ICCJ. Decizia nr. 5150/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5150/2010
Dosar nr. 7666/1/2009
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1416 din 11 decembrie 2007, Tribunalul Vaslui, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantul K.E. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Bârlad şi în consecinţă a anulat în parte dispoziţia nr. 1874 din 12 iulie 2006, obligându-l pe pârât să restituie reclamantului suprafaţa de 385 mp situată în Bârlad.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 74 din 7 mai 2008, a respins, pentru lipsa calităţii procesuale active apelul formulat de Primăria Municipiului Bârlad.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 7675 din 3 decembrie 2008 a admis recursul pârâtei şi casând Decizia atacată a trimis cauza aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării pe fond a apelului, reţinând că instanţa de control judiciar a concluzionat greşit că primăria nu a fost parte în proces şi ca atare nu are calitate procesuală pasivă.
În rejudecare, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 128 din 1 iulie 2009, a admis apelul Primăriei Municipiului Bârlad, prin primar şi schimbând în tot sentinţa, a respins contestaţia formulată de K.E. împotriva dispoziţiei nr. 1874 din 12 iulie 2007.
Împotriva ultimei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul K.E.
În motivarea căii extraordinare de atac se redă pe larg istoricul cauzei, susţinerea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nefiind structurată din punct de vedere juridic, în aşa fel încât să se poată reţine, cel puţin din oficiu, o critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare sau de modificare, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar.
Cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Aşadar, simpla nemulţumire a părţii referitor la hotărârea pronunţată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre temeiurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs invocat.
În prezenta cauză, recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Acesta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege şi a invocat temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., dar nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în textele invocate.
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existenţa unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuţia părţilor şi asupra cărora să delibereze.
Susţinerile recurentului, care nu fac posibilă încadrarea în temeiurile de recurs invocate şi nici în alte motive din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu sunt susceptibile de a fi examinate pe fond şi, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul K.E. împotriva deciziei nr. 128 din 01 iulie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5175/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5148/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
