ICCJ. Decizia nr. 5204/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5204/2010
Dosar nr. 1287/117/2008
Şedinţa publică din 13 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 415 din 19 iunie 2009,Tribunalul Cluj a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect anularea parţială a Dispoziţiei nr. 1563 din 28 februarie 2008 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 1563 din 28 februarie 2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei B.V., în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru cota de 900/2880 parte din imobilul înscris în C.F. nr. 2904, nr.top 15461/2, construcţie demolată şi terenul în suprafaţă de 80 stjp, situat în Municipiul Cluj-Napoca; că din raportul de expertiză efectuat de expertul V.V., a rezultat că o suprafaţă de 910 mp din terenul înscris în C.F. nr. 3985 Cluj-Napoca, nr.top 15462, este liberă, numai că terenul ce a făcut obiectul notificării şi respectiv a contestaţiei, face parte din C.F. nr. 2904 Cluj-Napoca, nr.top 15461/2, şi că, prin suplimentul la expertiză, expertul a stabilit că suprafaţa liberă din imobilul înscris în C.F. nr. 2904 Cluj, raportată la cota reclamantei, este de 239 mp, dar din măsurătorile efectuate cu privire la suprafaţa totală a nr.top 15461/2, rezultă că se poate restitui în natură suprafaţa de 725 mp.
Întrucât antecesorul reclamantei a deţinut doar cota de 900/2880 parte din teren, iar suprafaţa liberă de teren raportată la cota menţionată este de 239 mp, tribunalul a constatat că sunt întemeiate susţinerile pârâtului în sensul că fiind vorba de o proprietate pe cote-părţi anterior exproprierii parcelei cu nr.top 15461/2, nu există argumente pentru restituirea întregii suprafeţe libere de teren, în favoarea unui singur revendicator.
De asemenea, s-a mai reţinut că terenul identificat în C.F. nr. 92935 Cluj are categoria de folosinţă alei şi spaţii verzi, iar, potrivit art. 71 din OUG nr. 195/2005, schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.
Prin Decizia nr. 328/A din 9 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis apelul declarat de reclamanta B.V. împotriva sentinţei civile nr. 415 din 19 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. 1287/117/2008, pe care a schimbat-o în totalitate şi rejudecând cauza, a admis acţiunea reclamantei împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a dispus anularea parţială a Dispoziţiei nr. 1563 din 28 februarie 2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca în sensul că a restituit în natură către reclamantă B.V. terenul în suprafaţă de 863 mp, identificat în C.F. nr. 92935 Cluj-Napoca, nr. top nou 24354/1/1/1/1/1/1/1/1/1/2 şi nr.top nou 24355/1/1/1/1/1/1/1/1/1/2, conform raportului de expertiză efectuat de expertul V.V. f. 148-156 dosar tribunal, cu deducerea sumei reprezentând contravaloarea actualizată a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii, aferente suprafeţei restituite în natură; a menţinut dispoziţia primarului în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu privire la suprafaţa de 37 mp, ce nu poate fi restituită în natură, şi a obligat intimatul să îi plătească apelantei cheltuieli de judecată în sumă de 738,50 lei reprezentând onorariu de expert.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că asupra imobilului înscris în C.F. nr. 2904 Cluj-Napoca, nr. top 15461/2 arător, din care 900 mp loc de casă cu casă şi teren în suprafaţă de 800 stj, au fost coproprietari tabulari K.M. şi S.B. în părţi egale asupra cotei de 1980/2880 parte, şi B.C. asupra cotei de 900/2880 parte.
Acest imobil a fost expropriat prin Decretele nr. 41/1984 şi nr. 67/ 1985, cu plata despăgubirilor.
După apariţia Legii nr. 10/2001, B.C. a formulat notificarea înregistrată la Biroul executorului judecătoresc C.M., sub nr. 880 din 08 august 2001, prin care a solicitat acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, pentru cota de 900/2880 parte din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 2904 Cluj-Napoca, nr. top 15461/2.
B.C. a decedat la data de 28 iunie 2006, moştenitoare fiind soţia supravieţuitoare B.V., conform certificatului de moştenitor nr. 43 din 29 martie 2007.
Prin dispoziţia nr. 1563 din 28 februarie 2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca reclamantei B.V., în calitate de moştenitoare a defunctului B.C., i s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru cota de 900/2880 parte din imobilul înscris în C.F. nr. 2904 Cluj-Napoca, nr.top 15461/2, reţinându-se că terenul se află într-o zonă sistematizată.
