ICCJ. Decizia nr. 4899/2010. Civil
Comentarii |
|
Prin Sentința civilă nr. 718 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorii S.C.G., U.V., I.P. și I.H.C. în contradictoriu cu intimatul Primarul orașului Comănești.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul său sub nr. 1179/110/2007 s-a solicitat de către S.C.G., U.V., I.P., I.H.C., anularea Dispoziției nr. 17 din 18 ianuarie 2007 emisă de Primarul orașului Comănești, jud. Bacău în aplicarea Legii nr. 10/2001 și obligarea pârâtului la restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 2.000 m.p., în echivalent, pentru suprafața de 600 m.p. situată în Comănești str. A.I. nr. 7 iar, în subsidiar, să li se stabilească o despăgubire în sumă de 60.000 Euro care reprezintă valoarea de piață liberă a terenului expropriat.
S-a mai solicitat și modificarea Dispoziției nr. 134 din 23 ianuarie 2007, în sensul de a se prevedea în mod expres valoarea de piață liberă a construcțiilor preluate în mod abuziv și ulterior demolate, pe care contestatorii au apreciat-o la suma de 130.000 RON. Totodată, aceștia au cerut obligarea la plata de daune morale în valoare de 10.000 euro pentru lipsa de lipsa de folosință a imobilului.
în motivarea contestației, s-a arătat că prin dispoziția contestată s-a dispus acordarea în compensare a unui teren sub valoarea de piață a terenului expropriat și nici nu s-a prevăzut un cuantum al despăgubirilor cuvenite, împrejurare care contravine Convenției europene a drepturilor omului.
în motivarea soluției, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că prin Dispoziția cu nr. 17 din 18 ianuarie 2007 emisă de Primarul orașului Comănești județul Bacău s-a restituit în natură contestatorilor suprafața de 600 m.p. situată în Comănești str. A. nr. 14, în compensare pentru terenul ce a aparținut autoarei lor, S.C., expropriat prin Decretele nr. 189/1977 și nr. 94/1981, situat în Comănești, str. A.I. nr. 7.
Contestatorii s-au declarat nemulțumiți de valoarea terenului în compensare și, în acest sens, au invocat rapoartele de expertiză depuse la dosar din care rezultă că terenul expropriat are o valoare de 223.800 lei, iar terenul primit în compensare, o valoare de 33.600 lei (conform raportului de expertiză judiciară întocmit de expert U.C.).
Tribunalul a constatat însă că la dosar există declarații autentificate ale contestatorilor S.C.G., U.V. și I.E. prin care au arătat că sunt de acord să primească în compensare pentru imobilul expropriat, un teren situat în Comănești, str. A.
în aceste condiții, instanța a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 10 alin. (10) din Legea nr. 10/2001, întrucât atribuirea în compensare a unui terenului din str. A., s-a realizat cu acordul reclamanților.
Prin urmare, contestația împotriva Dispoziției nr. 17 din 18 ianuarie 2007 s-a apreciat a fi nefondată și a fost respinsă ca atare de prima instanță.
în ce privește faptul că prin Dispoziția nr. 134 din 23 ianuarie 2007 a Primăriei orașului Comănești nu s-a prevăzut valoarea despăgubirilor pentru construcțiile demolate, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, valoarea finală a despăgubirilor și modalitatea de acordare a acestora, se stabilesc de către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, printr-o procedură ulterioară emiterii dispoziției.
Ca atare, s-a constatat că și această dispoziție a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale; a fost respins și capătul de cerere privitor la daunele morale, întrucât instanța a apreciat că nu se poate reține nicio culpă în sarcina pârâtei.
împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal, contestatorul S.C.G., calea de atac nefiind motivată.
Prin Decizia civilă nr. 150 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, apelul a fost respins ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., evaluarea apelului operând în condițiile stabilite prin dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, instanța de apel a constatat că reclamanții au contestat dispoziția nr. 17 din 18 ianuarie 2007 a Primăriei Comănești, solicitând obligarea Primarului orașului Comănești să le restituie în natură o suprafață de teren de 2.000 mp în loc de 600 mp, să menționeze expres valoarea de piață a imobilelor (construcții demolate) și să fie obligat la 10.000 euro daune morale pentru lipsa de folosință a imobilelor.
Curtea de Apel a apreciat că aceste solicitări au fost analizate de prima instanță și, în mod judicios au fost respinse ca neîntemeiate.
S-a reținut că potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, text ce reglementează măsurile reparatorii prevăzute de această lege: "în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite."
Pe de altă parte, conform pct. 1.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute la art. 1 alin. (2) și alin. (3) din lege, permite entității obligate la restituire, să ofere persoanei îndreptățite, în compensare, așadar, ca măsură reparatorie în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită.
