ICCJ. Decizia nr. 4799/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4799/2010
Dosar nr. 356/109/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 73 din 2 aprilie 2009, Tribunalul Argeş, admiţând acţiunea completată formulată de C.I., decedat, prin moştenitoarea F.S., a anulat dispoziţia nr. 7105/2007 emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi a constatat că acesta este îndreptăţit a primi măsuri reparatorii în echivalent pentru un teren de 2.841 mp situat în Piteşti, potrivit identificării făcută de expertiză, obligându-l pe pârât să emită dispoziţie şi pentru o altă suprafaţă, de 2.500mp şi construcţii demolate, situate în Piteşti, judeţul Argeş, precum şi să plătească suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a reţinut că F.S., în calitate de mandatar cu procură autentificată nr. 633/2002, a formulat două notificări, una înregistrată sub nr. 436/2002 pentru fosta proprietate a autorului C.I., situată în Piteşti, iar cealaltă sub nr. 437/2002, pentru fosta proprietate situată în Piteşti, ambele expropriate prin Decretul nr. 615/1962.
Prin notificarea atacată, Primarul a răspuns numai în ceea ce priveşte imobilul de la cea de-a doua adresă, respingând notificarea, cu motivarea că ea ar fi fost depusă în afara termenului prevăzut de lege, însă, în realitate, ambele notificări au fost depuse, la Biroul Executorului Judecătoresc, la data de 14 februarie 2002, aşa încât se încadrează în termenul limită prevăzut de lege şi trebuie soluţionată.
Împotriva sentinţei civile nr. 73 din 2 aprilie 2009 a Tribunalului Argeş a formulat apel Primarul Municipiului Piteşti pentru unitatea administrativ-teritorială, criticând-o pentru greşita admitere a contestaţiei, faţă de faptul că instanţa nu a observat că, în mod neîndoielnic, cele două notificări au fost depuse după termenul limită prevăzut de lege, fapt ce rezultă din cuprinderea, în conţinutul notificărilor, a numărului procurii speciale prin care titularul dreptului ar fi mandatat pe fiica sa să-1 reprezinte în acest scop, în faţa organelor administrative şi judecătoreşti.
Prin Decizia civilă nr. 171/A din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul pârâtului şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul respingerii contestaţiei, instanţa reţinând că, depunerea celor două notificări s-a făcut, într-adevăr, peste termenul prevăzut de lege, susţinerea reclamantei în sensul că acestea au fost depuse într-o formă în care, iniţial, nu se făcea trimitere la înscrisurile doveditoare, pentru ca apoi să fie înlocuite cu alte înscrisuri, care conţineau trimiteri la aceste probe ale existenţei şi preluării fostei proprietăţi şi calitatea de mandatar, neputând fi primită, o asemenea înlocuire nefiind permisă de către legiuitor, care a dat posibilitatea legală a completării dosarului cu asemenea înscrisuri şi după formularea notificării, chiar destinatarul acesteia putând solicita părţii o astfel de completare, astfel că, în mod corect a fost respinsă notificarea care a ajuns la destinatar, cea privind terenul, ca tardiv formulată, în vreme ce, pentru terenul din str. G., nici nu a fost formulată o asemenea procedură prealabilă.
Împotriva deciziei civile nr. 171/A din 3 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, reclamanta a declarat recurs, încadrat în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ., şi a arătat că, deşi dovada de primire atestă faptul că notificările au fost înregistrate la data de 14 februarie 2002 de către biroul executorului judecătoresc, instanţa de apel s-a subrogat, pentru un pretins fals în acte, organelor de urmărire penală, concluzionând că cererile nu au fost introduse în termenul prevăzut de lege.
Analizând recursul din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru motivele ce succed:
Înscrisul autentic are o forţă probantă deosebită şi cel care invocă un înscris autentic, în speţă reclamanta, este dispensat de sarcina probei; sarcina probei revine persoanei care contestă exactitatea sau autenticitatea înscrisului, în speţă pârâtului - Primarul Municipiului Piteşti.
În raport cu prevederile art. 184 C. proc. civ., potrivit cărora, când nu este caz de judecată penală sau dacă acţiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă, prin orice mijloace de dovadă.
Prin Decizia recurată, Curtea de Apel Piteşti, din oficiu şi fără a pune în discuţia părţilor, a suplimentat probatoriul cu înscrisuri, respectiv copii certificate ale registrelor executorului judecătoresc, pentru a se verifica notările făcute în acestea în privinţa numărului şi datei depunerii notificărilor, cerându-se, totodată, potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (1) C. proc. civ., prezentarea originalului de către Biroul Executorului Judecătoresc B.E.A., iar după cercetarea acestora, instanţa a concluzionat că se creează o puternică prezumţie de nerealitate a înscrierilor din data de 14 februarie 2002, fiind evident că în registru au fost lăsate locuri necompletate pentru eventuale înscrieri ulterioare, aceasta fiind data limită până la care legiuitorul a prelungit, ultima dată, termenul de depunere a notificărilor.
În speţă, pârâtul - Primarul Municipiului Piteşti nu a înţeles să se înscrie în fals, potrivit procedurii prevăzută de art. 180-184 C. proc. civ., şi nici nu a urmat calea penală.
Pe de altă parte, menţiunile privind înregistrarea celor două notificări din data de 14 februarie 2002 fac dovada până la înscrierea în fals.
Mai mult, chiar dacă existau dubii cu privire la data procurii date de reclamantul-decedat fiicei lui, şi inserarea menţiunii existenţei acestei procuri, anterior, în cele două notificări, din actele doveditoare depuse la dosar până la data soluţionării cauzei rezultă că aceste neregularităţi au fost acoperite.
Faţă de aceste aspecte, criticile formulate de către reclamantă sunt fondate, instanţa de apel, fără a exista o cerere de înscriere în fals, în virtutea unui rol activ excesiv, din oficiu, a dispus prezentarea de copii certificate ale registrelor executorului judecătoresc, iar din analizarea acestora, şi coroborarea cu celelalte înscrisuri existente la dosar, a concluzionat că se creează o puternică prezumţie de nerealitate cu privire la procura autentificată sub nr. 633 din 21 februarie 2002, precum şi la notificările nr. 436 şi 437 din 14 februarie 2002, existând o serie de neconcordanţe între actele depuse la dosar.
Astfel, pe baza constatărilor sus punctate, se constată că instanţa de apel, în mod eronat nu a soluţionat fondul pricinii.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin. (1) şi (3) rap. la art. 304 pct. 9 corob. cu art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va dispune casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta F.S. împotriva deciziei civile nr. 171/A din 03 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia civilă nr. 171/A din 03 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4798/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4797/2010. Civil → |
|---|
