ICCJ. Decizia nr. 5148/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5148/2010
Dosar nr. 2626/86/2009
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava, secţia civilă, la 15 aprilie 2009, reclamanta D.H. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 194 din 23 martie 2009 emise de Primarul Municipiului Vatra Dornei, prin care i s-a respins ca tardiv formulată notificarea înregistrată sub nr. 88 din 14 august 2002.
Reclamanta a susţinut că, potrivit art. 33 din Legea nr. 1/2000, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 şi ulterior, OUG nr. 127/2005, a fost repusă în dreptul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul intravilan în suprafaţă totală de 21.695 mp, situat în Municipiul Vatra Dornei, pe vechiul amplasament.
Prin sentinţa civilă nr. 1185 din 20 mai 2009, Tribunalul Suceava a respins contestaţia ca nefondată, reţinând, în esenţă, că notificarea a fost corect respinsă ca tardivă prin dispoziţia contestată, fiind depusă după termenul limită stabilit conform dispoziţiilor OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, respectiv la data de 14 august 2002.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta, susţinând că s-a adresat Primăriei Municipiului Vatra Dornei în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparţinut autorului său, terenuri ce erau excluse de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 de sub incidenţa acestei legi.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 125 din 21 octombrie 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Prin considerentele acestei decizii, curtea de apel a reţinut că, aşa cum reiese din cuprinsul notificării, nu rezultă că reclamanta ar fi dorit soluţionarea acesteia în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 1/2000, respectiv ale Legii nr. 247/2005, singurul act normativ menţionat expres fiind Legea nr. 10/2001.
Ca atare, s-a considerat că apelanta nu a făcut dovada unei greşite stabiliri a situaţiei de fapt şi nici a unei greşite aplicări a dispoziţiilor legale incidente.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta D.H. criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv pentru încălcarea legilor speciale de reparaţie în materia fondului funciar, respectiv a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, în temeiul cărora trebuia interpretată cererea sa şi a art. 8 din Legea nr. 10/2001, care exclud în mod imperativ şi explicit de la aplicarea prevederilor acesteia, terenurile ce cad sub incidenţa legilor speciale de reparaţie în materia fondului funciar.
Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs a vizat faptul că, prin respingerea ca tardivă a notificării, Primăria Municipiului Vatra Dornei nu a avut în vedere împrejurarea că terenurile solicitate au intrat în proprietatea statului ca efect al Decretului nr. 223/1974, iar, ulterior, vânzarea bunurilor respectiv de către stat, în lipsa oricărei despăgubiri, încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi jurisprundenţa CEDO.
Intimatul pârât Municipiul Vatra Dornei prin primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile formulate prin motivele invocate, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Conform dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, unica dovadă ce se impunea a fi făcută de reclamanta recurentă era aceea că a formulat notificarea în temeiul actului normativ menţionat, anterior datei de 14 februarie 2002.
În speţă, reclamanta D.H. a depus notificarea la biroul executorului judecătoresc la 14 august 2002, în cuprinsul acesteia menţionând explicit că nu a avut cunoştinţă de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi nu a reuşit să se încadreze în termenul legal, fiind nevoită să se adreseze instanţei de judecată în vederea soluţionării notificării.
Deşi, recurenta a susţinut că s-a adresat intimatei Primăria Municipiului Vatra Dornei cu cereri vizând reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparţinut autorului său, din modul de formulare al notificării şi din cuprinsul contestaţiei nu rezultă că ar fi dorit soluţionarea pretenţiilor sale în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 1/2000, singurul act normativ menţionat expres fiind Legea nr. 10/2001.
Legea nr. 247/2005, ale cărei dispoziţii sunt invocate prin motivele de recurs, a apărut ulterior depunerii notificării, iar o cerere în temeiul acestei legi nu a fost formulată.
Ca atare, nu se poate primi critica potrivit căreia s-ar fi nesocotit, în calificarea cererii, dispoziţiile imperative ale Legii nr. 247/2005.
Reţinând corect că, prin neformularea notificării în termenul imperativ prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, reclamanta este decăzută din dreptul de a solicita restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în temeiul legii speciale, instanţele de fond şi apel nu puteau depăşi cadrul procesual şi obiectul cererii de chemare în judecată cu care au fost investiţi, în sensul de a constata, astfel cum susţine recurenta, că s-au încălcat dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin privarea acesteia de posesia bunurilor sale şi lipsirea totală a compensaţiei.
Pentru toate aceste considerente se va constata că instanţa de apel, confirmând soluţia primei instanţe, a aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001, nefiind întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.(P.)H. împotriva deciziei nr. 125 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5150/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5149/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
