor intimaţi, de situaţia imobilului în extravilanul localităţii, de suprafaţa mică expropriată şi nici de categoria de folosinţă a terenului expropriat.
La stabilirea valorii reale a terenului expropriat instanţa a luat în considerare doar preţurile de ofertare "publicate pe internet, prezentate de experţi şi nicidecum preţurile de tranzacţionare" la care s-au vândut efectiv proprietăţi similare în localitatea Râfov.
Suprafaţa de 834,747 mp supusă exproprierii, face parte dintr-un lot de 7.788 mp pe care reclamanţii l-au cumpărat cu suma derizorie de doar 2.500 lei, aşa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8176 din 23 februarie 2003 de BNP I.C. din Ploieşti, rezultând un preţ de 3,11 lei/mp, în timp ce doar pentru suprafaţa de 834,747 mp Statul Român le-a oferit reclamanţilor în toamna anului 2007 suma de 30.055,90 lei adică un preţ de 35,87 lei/mp.
In mod nelegal şi neîntemeiat, instanţa de fond a reţinut că expertul desemnat de către C.N.A.D.N.R. nu ar fi respectat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi ar fi anexat la raportul de expertiză exemple de preţuri referitoare la terenuri de altă categorie decât cel supus exproprierii, insinuându-se astfel că prin acest procedeu acest expert ar fi alterat valoarea reală de piaţă a imobilului expropriat.
Astfel, prin sentinţa instanţei de fond, s-a reţinut neîntemeiat, ca premisă pentru admiterea acţiunii reclamanţilor, că expertul M.D. ar fi anexat raportului de expertiză numai exemple de preţuri referitoare la terenuri de altă categorie, respectiv preţuri referitoare la „terenuri - pădure„.
Din exemplele de preţuri ataşate raportului de expertiză, întocmit de către expertul parte al C.N.A.D.N.R., se poate observa cu uşurinţă că acesta a avut în vedere exemple de preţuri referitoare la terenuri similare cu cel expropriat şi nicidecum referitoare la „terenuri - pădure„ aşa cum neîntemeiat şi nelegal a reţinut instanţa de fond.
Aşa cum rezultă din Fişa Tehnică şi de Evaluare a terenului bazată pe metoda comparaţiei directe, aflată în raportul de expertiză, la un lot mediu statistic de 69.036,43 mp a rezultat o ofertă medie locală statistică de 3,99 Euro/mp.
La preţul astfel rezultat expertul a procedat în mod justificat la aplicarea unor corecţii determinate de mărimea suprafeţei expropriate, de influenţa autostrăzii care se va construi asupra preţurilor terenurilor din zona localităţii Râfov precum şi de negociere, respectiv de faptul că, în general, după orice negociere de preţuri vânzare se încheie la un preţ inferior celui cerut de vânzător.
Astfel după aplicarea celor trei corecţii, sus-menţionate, se ajunge la concluzia întemeiată ca valoarea reală de piaţă a imobilului supus exproprierii este în sumă de 3,00 Euro/mp.
In ceea ce priveşte diferenţa existentă între valoarea contestată de intimaţi reclamanţi de 30.055,90 RON şi cea stabilită de expertul parte pe parcursul judecat la instanţa de fond, de 8.784 RON, se explică prin metodele diferite abordate de către expert.
Astfel, dacă în raportul iniţial de evaluare, expertul a stabilit valoarea terenul expropriat apelând la 2 metode de calcul, respectiv la metoda pe baza de profit bonitare a terenului şi la metoda bazată pe renta, ale căror rezultate le-a reconciliat, în faţa instanţei expertul a folosit exact aceeaşi metodă adoptată şi de către ceilalţi experţi - respectiv metoda stabilirii preţului prin comparaţie directă.
In dovedirea susţinerilor, apelantul a depus în copie xerox înscrisuri, respectiv contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8176 din 23 decembrie 2003 BNP I.C., sentinţa civilă nr. 183 din 21 ianuarie 2008 pronunţată la Tribunalul Prahova.
Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului şi pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, care este legală şi temeinică.
Instanţa de apel în conformitate cu dispoziţiile art. 295 alin. (2) C proc. civ. a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, de stabilire a despăgubirilor de către o comisie de experţi compusă, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de către expropriator şi al treilea de către expropriat.
Curtea de apel Ploieşti, secţia civilă pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 236 din 17 februarie 2009 a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1694 din 21 februarie 2007 a Tribunalului Prahova şi 1-a obligat pe pârât la plata sumei de 33.465 lei cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat către reclamanţi.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut următoarele considerente:
Deşi Tribunalul Prahova a apreciat în mod corect că potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 este necesară efectuarea unei expertize de către o comisie de experţi, această instanţă nu a observat că raportul de expertiză depus la dosarul cauzei nu îndeplineşte această cerinţă, el nefiind semnat de către toţi experţii, ci aceştia au depus în mod separat concluziile lor.
