ICCJ. Decizia nr. 4807/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4807/2010
Dosar nr. 8606//2/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti sub nr. 14362/301 din 02 august 2006, contestatoarea SC M.A.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata SC T.H. SRL, constatarea compensării legale între creanţele părţilor, anularea formelor de executare din dosarul nr. 198/2006 al BEJ D.M., precum şi anularea încuviinţărilor de executare silită dispuse de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 2500/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. 12563/301/2006, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. 8812/4/2006 şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 9385/302/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 8245 din 20 octombrie 2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus respingerea contestaţiei la executare, inclusiv a capătului de cerere privind constatarea compensării legale, precum şi declinarea competenţei către Judecătoria Sectorului 1, 4, respectiv 5, în ceea ce priveşte anularea încheierilor de încuviinţare a executării silite pronunţate de aceste instanţe.
Această sentinţă civilă a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de SC M.A.C. SRL prin Decizia civilă nr. 399 R, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în şedinţa publică din data de 23 martie 2007.
Aceeaşi soluţie a fost pronunţată şi de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, sentinţă ce a rămas irevocabilă prin respingerea recursului SC M.A.C. SRL prin Decizia civilă nr. 1799 R, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 4150 din 16 martie 2007 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare, astfel cum a fost ulterior precizată de contestatoare.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 2135 din 2 decembrie 2008, a admis recursul declarat de recurenta contestatoare SC M.A.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 4150 din 16 martie 2007, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a admis în parte contestaţia la executare, a constatat stinsă prin compensare creanţa intimatei SC T.H. SRL, care face obiectul executării silite pornite în dosarul nr. 198/2006 al BEJ D.M., în temeiul titlurilor executorii – Decizia civilă nr. 1334/R/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi sentinţa civilă nr. 773/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu creanţa contestatoarei decurgând din contractul de leasing nr. 122 din 19 iunie 2003, anulându-se şi formele de executare emise în baza încheierii de încuviinţare a executării silite, date de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la data de 11 iulie 2006.
Tribunalul a constatat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada caracterului cert şi exigibil al creanţei contestatoarei asupra intimatei în baza contractului de leasing nr. 122/2003 şi că în cauză nu sunt întrunite condiţiile compensării de drept între creanţele părţilor.
Împotriva deciziei civile nr. 2135 din 2 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a formulat cerere de revizuire SC T.H. SRL, susţinând că, deşi patru instanţe (de fond şi de recurs) au dispus anterior în sensul că între creanţa ce face obiectul executării silite şi creanţa de 43.136 Euro invocată de SC M.A.C. SRL, nu se poate constata compensarea legală, Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, însă, prin Decizia atacată prin prezenta cerere, a infirmat soluţia pronunţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 41169/299/2006, admiţând recursul formulat de SC M.A.C. SRL.
Prin Decizia civilă nr. 1627 din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea revizuientei şi a anulat Decizia civilă nr. 2135 din 2 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi sentinţa civilă nr. 4150 din 16 martie 2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, litigiile în raport de care recurenta a formulat cerere de revizuire, au aceleaşi părţi cu aceeaşi calitate şi privesc aceeaşi pricină, şi anume contestaţii la executare împotriva executării silite din dosarul nr. 198/2006 al BEJ D.M., astfel că sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru existenţa acestor hotărâri contradictorii.
Împotriva deciziei civile nr. 1627 din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, SC M.A.C. SRL, prin lichidator judiciar a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia şi modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii de revizuire formulată de SC T.H. SRL împotriva deciziei civile nr. 2135 din 02 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, formulând următoarele critici:
Hotărârea instanţei a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este admisibilă în cazul existenţei de hotărâri contradictorii date de instanţe în una şi aceeaşi pricină.
Ori cererile contestaţiilor la executare este diferit, întrucât în dosarul nr. 14362/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a solicitat compensarea legală cu suma de 208.241 Ron, contravaloarea facturii aferente contractului de leasing nr. 122/2003, sentinţa fiind menţinută prin Decizia civilă nr. 399 din 23 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, iar prin Decizia civilă nr. 2135 din 02 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti s-a admis contestaţia la executare, această instanţă reţinând că SC M.A.C. SRL deţine un titlu executoriu împotriva SC T.H. SRL, prin care această din urmă societate este obligată la plata contravalorii bunurilor nepredate. Astfel, faţă de aceste considerente, recurenta consideră că Decizia civilă nr. 2135 din 02 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti nu este contradictorie deciziei civile nr. 399 din 23 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de recurs se critică hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti cu privire la cererea de revizuire, întrucât instanţa ar fi aplicat greşit dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive; hotărârile judecătoreşti în cauză trebuie să fie potrivnice; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii lucrului judecat.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi: în asemenea situaţie executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
Autoritatea de lucru judecat, prevăzută de art. 1201 C. proc. civ. are la bază regula potrivit cu care o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută într-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuia să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei.
În cauza dedusă judecăţii, se constată că hotărâri judecătoreşti care se afirmă că ar fi potrivnice, au fost pronunţate de Tribunalul Bucureşti în pricini similare - litigii privind contestaţii la executare împotriva executării silite din dosarul nr. 198/2006 al BEJ D.M.
Capetele de cerere ale contestaţiilor la executare sunt identice şi privesc constatarea compensării legale între creanţa ce face obiectul executării silite şi creanţa ce decurge din contractul de leasing nr. 122/2006. Deşi iniţial au făcut obiectul aceluiaşi dosar, aspectul compensării legale fiind soluţionat de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, ulterior s-a declinat competenţa de soluţionare a încheierilor de executare silită şi a formelor de executare. Însă, în cadrul acestor declinări, SC M.A.C. SRL a reiterat capătul de cerere privind compensarea legală, capăt ce fusese soluţionat irevocabil de instanţa iniţial învestită, astfel că, faţă de această situaţie, instanţele au pronunţat hotărâri potrivnice.
În concluzie, pe rolul instanţelor s-au derulat cauze având aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză în care s-au pronunţat hotărâri contrare, aşa după cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul este respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.A.C. SRL prin lichidator judiciar B.I.I.P.U.R.L., împotriva deciziei civile nr. 1627 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4808/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4806/2010. Civil → |
|---|
