ICCJ. Decizia nr. 4870/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4870/2010
Dosar nr. 537/1/2010
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 9457 din 19 noiembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 1050/85/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Municipiul Sibiu, prin Primar şi N.S.A.P., împotriva deciziei civile nr. 191A din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sunt neîntemeiate motivele de recurs formulate de pârâtă, întrucât în mod corect s-a menţinut hotărârea primei instanţe, de către instanţa de apel, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6428 din 11 februarie 2004 şi a actului adiţional la contract cu nr. 1 din 25 februarie 2004 încheiate între pârâţii SC U. SA Sibiu şi N.S.A.P., precum şi a încheierii de intabulare nr. 2896 din 18 martie 2004 din C.F. nr. 48255 Sibiu.
S-a constatat că invocarea bunei-credinţe a pârâtei-recurente N.S.A.P. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în Sibiu, nu are nici un fel de relevanţă juridică, precum şi faptul că în virtutea probatoriilor administrate în cauză, au fost dovedite, atât calitatea de moştenitor a reclamantului-intimat, cât şi faptul că notificarea a fost făcută pentru imobilul situat în str. V. nr. 17, număr ce figura în C.F. la momentul preluării abuzive.
Împotriva deciziei respective, la data de 20 ianuarie 2010 a formulat contestaţie în anulare recurenta-pârâtă N.S.A.P., solicitând anularea acesteia, întrucât instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială, încălcându-i în mod grav dreptul său la apărare.
Motivându-şi în fapt calea de atac extraordinară, a susţinut faptul că instanţa de recurs a săvârşit o greşeală materială, procedurală, atunci când a trecut peste propria decizie de a amâna pronunţarea pentru data de 26 noiembrie 2009 şi s-a pronunţat pe 19 noiembrie 2009.
A susţinut, de asemenea, că i-a fost încălcat în mod grav dreptul la apărare, întrucât avocatului nu i-a fost permis în şedinţă publică să îşi detaileze apărările, creându-i-se convingerea fermă că va putea să-şi dezvolte apărările prin concluziile scrise.
În drept, şi-a întemeiat contestaţia pe prevederile art. 24 din Constituţie şi art. 318 C. proc. civ.
La data de 5 mai 2010, intimatul M.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare formulată de recurenta-pârâtă, întrucât nu sunt aplicabile prevederile art. 318 C. proc. civ., nepronunţarea deciziei la termenul fixat ca şi încălcarea dreptului la apărare neputând constitui motive care să poată ducă la admiterea acestei căi de atac extraordinare.
La data de 10 mai 2010, intimatul Municipiul Sibiu, prin Primar, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestaţiei în anulare promovată de contestatoarea N.S.A.P.
Contestaţia în anulare formulată de recurenta-pârâtă este nefondată, avându-se în vedere următoarele considerente:
Conform art. 318 alin. (1) teza I-a C. proc. civ., hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Fiind de strictă interpretare, aceste dispoziţii ce reglementează contestaţia în anulare specială, au caracter de excepţie neputând fi interpretate extensiv. Instituind acest motiv al contestaţiei în anulare, legiuitorul a avut în vedere greşelile materiale cu caracter procedural pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.
O asemenea eroare trebuie să fie evidentă şi să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii cauzei.
Prin urmare, greşeala materială nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanţa a înţeles să interpreteze un text de lege, ori greşeala materială pe care a invocat-o contestatoarea priveşte tocmai interpretarea pe care instanţa de recurs a dat-o art. 156 C. proc. civ.
Astfel, s-a susţinut de către contestatoare că i-a fost încălcat în mod grav dreptul la apărare, în condiţiile în care în şedinţa publică avocatului ales nu i s-a permis să-şi detaileze susţinerea recursului, creându-i-se convingerea fermă că se va amâna pronunţarea pentru a depuse concluzii scrise, însă ulterior a aflat că instanţa s-a pronunţat în ziua respectivă.
Cele susţinute însă de contestatoare nu pot fi încadrate în noţiunea de „eroare materială", aşa cum rezultă din prevederile art. 318 alin. (1) teza I-a C. proc. civ., întrucât pronunţarea hotărârii la un alt termen de judecată decât cel la care cauza s-a luat în pronunţare, nu influenţează hotărârea, nefiind vorba de omiterea sau confundarea unor elemente sau date materiale esenţiale cu caracter procedural, care să fi dus la pronunţarea unei soluţii eronate.
Pe de altă parte, practica judiciară s-a pronunţat în mod constant şi într-o singură direcţie asupra faptului că încălcarea dreptului la apărare nu poate fi încadrat într-o greşeală materială care să fundamenteze admiterea unei contestaţii în anulare.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 320 C. proc. civ., va respinge ca nefondată contestaţia în anulare promovată de recurenta-pârâtă N.S.A.P., motivele invocate neputând fi încadrate în prevederile art. 318 alin. (1) teza I-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea N.S.A.P. împotriva deciziei civile nr. 9457 din 19 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4890/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4863/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
