ICCJ. Decizia nr. 5215/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5215/2010
Dosar nr. 2095/1/2010
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 564 din 9 aprilie 2009, Tribunalul Mureş a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâtă, a admis contestaţia formulată de contestatorii Z.H. şi Z.G. în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Daneş, a anulat dispoziţia nr. 163/2003 emisă de pârâtă şi a obligat-o să emită o nouă dispoziţie prin care să restituie contestatorilor în natură imobilul casă, curte şi grădină în suprafaţă de 1441 mp înscris în C.F. nr. 331 Şebeş nr.top 236/2 şi 237/2, dispoziţia urmând să fie emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 2 din Titlul II al OUG nr. 184/2002 şi condiţionat de restituirea de către contestatori a despăgubirilor primite pentru imobil.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că contestaţia formulată nu este tardivă, întrucât dispoziţia atacată nu a fost comunicată contestatorilor pe care l-au indicat în notificare.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că, reclamanţii au fost proprietarii imobilului în litigiu şi că sunt îndreptăţiţi la restituire în condiţiile dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 10/2001- modificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Primarul comunei Daneş, arătând că, nu s-a cercetat cauza în fond, respectiv nu s-a analizat dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute din cadrul art. 3 din Legea nr. 10/2001 - modificată, privind îndreptăţirea reclamanţilor de a beneficia de măsura restituirii în natură a imobilului supus analizei, având în vedere că notificarea formulată este întocmită de avocat şi nu poartă ştampila de avocat.
Se mai arată în motivele de apel că nu s-a stabilit clar cuantumul despăgubirilor primite de contestatori la data preluării imobilului şi că acţiunea contestatorilor este perimată prin împlinirea termenului de un an de la data la care dosarul a rămas în nelucrare din vina exclusivă a contestatorilor.
Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia nr. 10 din 26 ianuarie 2010, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată şi a constatat perimată contestaţia formulată. S-a menţinut dispoziţia referitoare la respingerea excepţiei tardivităţii contestaţiei.
În considerentele deciziei s-a reţinut că această cauză a mai suportat un ciclu procesual şi că în rejudecare, la termenul din 10 ianuarie 2008 cauza a fost suspendată în baza dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. La data de 27 februarie 2009 această cauză a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării, iar la termenul de judecată fixat la 2 aprilie 2009 s-a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., respingându-se excepţia perimării şi că la data de 26 martie 2009 reclamanţii au formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei.
Se arată în continuare că, soluţia primei instanţe prin care reţine că nu a intervenit perimarea cererii este nelegală, întrucât măsura suspendării a fost legal dispusă, având în vedere atitudinea reclamanţilor care nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei de a depune la termenul stabilit actele de stare civilă iar susţinerile acestora în sensul că nu li s-a comunicat această obligaţie la domiciliul lor este netemeinică în consecinţă după suspendarea soluţionării contestaţiei la data de 10 ianuarie 2008, cauza a rămas în nelucrare timp de un an din vina reclamanţilor.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs, reclamanţii invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- În rejudecare, cauza a fost greşit suspendată la termenul din 10 ianuarie 2008, având în vedere că au fost depuse la dosar actele de stare civilă aşa cum a pretins instanţa la un termen anterior.
- Măsura suspendării a fost nelegală şi pentru faptul că la dosar se află depus din partea intimatului o cerere de amânare însoţită de acte medicale iar instanţa a ignorat total aceste acte.
- Sancţiunea perimării nu se impune întrucât prin depunerea la dosar a actelor de stare civilă, s-a făcut dovada interesului reclamanţilor în soluţionarea cauzei.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte constată admisibil recursul pentru cele ce succed.
Se critică prin motivele de recurs nelegalitatea aplicării dispoziţiilor art. 248 şi urm. C. proc. civ., în sensul că în cauza pendinte nu operează sancţiunea perimării cererii de chemare în judecată, cum greşit a concluzionat instanţa de apel.
Pentru a interveni perimarea se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- instanţa să fi fost investită cu o cerere care se judece în primă instanţă sau într-o cale de atac;
- pricina a rămas în nelucrare timp de un an în materie civilă sau şase luni în materie comercială.
- lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
În speţa supusă analizei cauza (fiind în rejudecare) a fost suspendată prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 10 ianuarie 2008 în baza dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. cu motivarea că reclamanţii nu şi-au îndeplinit obligaţia procesuală de a depune la dosar acte de stare civilă din care să rezulte cetăţenia reclamanţilor.
Obligaţia procesuală a reclamanţilor de a depune la dosar acte de stare civilă, a fost dispusă de instanţă prin încheierea de şedinţă pronunţată la 13 noiembrie 2007, fixându-se termen în acest sens la 11 decembrie 2007, termen la care apărătorul reclamanţilor a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei însoţită de copii de pe actele de stare civilă ale reclamanţilor, cum corect s-a reţinut şi în încheierea din 11 decembrie 2007.
Din cuprinsul încheierii pronunţată la 11 decembrie 2007 rezultă fără dubii că motivul amânării cauzei a fost „cererea de amânare" formulată de apărătorul reclamanţilor care a fost apreciată ca fiind întemeiată, fără a se mai pune în vedere reclamanţilor să depună la dosar copii de pe actele de stare civilă întrucât fusese depuse odată cu cererea de amânare formulată de apărătorul reclamanţilor.
Cu toate acestea, instanţa de judecată la termenul fixat, 10 ianuarie 2008, a luat măsura suspendării cauzei pe motiv că reclamanţii nu s-au achitat de obligaţia procesuală de a depune la dosar copii de pe actele de stare civilă.
Cele reţinute de instanţă atât în considerentele încheierii prin care s-a dispus suspendarea cât şi în dispozitiv sunt în contradicţie cu cele menţionate în practicaua încheierii unde se arată că la dosarul cauzei s-au depus actele de stare civilă, dar, „nu sunt lizibile".
Or, având în vedere că obligaţia procesuală impusă de instanţă reclamanţilor, a fost îndeplinită de aceştia la termenul de judecată imediat stabilit în acest sens, respectiv 11 decembrie 2007, situaţie reţinută în această încheiere şi reiterată în practicaua încheierii pronunţată la 11 ianuarie 2008, este cert că sancţiunea perimării nu operează întrucât greşit s-a dispus măsura suspendării cauzei pe dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ.
Mai mult sancţiunea perimării nu operează, întrucât una din condiţiile prevăzute la art. 248 C. proc. civ. nu este îndeplinită în sensul că lăsarea pricinii în nelucrare timp de un an nu se datorează culpei reclamanţilor care au îndeplinit obligaţia procesuală dispusă de instanţă şi de asemenea, au solicitat repunerea pe rol a cauzei cum corect a reţinut şi instanţa fondului.
Aşadar, criticile formulate se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va admite apelul, va casa Decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a soluţiona apelul în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii Z.H. şi Z.G. împotriva deciziei civile nr. 10/A din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Tg-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5219/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5218/2010. Civil → |
|---|
