ICCJ. Decizia nr. 4826/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4826/2010
Dosar nr. 1084/44/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Galaţi a fost admisă în parte contestaţia formulată de C.C.M. şi C.I. hotărându-se anularea dispoziţiei nr. 1544 din 11 aprilie 2005, emisă de Primarul municipiului Galaţi, constatându-se că cei în cauză au dreptul la despăgubiri pentru cota de 1/6 din imobilul situat în Galaţi, şi care a aparţinut bunicului lor A.C., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 806/1927 de Tribunalul Covurlui.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că imobilul din Galaţi, a fost proprietatea fraţilor C., A., M., P. şi A.C., fiind format din teren în suprafaţă de 1050 mp şi mai multe construcţii. Acesta a trecut în proprietatea statului de la fraţii C., figurând în evidenţele fiscale ale Primăriei Galaţi, astfel cum s-a făcut dovada cu adresa nr. 196463 din 05 septembrie 1997 ( fila 76 - dosar tribunal). Cu privire la calitatea de succesori legali a-i reclamanţilor s-a avut în vedere că aceştia vin la moştenirea bunicului lor prin retransmiterea dreptului de proprietate al tatălui lor C.A., ei nefiind născuţi la data decesului proprietarului - 23 decembrie 1943.
Ca atare, s-a constatat îndreptăţirea lor la măsuri reparatorii pentru cota parte de 1/6 din imobil, nefiind posibilă în aceste condiţii restituirea în natură a bunului.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 72 din 09 martie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, prin care a fost schimbată în tot sentinţa, dispunându-se restituirea în natură către reclamanţi a terenului în suprafaţă de 973,67 mp, ce se identifică pe schiţa anexei I a raportului de expertiză R.C., aflat parţial pe strada G. nr. 1 şi restul pe strada B. nr. 32. Totodată s-a dispus şi restituirea construcţiilor aflate pe acest teren şi anume: casa de locuit (D+P+1) şi magazia.
S-a luat act de renunţarea reclamanţilor la cererea de restituire a terenului în suprafaţă de 85,33 mp.
S-a reţinut că în mod greşit tribunalul a considerat că cei în cauză sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru cota de 1/6 din imobil, în situaţia în care sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de Cap. III din lege profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite, care au depus în termen cerere de restituire. Şi cum referitor la acest imobil nu au fost depuse alte notificări, s-a decis îndreptăţirea reclamanţilor la restituirea întregului imobil.
S-a hotărât astfel cu privire la terenul în suprafaţă de 575,40 mp situat în strada G. nr. 1, care în mod cert a fost proprietatea autorilor reclamanţilor. S-a dispus restituirea terenului în suprafaţă de 398,27 mp, situat în str. B. nr. 32, care a aparţinut autorilor reclamanţilor şi pentru care P.S.M. nu are vreo dovadă că a fost în patrimoniul autorului său. Se recomandă ca în situaţia în care persoana la care s-a făcut referire sau succesorul cu titlu particular al acesteia nu este de acord cu raţionamentul instanţei, urmează ca în cadrul unei acţiuni în revendicare să-şi facă apărările ce crede de cuviinţă pentru a-l răsturna.
Referitor la aceeaşi suprafaţă de teren s-a constatat că a fost „înglobată" în imobilul din Galaţi, ce a fost restituit în natură solicitantei P.S. prin dispoziţia nr. 689 din 05 aprilie 2004 emisă de Primarul municipiului Galaţi.
În cadrul litigiului de faţă au fost analizate titlurile de proprietate ale autorilor acestei persoane, actele ce emană de la SC S.I. SRL, stabilindu-se în final că pentru construcţiile aparţinând acestei societăţi comerciale şi existente pe terenul în litigiu nu există
autorizaţie de construcţie, ceea ce determină aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii Primarul municipiului Galaţi a declarat recursul în condiţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând casarea ei şi menţinerea sentinţei civile nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Galaţi, ca fiind legală şi temeinică.
S-a susţinut în motivarea recursului că în mod greşit instituţia primarului a fost obligată să restituie suprafaţa de 398,27 mp, care se află în proprietatea SC S.I. SRL, care nu a făcut parte în proces, devenind proprietara terenului prin cumpărare de la P.S., căreia i-a fost restituit prin dispoziţia nr. 689 din 05 aprilie 2004. Se arată şi că anularea acestei dispoziţii a format obiectul altui proces.
Prin Decizia civilă nr. 1305 din 27 februarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul pârâtului Primarul municipiului Galaţi şi casându-se Decizia civilă nr. 72/2007 a Curţii de Apel Galaţi a fost trimisă cauza spre rejudecare instanţei de apel cu motivarea că s-a făcut o analiză privind legalitatea atribuirii terenului din str. B. nr. 32 numitei P.S. deşi aceasta nu a avut calitatea de parte în proces.
S-a mai arătat de instanţa de recurs că pe terenul revendicat se află mai multe construcţii edificate de SC S.I. SRL Galaţi iar instanţa de apel a precizat că acestea au fost ridicate fără autorizaţie însă ca şi în cazul precedent nu s-a cerut punctul de vedere al acestei societăţi.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 215/A din 28 octombrie 2008, a admis apelul reclamanţilor C.C.M. şi C.I. împotriva sentinţei civile nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Galaţi pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Galaţi.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, că potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare problemele de drept dezlegate de instanţa de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului cât şi dispoziţiile art. 294 C. proc. civ., text potrivit căruia în apel nu se pot face cereri noi.
