ICCJ. Decizia nr. 4974/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4974/2010
Dosar nr. 5541/111/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
După un prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 63/C din 22 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului privind capătul de cerere de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC P.M. SA, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S., s-a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul S.V. împotriva pârâtelor SC P.T. SRL, SC P.M. SA şi A.V.A.S., iar reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
In considerentele sentinţei s-a reţinut că prin Decizia nr. 21 emisă de către pârâta SC P.T. SRL la data de 18 septembrie 2001, a fost respinsă cererea reclamantului pentru restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. 71759 Oradea, ½ parte nr.top.699/3 reprezentând curte în intravilan în suprafaţă de 90 mp, ½ parte nr.top.699/4 reprezentând în natură curte în intravilan în suprafaţă de 54 mp şi în C.F. 71236 Oradea nr.top.696/5 reprezentând în natură curte cu magazie în intravilan în suprafaţă de 19 mp, nr.top.698/2 reprezentând în natură curte cu brutărie în suprafaţă de 9 mp, nr.top.699/2 reprezentând în natură curte cu brutărie în intravilan în suprafaţă de 200 mp, cu motivaţia că aceste imobile au fost dobândite de pârâta SC P.T. SRL prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP C.M. sub nr. 1322 din 6 octombrie 1999 şi că aceste imobile, la data vânzării, se aflau în circuitul civil, fiind proprietatea vânzătorului SC P.M. SA, care le-a dobândit în baza Legii nr. 15/1990 şi HG nr. 834/1991, în cadrul procesului de privatizare a fostei întreprinderi de stat.
S-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent.
Conform situaţiei de carte funciară depusă la dosarul cauzei, nr.top.698 şi nr.top. 699, înscrise în C.F. 2593 Oradea, au constituit proprietatea antecesorului reclamantului, defunctul K.S., de la care imobilul a fost preluat de Statul Român. De asemenea, din situaţia de carte funciară 1665 Oradea, nr.top.696/1, 696/3, 697/1 şi 697/3, rezultă că antecesorii reclamantului au fost întabulaţi sub B.12, 13, 14, de la care imobilele au fost preluate de Stratul Român cu titlu de naţionalizare, drept înscris sub B.15. De menţionat că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, C.F. 1665 Oradea a fost iniţial reconstituită în baza Încheierii C.F. 15748/1997, încheiere în baza căreia s-a operat în C.F. 2593 Oradea şi dezmembrarea nr.top.698 şi 699 sub B.23-26, iar ulterior această carte funciară a fost reconstituită prin Încheierea 18794/2000 a Jud. Oradea.
Conform înscrierilor de sub B.23, nr.top. 698/2 şi 699/2 au fost transcrise în C.F. 71236 în favoarea pârâtei SC P.M. SA, precum şi ½ parte din nr.top.699/3 şi 699/4 au fost transcrise în C.F. 71759 O în favoarea pârâtei de mai sus, în baza Legii 15/1990 şi HG nr. 834/1991.
Conform C.F. 71236 Oradea, asupra nr.top.696/5, 698/2 şi 699/2, sub B.1, s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtei SC P.M. SA în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M007 nr. 0264 eliberat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în baza Legii nr. 15/1990 şi HG nr. 834/1991, iar în C.F. 71759 Oradea, nr.top.699/3 şi 699/4 s-a înscris asupra cotei de ½ parte, sub B.2, dreptul de proprietate al pârâtei SC P.M. SA în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M007 nr. 0264 eliberat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în baza Legii nr. 15/1990 şi HG nr. 834/1991.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1322 din 6 octombrie 1999 de BNP C.M., urmare a organizării unei licitaţii de către pârâta SC P.M. SA, aşa cum rezultă din acte şi recunoaşterile reclamantului, aceasta a înstrăinat pârâtei SC P.T. SRL întreg dreptul său de proprietate asupra imobilelor situate în Oradea, ce consta în clădire producţie brutărie, magazie şi teren curte intravilan în suprafaţă de 228 mp, întabulat în C.F. 71236 Oradea, nr.top.696/5, 698/2, 699/2 şi cota de ½ parte (cota indiviză 72/144) din teren fără construcţii întabulat în C.F. 71759 Oradea pentru preţul total de 217.248.000 lei, achitat integral la data autentificării, conform menţiunilor inserate în contract.
Ulterior, pârâta SC P.T. SRL., în baza acestui contract, prin Încheierea C.F. 16897/1999, şi-a înscris dreptul său de proprietate, sub B.4 în C.F. 71236 O şi sub B.3 în C.F. 71759 Oradea.
Excepţia tardivităţii capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare invocată de SC P.M. SA a fost respinsă, reţinându-se că ceea ce este relevant este data completării cererii de către reclamant cu acest capăt de cerere şi nerelevant extinderea ulterioară a acţiunii sale.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta SC P.M. SA, instanţa, de asemenea, a apreciat-o ca neîntemeiată, având în vedere capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1322 din 6 octombrie 1999, act în care această pârâtă are calitatea de vânzător şi care îi conferă şi calitate procesuală pasivă în cauză.