După exproprierea terenului, această parcelă topografică a fost comasată, în prezent fiind identificată în parcelele topografice nr. 24354/1/1/1/1/1/1/1/1/1 şi nr.24355/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1 din C.F. nr. 92935 Cluj-Napoca, având destinaţia de alei şi spaţii verzi, din care expertul V.V. a concluzionat că poate fi restituită în natură suprafaţa de 863 mp, f. 148-150 dos.fond.
Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, reţinând că i s-ar putea restitui în natură o suprafaţă de 725 mp, dar făcându-se raportul dintre suprafaţa totală de 2880 mp şi cota-parte de 900/2880 avută de antecesorul acesteia, din suprafaţa liberă i-ar reveni reclamantei doar suprafaţa de 239 mp, care însă are destinaţia de alei şi spaţii verzi, fiind subtraversată de o reţea de canalizare de 30 cm pe o lungime de 14 ml şi un cămin de vizitare.
Pârâtul-intimat a susţinut că nu i se poate restitui reclamantei-apelante suprafaţa de 725 mp sau 863 mp, întrucât este străbătută de 2 reţele de canalizare, are destinaţia de alei şi spaţii verzi, iar antecesorul său nu a fost singurul proprietar tabular, ci a deţinut doar cota de 900/2880 parte, dar nu a făcut dovada că ceilalţi coproprietari ar fi solicitat restituirea în natură a cotei lor părţi din imobil.
În această situaţie, curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, conform cărora de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Cap. III, profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cerere de restituire şi că suprafaţa de 863 mp, este mai mică decât suprafaţa de 900 mp, cât s-a expropriat de la numitul B.C., a cărui moştenitoare legală este reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, iar faptul că terenul solicitat de reclamantă ar fi ocupat de alei şi spaţii verzi, nu înseamnă că este exceptat de la prevederile Legii nr. 10/2001.
Din planşele de la filele 153 şi 155 dosar tribunal, rezultă că suprafaţa de 863 mp, ce ar putea fi restituită reclamantei, nu cuprinde şi aleea din zonă care este poziţionată lângă acest teren, în vecinătatea căruia s-a mai restituit o parcelă de teren de aceeaşi lungime, în suprafaţă totală de 2481 mp numiţilor S.A., K.M. şi A.S., de unde rezultă că şi terenul solicitat de reclamantă este restituibil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestui motiv de recurs a arătat că instanţa de apel nu a ţinut cont de probaţiunea administrată în cauză, respectiv raportul de expertiză, din care a rezultat că suprafaţa liberă din imobilul înscris în C.F. nr. 2904 Cluj, raportat la cota reclamantei, este de 239 mp; că terenul identificat de expert, înscris în C.F. nr. 92935 Cluj, are categoria de folosinţă alei şi spaţii verzi, astfel că, în condiţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, fiind afectat de amenajări de utilitate publică, nu se prevede decât modalitate de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, motiv pentru care apreciază că dispoziţia contestată este legală.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul-pârât critică Decizia pentru nelegalitate, ca fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, „în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Dispoziţiile art. 20 alin. (3), (4), (5) şi (6) se vor aplica în mod corespunzător".
Prin urmare, recurentul susţine că, în speţă, terenul restituit în natură este afectat de utilităţi publice, alei şi spaţii verzi, potrivit raportului de expertiză şi nu putea fi restituit în natură.
Potrivit art. 10.3 din HG nr. 250/2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, „sintagma" amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale are în vedere suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii şi anume căi de comunicaţii (străzi, alei, trotuare), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi în jurul blocurilor de locuit, parcări şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele.
Faţă de cele expuse mai sus, se constată că suprafaţa de teren restituită reclamantei, de 863 mp, este mai mică decât suprafaţa de 900 mp cât s-a expropriat de la soţul său, a cărui moştenitoare legală este aceasta, pe de o parte, iar pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert V.V., necontestat de către pârât, filele 77 – 78 dosar fond, se constată că pe acest teren sunt amplasate garaje neautorizate şi o grădină de zarzavat cu deţinător neidentificat, ceea ce nu poate să conducă la concluzia că acesta este afectat unei utilităţi publice, aşa cum susţine recurentul-pârât, pentru a deveni incidente prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse, se constată că Decizia recurată este dată cu aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel că, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 328/A din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5206/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5201/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
