ICCJ. Decizia nr. 4851/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4851/2010
Dosar nr. 5433/111/2009
Şedinţa din camera de consiliu din 30 septembrie 2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, F.N.F.M.C. a chemat în judecată pe pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata ajutorului material aferent Zilei Feroviarilor pentru anii 2005 – 2008, actualizat cu indicele de inflaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 2395 din 23 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii, membri de sindicat, au domiciliul în judeţul Bihor.
Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, competenţa teritorială revine instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
Această dispoziţie este una de ordine publică, astfel încât aplicarea ei nu poate fi eludată prin voinţa reclamanţilor-salariaţi reprezentaţi prin Federaţia Naţională, conform art. 222 C. muncii.
Învestit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă nr. 1463/LM din 23 noiembrie 2009, şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul.
În cauză, calitatea de reclamant, aşa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, o are F.N.F.M.C. care îşi are sediul in Bucureşti şi nu membrii de sindicat pentru care solicită obligarea pârâtei la plata ajutorului material aferent Zilei Feroviarului.
Potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, situaţie existentă şi în cauza dată.
Reţinând că reclamantul îşi are sediul în raza teritorială de competenţă a Tribunalului Bucureşti, instanţa a făcut aplicarea art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 şi a art. 159 pct. 3 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în baza art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă cu care a fost învestită, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta F.N.F.M.C. a solicitat obligarea pârâtei C.N.C.F. C.F.R. SA la plata ajutorului material aferent Zilei Feroviarilor pentru anii 2005 – 2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, actualizat cu indicele de inflaţie.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 236 pct. 4, art. 239, art. 241, art. 243 din Legea nr. 54/2003, dispoziţiile Legii nr. 130/1996, art. 64 şi art. 65 din CCM pe anii 2005 si 2008.
În motivarea cererii s-a arătat că F.N.F.M.C. este o organizaţie sindicală, legal constituită în baza sentinţei civile nr. 69/PJ/1992 pronunţată de Judecătoria Deva, cu sediul în Bucureşti, sector 1.
Potrivit art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea 54/2003: „(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.
(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată."
În cauză, calitatea de reclamant o are F.N.F.M.C., organizaţie sindicală legal constituită, care a înţeles să formuleze cererea ce a învestit instanţele în prezentul litigiu în exercitarea atribuţiilor pe care legea le recunoaşte în favoarea organizaţiilor sindicale prin art. 28 din Legea 54/2003.
Reţinând calitatea de reclamant în favoarea acestei persoane juridice, iar nu a membrilor de sindicat care o compun, şi făcând aplicarea prevederilor art. 284 alin. (2) din Legea 53/2003 în raport cu care cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu revine Tribunalului Bucureşti în a cărui rază teritorială îşi are sediul reclamanta.
Prin urmare, faţă de considerentele expuse, în baza art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4859/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4832/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
