ICCJ. Decizia nr. 4869/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4869/2010
Dosar nr. 5229/2/2007
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Reclamantul N.V.M., în contradictoriu cu pârâţii Secţia 1 Metrou, Secţia de Poliţie 25 Metrou, Serviciul Instanţe Judecătoreşti şi Protecţia Magistraţilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală de poliţie a Municipiului Bucureşti a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 7 miliarde lei pentru faptul că mai mulţi poliţişti din cadrul acestor unităţi i-au aplicat rele tratamente în mod repetat, deşi ştiau că este bolnav de mai multe boli somatice.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, prin sentinţa civilă nr. 38 din 10 ianuarie 2006 a respins, ca nefondată acţiunea reclamantului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 400 A din 19 iunie 2006 a respins ca nefondat apelul reclamantului, cu motivarea că instanţa şi-a îndeplinit obligaţiile referitoare la asigurarea unui proces echitabil, prin scutirea de plata taxei de timbru, însă, referitor la desemnarea unui avocat din oficiu, cererea deşi încuviinţată nu s-a putut realiza din motive imputabile reclamantului, care a manifestat un comportament neadecvat faţă de apărătorul desemnat.
Reclamantul a atacat cu recurs această hotărâre, criticând Decizia pentru faptul că nu i s-a respectat dreptul la un apărător din oficiu şi nu i s-au asigurat condiţiile prevăzute de Constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la un proces echitabil.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că recursul este fondat prin prisma acestui motiv de recurs şi, admiţându-l, a trimis rejudecarea cauzei la aceeaşi instanţă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 719 A din 9 octombrie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte UM 0456 Jandarmi - Serviciul instanţe judecătoreşti şi protecţie magistraţi şi a respins apelul reclamantului, ca nefondat.
Analizând recursul formulat de către reclamant, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, strict prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Din cuprinsul cererii de recurs care a învestit înalta Curte, se constată că recurentul nu a indicat şi dezvoltat nicio critică care să poată fi circumscrisă vreunui motiv de recurs, nu a arătat în ce mod, prin soluţia pronunţată, legea ar fi fost incorect aplicată.
Totodată, în raport de lucrările cauzei, nu se pot reţine în speţă motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu în susţinerea casării/modificării deciziei recurate şi care să determine incidenţa dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
In consecinţă, constatând că nu se pot identifica argumente care să permită instanţei configurarea vreunei critici în cazurile de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul N.V.M. împotriva deciziei civile nr. 719 A din 9 octombrie 2008 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4873/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4867/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