Fiind analizată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta A.V.A.S., tribunalul a reţinut, faţă de obiectul cererii reclamantului prin care solicită restituirea în natură a imobilelor şi de disp. art. 26 alin. (4) din Legii nr. 10/2001 republicată, potrivit căruia entitatea care a emis dispoziţia va adopta o poziţie procesuală raportată la aceasta, apreciind excepţia ca fiind întemeiată, întrucât Decizia contestată de către reclamant în cauză a fost emisă de către pârâta E., astfel că pârâta A.V.A.S. nu are calitatea de entitate care a emis această decizie care să-i confere poziţie procesuală.
Pe fondul cauzei, prima instanţă, având în vedere că s-a solicitat de către reclamant anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte, în urma analizei probatoriilor s-a constatat că acestea au fost de bună-credinţă la perfectarea contractului.
În contextul tuturor acestor considerente şi reţinând că nu s-a dovedit în cauză motive de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant privind anularea contractului de vânzare-cumpărare mai sus arătat şi drept consecinţă, a respins ca neîntemeiate şi capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 21, emisă de pârâta SC P.T. SRL la data de 18 septembrie 2001, restituirea în natură a imobilului în litigiu şi evacuarea pârâtei de mai sus.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul invocând greşita interpretare a dispoziţiilor legale privind buna credinţă şi solicitând compararea titlurilor părţilor.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 205 A din 12 decembrie 2008 a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa în sensul admiterii contestaţiei reclamantului împotriva pârâtelor SC P.T. SRL, SC P.M. SA şi A.V.A.S., a anulat Decizia atacată, a obligat pârâta SC P.T. SRL la restituirea în natură a imobilului fostă brutărie, a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
In considerente s-a evidenţiat că nu se poate reţine buna-credinţă a pârâtelor la înstrăinarea şi respectiv la cumpărarea imobilului din litigiu faţă de probatoriile administrate şi faţă de faptul că imobilele din vecinătatea acestei brutării au fost retrocedate proprietarului reclamant prin Decizia Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 112/1995, iar pe de altă parte şi cumpărătorii cunoşteau demersurile făcute de proprietar privind retrocedarea imobilelor, inclusiv a celui de faţă care a constituit unitate de panificaţie.
Conform art. 45 din Legea nr. 10/2001 actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.
Ori, pârâtele pe tot parcursul procesului nu au putut face dovada bunei lor credinţe, care se impune având în vedere chiar prevederile actului normativ sus-menţionat, respectiv art. 45 din Legea nr. 10/2001, în care nu se vorbeşte de reaua-credinţă ci de buna credinţă, care trebuie dovedită aşadar de către cumpărător, nicidecum de către fostul proprietar.
Şi practica constantă a instanţelor, inclusiv a instanţei supreme cere dobânditorului unui imobil verificarea situaţiei juridice a acestuia dacă a format obiect legilor de retrocedare sau a unei acţiuni în revendicare din partea fostului proprietar, statuându-se că lipsa de informare şi pasivitatea cumpărătorului nu-i poate scuza eroarea şi nu poate constitui în sine apărare în sensul reţinerii bunei sale credinţe; mai ales s-a pus această problemă după numeroasele hotărâri obţinute împotriva României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ori, în anul 1999 când intimatele invocă buna-credinţă, existau nenumărate condamnări împotriva României în acest sens şi se cunoştea că aproape toate imobilele au fost revendicate de foştii proprietari, iar în cazul de faţă s-au retrocedat inclusiv imobilele care s-au vândut chiriaşilor, care le deţineau cu contract dinainte de anul 1990.
În atare situaţie Decizia emisă de pârâtă, de respingere a notificării, apare ca nelegală, urmând a fi anulată şi obligată intimata la restituirea imobilului în cauză.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs pârâtele SC P.T. SRL şi SC P.M. SA.
Pârâta SC P.T. SRL şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 8 , 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare
- instanţa a încălcat normele de competenţă materială întrucât soluţionarea acţiunii în anularea contractului de vânzare cumpărare revine judecătoriei
- instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului Bihor
- instanţa a dispus restituirea în natură a altui imobil
- a reiterat excepţia tardivităţii capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare
- instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală încălcând prevederile privind regimul de restituire a imobilelor evidenţiate în patrimoniul societăţilor legal privatizate.
Pârâta SC P.M. SA şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. susţinând că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a pronunţat o soluţie contrară legii neţinând seama că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 pct. 3 din Legea nr. 10/2001.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele care succed.
Dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti este partea cea mai importantă a acesteia deoarece cuprinde soluţia dată de instanţă în rezolvarea tuturor aspectelor reţinute în considerente şi trebuie să cuprindă specificaţiile necesare pentru a putea fi pus în executare. El trebuie, deci, să concorde cu motivele de fapt şi de drept care au determinat convingerea instanţei.
In cauza de faţă, dispozitivul deciziei atacate este incomplet întrucât nu soluţionează toate aspectele reţinute în considerente.
Astfel, după ce în considerente instanţa îşi motivează amplu argumentele pentru care şi-a format convingerea potrivit căreia societăţile pârâte au fost de rea credinţă la încheierea contractului de vânzare cumpărare, prin dispozitiv omite să se pronunţe asupra anulării contractului.
Pentru această omisiune se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei supuse controlului şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă.
In rejudecare, celelalte critici inserate în motivarea recursurilor vor fi avute în vedere drept apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele SC P.T. SRL şi SC P.M. SA împotriva deciziei nr. 205 A din 12 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4968/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4874/2010. Civil. Recalculare pensie. Recurs → |
|---|