În raport cu cele expuse mai sus, curtea de apel a constatat că introducerea în cauză a numitei P.S. şi a SC S.I. S.R.L. Galaţi nu se poate face decât de instanţa de fond.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanţii C.C.M. şi C.I. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenţii au susţinut, în esenţă următoarele:
P.S. şi SC S.I. S.R.L. nu au avut şi nu au calitate de unităţi deţinătoare în sensul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, după cum nici Primăria Galaţi nu avea obligaţia prevăzută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Sub acest aspect, recurenţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 1378/C/2005 le-a fost recunoscut faptul că imobilul situat în Galaţi, aflat în patrimoniul Primăriei Galaţi este identic cu cel ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 806/1927 de Tribunalul Covurlui, fiind îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru cota de 1/6 din imobil.
Au mai arătat, că apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 72/A/2007 a Curţii de Apel Galaţi prin care le-a fost restituit în natură imobilul în litigiu, teren (973,67 mp) şi a construcţiilor aflate pe acest teren (casa de locuit, D-P-1 şi magazia). S-a luat act de renunţare la cererea de restituire a terenului în suprafaţă de 85,33 mp.
În continuare recurenţii, au prezentat considerentele deciziei instanţei de apel, făcând trimitere la raportul de expertiză dispus în cauză, la suplimentul de expertiză, concluzionând, că prin compararea celor două contracte de vânzare-cumpărare, terenurile au adrese distincte şi nu se constată nicio suprapunere a acestora.
S-a mai susţinut, că deţinătorul imobilului Primarul municipiului Galaţi le-a predat imobilul revendicat, conform încheierii de către funciare şi ca atare nu mai există niciun litigiu între aceste părţi, astfel că P.S. şi SC S.I. S.R.L. nu mai au nicio calitate.
În aceste condiţii, instanţa a apreciat eronat raporturile juridice dintre părţi acceptând intervenţia chiriaşului, respectiv a firmei SC S.I. S.R.L. care doreşte să obţină despăgubiri pentru investiţia făcută în imobilul descris în încheierea nr. 1568 din 20 octombrie 2008 a Biroului de Carte Funciară pentru numărul cadastral nr. 1974 str. G. nr. 1.
Faţă de cele expuse recurenţii au solicitat admiterea recursului, desfiinţarea în parte a deciziei civile nr. 215/A/2008 a Curţii de Apel Galaţi, menţinând dispoziţiile deciziei civile nr. 72/A/2007 a Curţii de Apel Galaţi, privind restituirea în natură a imobilului în litigiu.
La termenul de judecată din data de 18 mai 2009, P.A. în temeiul art. alin. 52 alin. (1) C. proc. civ., a formulat cerere de intervenţie în interesul recurentului-reclamant C.C.M. motivat de faptul că este moştenitorul defuncţilor fraţi C., fiind verişor primar cu reclamantul C.C.M., cerere încuviinţată în principiu la acelaşi termen.
La data de 5 februarie 2010 numita P.S.M.A. a formulat o cerere de intervenţie în interesul reclamantului C.C.M., iar la 18 decembrie 2010 SC S.I. S.R.L. a solicitat citarea în cauză în calitate de părţi în proces.
Verificând hotărârea recurată sub aspectul criticilor formulate. Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, astfel că nesocotirea acelor dispoziţii de procedură atrage casarea hotărârii.
Pe de altă parte, instanţa de trimitere mai este obligată să se conformeze şi îndrumărilor date de instanţa de control judiciar pentru corecta stabilire a situaţiilor de fapt, dispunând administrarea de probe şi examinând apărările părţilor, întrucât aceste îndrumări sunt de esenţa atribuţiilor instanţei de control judiciar, ele fiind numite să asigure o corectă soluţionare a litigiului.
În speţă, instanţa supremă, a statuat că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în primul ciclu procesual, respectiv Decizia nr. 72/A din 9 martie 2007, este criticabilă prin aceea că s-a făcut o analiză a unor acte şi raporturi juridice referitoare la persoane care nu au fost părţi în proces, s-a nesocotit situaţia juridică actuală a imobilului în litigiu şi cele hotărâte în alt proces, finalizat prin sentinţa civilă nr. 376 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Galaţi, definitivă şi irevocabilă.
În plus, în raport cu motivarea recursului, pe teren se află anumite construcţii, despre care se consideră că au fost edificate fără autorizaţie de către cumpărătorul terenului.
Or, astfel de probe, potrivit instanţei supreme nu se puteau efectua în condiţiile legii fără cunoaşterea poziţiei şi apărărilor persoanei vizate, respectiv SC S.I. S.R.L.
În consecinţă, criticile recurenţilor-reclamanţi urmează a fi înlăturate, căci cele dispuse în apel au menirea de a evita riscul obţinerii unor hotărâri judecătoreşti care să nu poată fi opuse celor rămase în afara cadrului judecăţii.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul recurenţilor-reclamanţi, cererile de intervenţie şi cererea de introducere în cauză formulată de SC S.I. S.R.L. Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.C.M. şi C.I. împotriva deciziei civile nr. 215/A din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4820/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4814/2010. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
