ICCJ. Decizia nr. 5111/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECȚIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5111/2010
Dosar nr. 1125/103/2009
Şedinţa publică din 11 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 622 din 8 iulie 2009 a Tribunalului Bacău s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea Ş.M.A. prin procurator H.D., în contradictoriu cu com. Trifeşti - reprezentată prin Primar, s-a anulat Decizia nr. 12 din 28 ianuarie 2009 emisă de primarul com. Trifeşti jud. Neamţ, constatându-se că Ş.M.A. este îndreptăţită la restituirea imobilului situat în com. Trifeşti, sat. Miron Costin, jud. Neamţ compus din suprafaţa de 4,0645 ha şi construcţii: cu două corpuri casă cu anexe aferente şi o fântână.
Prin aceeaşi hotărâre a fost obligat primarul să soluţioneze fond notificarea în sensul stabilirii măsurilor reparatorii cuvenite conform Legii nr. 10/2001 republicată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut prin cererea introductivă - contestatoarea a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 13 din 28 ianuarie 2009 emisă de Primarul comunei Trifeşti, solicitând obligarea restituirii în natură în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului proprietatea defunctei C.M. situat în comuna Trifeşti, judeţul Neamţ, alcătuit din conac, două corpuri de casă pentru paznici cu anexe aferente (coşere pentru porumb, coteţe pentru păsări şi porci) o fântână cu terenul aferent în suprafaţă de 4,0645 ha. teren grădină şi livadă) conform extrasului din planul cadastral al satului Miron Costin.
S-a reţinut de instanţa de fond că prin sentinţa civilă nr. 538 din 16 septembrie 2008 s-a admis acţiunea în obligaţia de a face formulată de contestatoarea Ş.M.A. fiind obligat Primarul să soluţioneze printr-o dispoziţie motivată cererile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cereri care au caracter de notificare în sensul art. 22 din Legea specială şi prin care s-a cerut restituirea în natură a suprafeţei de 4,0645 ha. teren grădină şi livadă şi construcţiile amplasate pe această suprafaţă compuse din: conac, două corpuri de casă pentru paznici cu anexele aferente şi o fântână.
Prin Hotărârea din 1946 emisă de C.R.A. plasa Secuieni s-a preluat „moşia M.C." care includea 50 ha teren arabil şi curtea conacului cu imobilele construcţii descrise în procesul verbal de preluare şi descrise în extrasul de plan cadastral al satului Miron Costin.
S-a apreciat de instanţa de fond că dispoziţia din 2009 contestată în prezenta cauză apare ca fiind lipsită de orice temei fiind motivată în mod superficial prin neprezentarea actelor de proprietate doveditoare pentru bunurile solicitate şi că reclamanta Ş.M.A. persoană îndreptăţită la restituirea imobilului fiind fiica acesteia, hotărâri a declarat apel pârâta Comuna Trifeşti împotriva Deciziei civile nr. 123 din 9 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, şi s-a admis apelul, s-a desfiinţat hotărârea primei instanţe pentru judecarea pe fond a notificării. a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele;
Instaţa de fond apreciind ca întemeiată contestaţia formulată, acesteia şi a obligat intimata să soluţioneze situaţia pe fond, constatând că reclamanta este persoana îudreptăţită conform Legii nr. 10/2001 la restituirea imobilelor solicitate. Instanţa de fond a dispus reluarea procedurilor cu administrativ, ceea ce ar contraveni principiului soluţionării într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Legea pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale la care România a devenit parte. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite - prin Decizia nr. 20 din 19 martie 2007 prin care a stabilit că instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al unităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
În acord cu aceste aspecte stabilite de instanţa supremă, care sunt obligatorii pentru instanţe potrivit art. 329 alin. (3) partea finală, se va considera că instanţa de fond trebuia să soluţioneze pe fond notificarea şi nu să oblige intimata să o soluţioneze.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta Ş.A.M. (decedată pe parcursul litigiului) şi continuat de moştenitorii H.D. şi H.E.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel se invocă faptul că instanţa de apel a luat în considerare doar susţinerile apelantei, făcând abstracţie de susţinerile şi apărările reclamantei.
Se mai învederează că instanţa de apel nu a făcut nici o referire la faptul că prin sentinţa civilă nr. 538/ C din 16 septembrie 2008 a Tribunalului Neamţ (rămasă definitivă şi irevocabilă) a fost obligat Primarul comunei Trifeşti să soluţioneze printr-o dispt,. cererile reclamantei formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de dispoziţiilor art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că recursul este nefondat.
Faţă de obiectul dedus judecăţii, de faptul că notifiv reclamantei nu au fost soluţionate pe fond, instanţa de apel a eficienţă dispoziţiilor Deciziei nr. 20 din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, dată în recurs în interesul legii.
Astfel prin Decizia nr. 20/2007 dată în recurs în interesul legii instanţelor, obligatorie în condiţiile art. 329 C. proc. civ., s-a statuat că instanţele de judecată sunt competente să soluţioneze pe fond, nu numai contestaţia formulată împotriva dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al unităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea persoanei îndreptăţite.
Or, din perspectiva acestor dispoziţii obligatorii, se impunea soluţionarea pe fond a notificărilor reclamantei, de către instanţa de judecată, şi nu obligarea Primarului la soluţionarea pe fond a notificărilor.
Cum instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond cererile ce formează obiectul notificărilor în condiţiile Deciziei nr. 20/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, date în recurs în interesul legii, şi cum instanţa de fond nu s-a conformat dispoziţiilor obligatorii ale Deciziei nr. 20/2007, hotărârea instanţei de apel este nu numai legală dar şi temeinică, preîntâmpinând astfel o nouă situaţie în care s-ar putea afla reclamanţii în condiţiile în care s-ar vedea nevoiţi să atace din nou dispoziţia Primarului.
Or, prin soluţia instanţei de apel s-a dat eficienţă dreptului la un proces echitabil, precum şi respectării termenului rezonabil de soluţionare a litigiului în condiţiile art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor omului
Din perspectiva celor expuse, recursul reclamanţilor(moştenitori ai defunctei reclamante Ş.M.A.) neîndeplinind cerinţele art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Ş.M.A., decedată, şi continuat de moştenitorii acesteia H.D. şi H.E. împotriva Deciziei nr. 123 din 9 noiembrie 2009 a Cuiţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3629/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3625/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
