ICCJ. Decizia nr. 4875/2010. Civil
| Comentarii |
|
Prin Decizia nr. 53/C din 10 martie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta T.S.A. împotriva Sentinței civile nr. 1559 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
învestită cu judecarea recursului, înalta Curte a dispus, prin încheierea din 15 mai 2009, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate.
Cauza a stat în nelucrare până la 28 mai 2010, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 1 octombrie 2010.
La acest termen, înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 15 mai 2009, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 15 mai 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una dintre părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea s-a putut constata și din oficiu de către instanță, înalta Curte a constatat perimat recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4876/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4861/2010. Civil → |
|---|
