ICCJ. Decizia nr. 4814/2010. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4814/2010
Dosar nr. 2602/54/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 10108 din 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie „Victor Babeş" Craiova împotriva sentinţei nr. 2918 din 21 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 1303/63/2008, în contradictoriu cu reclamantul M.C.E.
Curtea de Apel Craiova a modificat sentinţa în sensul că a respins acţiunea pentru perioada 01 februarie 2005 – 01 ianuarie 2008, privind acordarea diferenţei de 50% reprezentând spor condiţii deosebit de periculoase.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a se pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că sunt întemeiate motivele de recurs formulate de pârât, Tribunalul Dolj făcând o greşită aplicare a legii, întrucât dispoziţiile OUG nr. 115/2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005 nu stipulează în mod imperativ acordarea sporului maxim de 100% pentru condiţii deosebit de periculoase, ci între 50 şi 100%, lăsând la latitudinea conducerii fiecărei unităţi sanitare cu personalitate juridică să stabilească , în acord cu sindicatele reprezentative, semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, acordarea în concret a acestui spor, în ce procent şi cu menţiunea de a se încadra în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli.
Împotriva deciziei respective, a formulat cerere de revizuire, reclamantul M.C.E., invocând în drept dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 7 C. proc. civ.
Motivând-şi în fapt cererea, s-a susţinut de către revizuient că instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre greşită, întemeiată pe reţinerea eronată a stării de fapt, iar pe de altă parte, Decizia contestată este în contradicţie cu alte hotărâri pronunţate de către Curtea de Apel Craiova, hotărâri unde au figurat salariaţii intimatei, întemeiată pe aceeaşi cauză şi având acelaşi obiect.
La data de 24 aprilie 2009 revizuientul a precizat temeiul juridic al cererii, indicând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că înţelege să renunţe la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ.
S-a reţinut că, faţă de temeiul juridic invocat, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuientul M.C.E., aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având în vedere următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., precizează faptul că în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
Cum în cauză, revizuienta a susţinut că hotărârile potrivnice sunt pronunţate de către Curtea de Apel Craiova, ca instanţă de recurs, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire aparţine instanţei superioare în grad, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti.
Faţă de cele arătate şi în raport de dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 2436 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Asupra cererii de revizuire cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită urmare a declinării de competenţă de către Curtea de Apel Craiova, se constată că aceasta nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de revizuire îl constituie Decizia civilă nr. 10108 din 21 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova care ar fi contrară altor decizii pronunţate de aceeaşi instanţă, în dosare unde au figurat ca părţi salariaţi ai intimatei, cereri întemeiate pe aceeaşi cauză şi având acelaşi obiect.
Dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. stipulează faptul că - revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Pentru a fi incidente aceste dispoziţii legale este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa autorităţii de lucru judecată, şi anume identitatea de obiect, cauză şi părţi.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Cum în cauza dedusă judecăţii se invocă contrarietatea deciziei pronunţate în dosarul nr. 1303/63/2008 cu alte decizii pronunţate în cauze care vizează alte părţi, nu este incident motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.E., a deciziei civile nr. 10108 din 21 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2436 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuentul M.C.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4826/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4812/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