Prin urmare, s-a apreciat de instanța de apel că dispoziția de restituire în natură, prin compensare, în favoarea contestatorilor a suprafeței de teren de 600 mp, situată în orașul Comănești, str. A. nr. 14, județul Bacău, s-a emis ca urmare a cererilor formulate în acest sens de către contestatori, cereri care se regăsesc în dosarul de primă instanță.
în atare situație, în baza art. 296 C. proc. civ., s-a dispus respingerea apelului ca nefondat.
în termen legal, împotriva acestei decizii, același reclamant S.G.C. a promovat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
S-a susținut în dezvoltarea motivelor de recurs că instanța de apel, ca și tribunalul, a reținut o situație de fapt eronată, motiv pentru care, s-a ajuns la o soluție nelegală.
Astfel, recurentul a învederat că, împreună cu ceilalți contestatori au făcut declarații notariale prin care și-au exprimat acordul ca în schimbul terenului ce le-a fost preluat abuziv de stat și care în prezent are o valoarea de 52.000 Euro, să li se acorde o altă suprafață de teren pe strada A., fără însă a se conveni și cu privire la suprafața acestui teren care trebuia să fie de o valoare egală cu cea a terenului ce le-a fost preluat; drept urmare, nu au fost de acord cu acordarea terenului de doar 600 mp care este de o valoare mult inferioară (7.000 euro) celei de care au fost deposedați abuziv.
Prin emiterea dispoziției de acordare a terenului în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, autoritățile le-au fraudat drepturile legitime, astfel cum ele sunt recunoscute de Legea nr. 10/2001.
Totodată, recurentul a învederat că a depus la dosar un contract de închiriere pe care l-a încheiat cu autoritatea locală pentru o altă suprafață de teren, pentru a dovedi că intimata are terenuri disponibile ce pot fi acordate în compensare, ca măsură reparatorie echitabilă, astfel cum ea este reglementată de dispozițiile legii speciale.
La fila 12 recurs, pentru termenul de azi, s-a depus la dosar acordul de mediere încheiat între părți la data de 14 septembrie 2010 prin intermediul unui mediator, C.V., ce exercită această profesie și este atestat prin adeverința nr. 1364 din 6 aprilie 2010 emisă de Consiliul de Mediere București, în condițiile Legii nr. 192/2006.
în consecință, prin această modalitate alternativă de soluționare a diferendului dintre ele, permisă chiar în condițiile existenței unui litigiu pe rolul instanțelor judecătorești, potrivit Secțiunii a V-a - art. 61- 63 din Legea nr. 192/2006 privind medierea, părțile au încheiat un acord prin care au înțeles să soluționeze cauza potrivit înțelegerii la care au ajuns, solicitând instanței să ia act de acest acord, în baza art. 63 din același act normativ.
Ca atare, înalta Curte constată că analizarea criticilor formulate prin motivele de recurs a devenit de prisos, astfel că, în aplicarea textului anterior menționat, corob. cu art. 271 C. proc. civ., se va pronunța o decizie în temeiul învoielii părților, obiectivată în cuprinsul acordului de mediere, acord care stinge litigiul dintre ele cu privire la contestarea Dispoziției nr. 17 din 18 ianuarie 2007 emisă de Primarul orașului Comănești, jud. Bacău având ca obiect acordarea unui teren în compensare pe str. A. nr. 14 în orașul Comănești, jud. Bacău, pentru terenul preluat abuziv de Stat pe str. A.I. nr. 7, jud. Bacău.
Din cuprinsul acordului de mediere, reiese că părțile nu au mediat și asupra contestației formulate și împotriva Dispoziției nr. 134 din 23 ianuarie 2007, emisă de același intimat, prin care s-au propus despăgubiri în condițiile Legii speciale - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcțiile ce au fost preluate de la aceeași adresă și care, în prezent, sunt demolate; de altfel, soluția primei instanțe nu a fost criticată prin motivele de apel, după cum nici prin motivele de recurs nu ar fi putut fi susținute astfel de critici, omisso medio.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în aplicarea prevederilor art. 271 C. proc. civ. corob. cu art. 63 din Legea nr. 192/2006, s-a admis recursul, s-a modificat în tot decizia recurată, în sensul admiterii apelului, iar sentința apelată a fost schimbată în parte, astfel că, s-a dat eficiență voinței părților, s-a luat act de acordul de mediere, cu menținerea soluției de respingere a contestației promovate împotriva Dispoziției nr. 134 din 23 ianuarie 2007 ce nu a făcut obiectul acestei proceduri.
← ICCJ. Decizia nr. 4906/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4840/2010. Civil → |
---|