În acest fel au fost încălcate nu numai dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 ci şi dispoziţiile art. 210 C proc. civ., aspect de nelegalitate care însă a fost înlăturat de către instanţa de apel care a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 295 C proc. civ. completarea probatoriilor şi efectuarea unei noi expertize de către o nouă comisie de experţi, care să corespundă exigenţelor impuse de textele de lege menţionate.
Raportat la concluziile finale ale acestei noi expertize se constată că au fost respectate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora la calcularea despăgubirilor experţii precum şi instanţa vor ţine seamă de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului.
Totodată, legiuitorul a precizat în dispoziţiile art. 27 din acelaşi act normativ mai sus arătat că despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Curtea a reţinut că, în speţă, expropriatorul a oferit pentru terenul expropriat o despăgubire calculată la un preţ de 36,00 lei/mp, corespunzător pentru terenul în suprafaţă de 834,75 mp situat în comuna Râfov tarlaua 60 parcela 391/12 judeţul Prahova, în timp ce pretenţiile reclamanţilor au fost iniţial prin cererea de chemare în judecată de 75,00 lei/mp.
Ulterior, reclamanţii, au solicitat prin concluziile scrise formulate la instanţa de fond o despăgubire cuprinsă între 18 Euro şi 21 Euro pe mp.
Prin urmare, raportat la aceste date şi în concordanţă cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, citate în paragraful precedent, instanţa de apel a apreciat că îşi va exercita controlul între limitele minime şi maxime ale despăgubirilor stabilite de textul de lege invocat.
Plecând de la această premisă, Curtea a constatat, în urma examinării raportului de expertiză întocmit în apel, că valoarea stabilită în sumă de 33.465 lei cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat reprezintă o greşită despăgubire a proprietarilor terenului pentru lipsirea acestora de prerogativele dreptului de proprietate pe calea exproprierii.
Totodată a apreciat că, în speţă, nu se poate discuta despre o pretinsă îmbogăţire fără justă cauză aşa cum susţin apelanţii deoarece legiuitorul a stipulat expres în art. 26 din Legea nr. 33/1994 că stabilirea cuantumului despăgubirilor în instanţă să fie potrivit preţurilor cu care se vând în mod obişnuit terenurile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială respectivă la data întocmirii raportului de expertiză în apel.
De asemenea, valoarea despăgubirilor nu putea fi cea de la data consemnării sumei de bani în contul expropriaţilor, şi nici nu se putea dispune obligarea pârâtului doar la plata diferenţei dintre suma consemnată şi valoarea reală apreciată de către instanţă, câtă vreme dispoziţiile legii speciale statuează în mod clar că instanţa investită cu cererea de stabilire a despăgubirilor în caz de neînţelegere între părţi asupra valorii acestora va stabili cuantumul despăgubirilor cât şi termenul în care ele vor fi consemnate.
Curtea a apreciat că valoarea reală a despăgubirilor este cea stabilită de către experţii din apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA susţinând că instanţa de apel, prin omologarea punctului de vedere al dlui expert E.G., a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora "la calcularea despăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor tine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel in unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiza", motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 C proc. civ.
In dezvoltarea acestei critici pârâtul a susţinut că pot fi luate in considerare doar preţurile de tranzacţionare obişnuite, adică cele care se încadrează in plaja firească de preţuri şi nu cele care depăşesc cu mult acest interval, operaţiune pentru îndeplinirea căreia este necesar a se lua in calcul mai multe preţuri de tranzacţionare; imobilele la care se face raportarea trebuie sa fie din aceeaşi categorie de folosinţă cu terenul expropriat - adică sa fie terenuri arabile situate in extravilanul comunei Râfov si cu suprafeţe aproximativ egale cu suprafaţa imobilului expropriat; stabilirea despăgubirilor trebuie sa se efectueze prin raportare la preţurile de tranzacţionare obişnuite de la momentul efectuării expertizei (raportul iniţial s-a efectuat in februarie 2009, iar suplimentul in octombrie 2009).
In ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 795 din 23 martie 2009 de BNP M. din Ploieşti, care constată un preţ de vânzare de 18 EURO/mp, aceasta valoare nu poate fi luată în considerare întrucât nu este nici din luna întocmirii raportului iniţial (februarie 2009) si nici din perioada întocmirii suplimentului la raport (octombrie 2009); reprezintă un exemplu singular, care se află cu mult în afara plajei obişnuite de preţuri şi care în orice altă expertiză nu s-ar lua în calcul; tranzacţia în speţa nu este o tranzacţie reala, vânzătorul achiziţionând terenul în septembrie 2008, ca ulterior oferit la vânzare în martie 2009, deci „cumpărare în scop de revânzare"; preţul indicat in contract nu poate indica valoarea „obişnuită" de tranzacţionare a terenurilor agricole extravilane din Râfov, în condiţiile crizei economice care a afectat întreaga tară şi care a condus la scăderea considerabila a preţurilor la imobiliare cu cel puţin 40-45%.
