ICCJ. Decizia nr. 5207/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5207/2010
Dosar nr. 186/109/200.
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 15 iunie 2007, reclamanţii V.N. şi A. au solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului Piteşti, anularea dispoziţiei nr. 29490 din 11 decembrie 2006 şi obligarea acestuia la restituirea în natură a suprafeţei de 430 mp teren situat în prelungirea curţii, situat în Municipiul Piteşti, judeţul Argeş.
În motivarea cererii se arată că, reclamanţii au solicitat restituirea suprafeţei de 430 mp teren situat în prelungirea gospodăriei reclamanţilor şi care a fost expropriat potrivit Decretului nr. 214/1986 şi că intimata în mod eronat a apreciată că terenul nu putea fi restituit în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 271 din 8 decembrie 2008, Tribunalul Argeş a admis în parte contestaţia, în sensul că a modificat dispoziţia nr. 29490 din 11 decembrie 2006 şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 143 mp teren aflat pe raza Municipiului Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că suprafaţa de teren de 143 mp ce face parte din imobilul expropriat este liber şi poate fi restituit în natură potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 - modificată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul arătând că au fost interpretate greşit prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001 având în vedere că imobilul supus analizei este afectat de detalii de sistematizare şi traversat de conducte subterane.
Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 136/A din 26 octombrie 2009 a admis apelul, a schimbat sentinţa şi pe fond a respins contestaţia ca neîntemeiată.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost identificată suprafaţa de teren solicitată şi s-a constatat că are o întindere de 108,38 mp şi se află în imediata vecinătate a unei alte suprafeţe de teren proprietatea apelantului iar în prezent este amenajat ca parcare betonată fiind în evidenţa primăriei cu această destinaţie potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 124 adoptată la 17 septembrie 1998 şi drept urmare nu poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Decizia recurată este lipsită de temei juridic şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001 – modificată, având în vedere că terenul solicitat a fi revendicat nu face parte din categoria celor care afectează utilitatea publică.
- Hotărârea Consiliului Local nr. 124 din 17 septembrie 1998 atestă că numai suprafaţa de 108,38 mp face parte din terenul expropriat de stat în vederea edificării unor blocuri de locuinţe, ceea ce prezumă că diferenţa a fost expropriată fără titlu şi urmează să rămână de drept reclamanţilor.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte, constată recursul nefondat pentru considerentele ce succed.
Imobilul supus analizei a fost preluat în patrimoniul Statului în temeiul Decretului nr. 214/1986, se află situat în Piteşti, în imediata vecinătate a unei alte suprafeţe de teren proprietatea reclamanţilor.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză şi aflat la fila 155 dosar apel, rezultă că terenul supus analizei are o suprafaţă de 430 mp din care suprafaţa de 321,62 mp este ocupată de construcţii blocul D28, alee de acces iar suprafaţa de 108,32 mp fără construcţii reprezintă platforma betonată, parcarea blocului D28.
Faţă de cele reţinute în raportul de expertiză, instanţa de ape,l a reţinut corect că, terenul supus analizei nu poate fi restituit în natură fiind în prezent amenajat ca parcare betonată şi că se află în evidenţa primăriei cu această destinaţie.
Contrar criticilor formulate, terenul în litigiu a fost bine identificat ca suprafaţă şi aşa cum s-a dovedit în speţă acest teren nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 – modificată.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 în cazul imobilelor care au fost preluate abuziv, pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Prin urmare terenul este „ocupat" în sensul dispoziţiilor art. 10 de o platformă betonată respectiv parcarea blocului D28.
Aşadar, în cauza pendinte nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dispoziţiile Legii nr. 10/2001 – modificată fiind corect aplicate şi interpretate, motiv pentru care Înalta Curte în baza art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii V.G. şi V.M.M. împotriva deciziei civile nr. 136/A din 26 octombrie2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5214/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5210/2010. Civil → |
|---|
