ICCJ. Decizia nr. 4889/2010. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanta B.M.F. a chemat în judecată U.J.C.C.F.A. și SC P.M. SRL pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5624 din 23 octombrie 1997 la Biroul Notarului Public P.E.
învestit cu soluționarea cauzei, după un prim ciclu procesual, Tribunalul Argeș, prin Sentința civilă nr. 168 din 14 noiembrie 2005 a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5624 din 23 octombrie 1997 încheiat între U.J.C.C.F.A. și SC P.M. SRL.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 183A din 29 septembrie 2006, învestită cu soluționarea apelurilor formulate de către pârâte, le-a admis și a schimbat în tot sentința, în sensul că, a respins acțiunea.
împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 decembrie 2006.
Prin încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 2007, înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la cererea recurentei, a suspendat, în temeiul dispoz. art. 244 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului Judecătoriei Pitești, judecarea prezentului litigiu.
La data de 10 august 2010, înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând excepția perimării recursului declarat de reclamanta B.M.F., înalta Curte reține că este incidentă speței, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
Potrivit dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ. cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.
Or, în speță, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 15 noiembrie 2007, și după soluționarea irevocabilă a cauzei ce a impus suspendarea în baza textului de lege anterior menționat, la data de 23 ianuarie 2009, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.
Din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 25 ianuarie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și având în vedere totodată dispoz. art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora perimarea s-a putut constata de instanță și din oficiu, înalta Curte a reținut ca fiind perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită, potrivit textului de lege anterior menționat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4896/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4893/2010. Civil → |
|---|