Pornind de la interpretarea data de instanţa suprema sintagmei "preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele", singurul punct de vedere exprimat în raportul de expertiza care corespunde exigentelor art. 26 din Legea nr. 33/1994 este cel al dlui expert M.I., care a concluzionat ca despăgubirea oferita de stat (36 RON/mp) este îndestulătoare, în condiţiile în care preţurile "obişnuite" de tranzacţionare sunt de câteva ori mai mici decât despăgubirea oferita de stat.
Din analiza contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar rezultă că în cursul anului 2009 plaja „obişnuită" de preţuri pentru vânzarea terenurilor agricole extravilane din Râfov s-a situat in intervalul 0.4 RON/mp - 3 RON/mp si nicidecum in intervalul 4,5 RON -73,8 RON/mp, aşa cum a stabilit expertul G.E., al cărui punct de vedere a fost omologat de instanţa de apel.
Prin concluziile scrise depuse intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului, arătând că sub motivul încălcări dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 se solicită o reevaluare a probatoriului administrat în faţa instanţelor de fond, în vederea stabilirii unui alt cuantum al despăgubirii, reapreciere care nu mai este posibilă în recurs.
Se susţine şi că instanţa de apel a acordat o valoare a despăgubirii foarte apropriată de cea oferită de expropriatorul C.N.A.D.N.R.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Dreptul de proprietate privată este garantat de stat astfel cum dispune art. 44 alin. (3) din Constituţia României, revizuită, care prevăd că: „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire".
Această dispoziţie a fost preluată în Legea nr. 33/1994, care statuează în art. 1 ca „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească", reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere.
Astfel, în scopul determinării unei despăgubiri juste şi echitabile, stabilirea valorii de circulaţie a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar.
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite".
Cu privire la modalitatea de acordare a despăgubirilor, criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul acestora sunt cele prevăzute de textul de lege anterior menţionat, care dispune că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi că la calcularea cuantumului, experţii şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativă teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.
Pentru stabilirea despăgubirii instanţa de apel a dispus efectuarea unei expertize, dar expertul E.G. a folosit la stabilirea despăgubirilor două valori, respectiv de 73,8 RON-18 EU /mp şi de 4,5 RON/mp, valori care nu au ţinut seama de toate criteriile de evaluare menţionate în art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi care nu pot determina plaja obişnuită de preţuri de tranzacţionare.
Se reţine că respectarea criteriilor prevăzute de dispoziţiile legale menţionate poate face obiect al unei critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C proc. civ.
In acest context al analizei, aşa cum rezultă din materialul probator administrat, respectiv contractul de vânzare autentificat sub nr. 7261 din 12 februarie 2008 de BNP I.C., din care reiese un preţ de vânzare de doar 1.2 RON/mp, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 306 din 20 ianuarie 2009 de BNP I.C., din care reiese ca preţul integral de vânzare este de 1.67 RON/mp, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 782 din 20 februarie 2009 de BNP I.C., din care reiese ca preţul de vânzare este de 0,60 RON/mp, adresa nr. 251 din 03 noiembrie 2009 emisa de BNP "E.", din care reiese ca preţul de vânzare este al imobilelor arabile situate în extravilanul corn. Râfov este de 0,46 RON/mp: adresa nr. 706 din 10 noiembrie 2009 emisa de BNP "I.C.", potrivit căreia în perioada 01 ianuarie 2009 - 23 iulie 2009 preţurile de vânzare ale terenurilor arabile extravilane din comuna Râfov s-au situat intre 0,4 RON/mp-3 RON/mp, în cursul anului 2009 plaja „obişnuita" de preţuri pentru vânzarea terenurilor agricole extravilane din Râfov s-a situat in intervalul 0.4 RON/mp - 3 RON/mp si nicidecum in intervalul 4,5 RON -73,8 RON/mp, aşa cum a stabilit expertul G.E., având ca bază informaţională anunţurile imobiliare din ziare şi internet, al cărui punct de vedere a fost omologat de instanţa de apel.
Întrucât instanţa de apel a stabilit despăgubirea cuvenită reclamanţilor prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, critica recurentului este fondată.
Din această perspectivă critica este fondată şi în ceea ce priveşte hotărârea primei instanţe, care la rândul său s-a raportat la alte criterii decât cele prevăzute de norma legală enunţată.
In speţa supusă analizei, se constată că judecătorii fondului în stabilirea valorii despăgubirii cuvenite reclamanţilor nu au avut în vedere prevederile art. 26 din lege, ci doar preţurile indicate în diverse oferte imobiliare, care nu se confundă cu preţul de circulaţie.
Aşa fiind, se constată că sunt fondate criticile recurentului pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica Decizia recurată, în sensul că, va schimba în totalitate sentinţa civilă nr. 1694 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Prahova, secţia civilă şi va respinge contestaţia reclamanţilor, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. din România SA împotriva deciziei civile nr. 236 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia recurată, în sensul că, schimbă în totalitate sentinţa civilă nr. 1694 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Prahova, secţia civilă şi pe fond respinge contestaţia reclamanţilor, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4867/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 484/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
