ICCJ. Decizia nr. 484/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 484/2010
Dosar nr. 6595/118/2008
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 15 august 2008, reclamanţii F.C.M., ş.a., au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Bucureşti, solicitând conform art. 236 alin. (4) C. muncii obligarea acesteia la plata indexată cu indicii de inflaţie şi dobânda legală a câte unui salariu de bază mediu pe societate pentru fiecare sărbătoare de Paşti şi Crăciun în ultimii 3 ani.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1553 din 9 decembrie 2008, a respins excepţiile referitoare la prescripţia dreptului la acţiune şi prematuritate şi a admis în parte acţiunea, obligând-o pe pârâtă să plătească reclamanţilor sumele ce reprezintă suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paşti şi Crăciun aferente perioadei 2006-2009 şi, respectiv, anilor 2005, 2006 şi 2008, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Totodată, instanţa a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanţilor F.C. şi B.C. alte sume ce reprezintă suplimentări salariale pentru aceleaşi sărbători, corespunzătoare altor perioade, actualizate în acelaşi mod.
Pârâta a declarat recurs şi, în cursul soluţionării acestei căi de atac, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 298 alin. (2) ultima liniuţă C. muncii.
În motivarea acestei excepţii recurenta pârâtă a susţinut că textul menţionat ar fi contrar art. 1 alin. (4)-(5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie deoarece:
- litigiul dedus judecăţii are ca obiect un conflict de drepturi;
- potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999, competenţa soluţionării unor asemenea cereri revine instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea;
- art. 284 C. muncii prevede însă că judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul;
- prin textul contestat se abrogă implicit orice alte dispoziţii contrare;
- art. 62 şi art. 63 din Legea nr. 24/2000 referitoare la normele de tehnică legislativă impun determinarea expresă a dispoziţiilor normative abrogate, ceea ce înseamnă că abrogarea implicită nu mai este permisă.
Curtea de Apel Constanţa-secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din 23 iunie2009, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
S-a reţinut că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 deoarece pârâta nu solicită Curţii Constituţionale să analizeze constituţionalitatea unui text de lege, ci să se pronunţe cu privire la interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale.
Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea acestei încheieri, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi trimiterea dosarului la instanţa de contencios constituţional, pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
În motivarea recursului, recurenta a reiterat argumentele expuse în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., deoarece pârâta solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe cu privire la interpretarea şi aplicarea în timp a unor dispoziţii legale, cum corect a concluzionat Curtea de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA O.M.V. G. împotriva încheierii de şedinţă de la data de 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4865/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4787/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
