ICCJ. Decizia nr. 534/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 534/2010
Dosar nr. 23601/3/2008
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 15 octombrie 2005, reclamantul G.I. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Acţiunilor Statului - AVAS, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să execute contractul sinalagmatic de vânzare a unui număr de 200.009 acţiuni la BCR în cadrul acţiunii de privatizare prin preluarea în plată a titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice şi, totodată, să-i elibereze certificatul de acţionar al BCR SA, pentru acest număr de acţiuni.
Prin sentinţa civilă nr. 97 din 08 februarie 2006, Tribunalul Timiş - Secţia Comercială a respins cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul nu a urmat procedura prevăzuta de Regulamentul privind restituirea şi atribuirea de acţiuni aprobat de preşedintele AVAS şi în condiţiile în care s-a constatat că AVAS nu a elaborat ofertă cu societăţile comerciale în curs de privatizare, nu s-a adresat instanţei pentru obligarea pârâtei la întocmirea acesteia, astfel că, nu poate fi considerat ca perfectat între părţi contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost admis în sensul anulării ei şi trimiterii cauzei spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, ca primă instanţa, prin decizia nr. 182 din 02 octombrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia Comercială şi de contencios Administrativ.
Instanţa de control a apreciat că în cauză îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu acţiunile bancare preluate de AVAS sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a pronunţat sentinţa comercială nr. 172 din 14 septembrie 2007 şi a respins ca neîntemeiată acţiunea introductivă, astfel cum a fost precizată şi cererea de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, formulate de reclamant.
Curtea a reţinut, în esenţă, că potrivit Legii nr. 247/2005, prin care a fost modificată şi completată Legea nr. 10/2001, singura modalitate de valorificare a titlurilor de valoare nominală emise şi nevalorificate până la momentul intrării în vigoare a actului normativ o reprezintă conversia de drept a acestor titluri de valoare nominală în titluri de despăgubiri cu durată limitată de existenţă şi, ulterior, în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, entitate destinată realizării plaţii prin echivalent a despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea sentinţei şi pe fond, admiterea acţiunii introductive astfel cum a fost precizată.
Prin decizia civilă nr. 1580 din 09 mai 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Comercială, s-a admis recursul, s-au casat decizia şi sentinţa pronunţate în cauză şi s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond a acţiunii, Tribunalului Bucureşti - Secţia Civilă, ca instanţă competentă.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că reclamantul a formulat acţiunea introductivă în calitate de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii statuate prin Legea nr. 10/2001, solicitând, în temeiul art. 34 alin. (5), preschimbarea titlurilor de valoare nominală pe care le deţine în acţiuni la BCR SA.
În legitimarea calităţii de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reclamantul a depus dispoziţia nr. 2420 din 18 noiembrie 2004, emisă de Primarul Municipiului Timişoara, prin care i-au fost acordate atât lui cât şi doamnei G.R., despăgubiri sub formă de titluri de valoare nominală de 2.092.359.379 lei pentru construcţia demolată din str. Mircea cel Bătrân, din Timişoara.
Potrivit art. 24 si 31 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, competenţa de soluţionare a litigiilor izvorâte din aplicarea dispoziţiilor privitoare la măsurile reparatorii cuvenite persoanelor îndreptăţite, aparţine secţiei civile a tribunalului în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul persoanei juridice notificate.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei de faţă, fondată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, este cea instituită de legea specială, dispoziţiile menţionate având un caracter imperativ.
S-a apreciat, totodată că dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 nu-si găsesc incidenţa în cauză, deoarece litigiul de faţă nu priveşte drepturi şi obligaţii în legătură cu activele bancare neperformante, ci valorificarea titlurilor de valoare nominală emise în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată şi modificată, referitoare la măsurile reparatorii din cuprinsul său.
Dosarul a fost înaintat Tribunalului Bucureşti, cauza fiind înregistrată sub nr. 23601/3/2008, pe rolul Secţiei a IV-a Civilă, la data de 17 iunie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 1868 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă a respins cererea formulată de reclamantul G.I. în contradictoriu cu pârâta AVAS şi chematul în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată şi s-a respins cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu AVAS, în temeiul art. 34 alin. (5), preschimbarea titlurilor de valoare nominală, emise de Ministerul Finanţelor, în acţiuni la BCR SA, sens în care a trimis scrisoarea de intenţie nr. DJ/2894 din 21 iunie 2005; a mai solicitat eliberarea certificatului de acţionar la BCR SA pentru un număr de 200.009 acţiuni, obligarea AVAS la plata dividendelor aferente anilor 2005-2008 şi obligarea la plata penalităţilor de întârziere.
Reclamantul a formulat cerere de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor, întrucât titlurile de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, sunt garantate de stat.
Tribunalul a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 2420 din 17 noiembrie 2004, emisă de Primăria Municipiului Timişoara, reclamantului şi soţiei sale, li s-a propus acordarea de despăgubiri în sumă de 2.092.359.379 lei, pentru imobilul din Timişoara. În urma cererii formulate, Ministerul Finanţelor a eliberat reclamantului şi soţiei sale, titluri de valoare nominală în sumă de 209.235,94 Ron.
În data de 21 iunie 2005, acesta a depus la AVAS scrisoarea de intenţie nr. DJ/2894, prin care îşi manifesta opţiunea de a cumpăra acţiuni la BCR SA, contra titlurilor de valoare emise de Ministerul Finanţelor.
AVAS a refuzat solicitarea reclamantului, motivând refuzul faţă de reglementarea legală incidentă cu privire la privatizarea BCR SA ca şi faţă de faptul că nu sunt incidente dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul nu a reţinut susţinerile AVAS, în sensul că sunt incidente textele legale din Legea nr. 247/2005, care prevăd că puterea de circulaţie a titlurilor de valoare nominală, nevalorificate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, a încetat, deoarece reclamantul a depus diligente la data de 21 iunie 2005, exprimându-si clar intenţia de a cumpăra acţiuni, de a da în schimbul acestora titlurile de valoare nominală în sumă de 2.092.359.379 lei (ROL).
Tribunalul a apreciat că în speţă, reclamantul a îndeplinit procedura prevăzuta de Legea nr. 10/2001 privind schimbarea titlurilor de valoare nominală în acţiuni, însă nu a ţinut cont de cerinţele impuse în cadrul privatizării BCR SA.
La momentul înaintării scrisorii de intenţie către AVAS, BCR se afla înscrisa în Programul Oferta de privatizare a societarilor comerciale pe anul 2005, existând în acest sens, Anunţul pentru privatizarea BCR SA, AVAS fiind entitatea implicată în privatizarea BCR SA.
Prima instanţă a mai constatat că prevederile art. 26 alin. (2) din Cap. VII al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, potrivit cu care entitatea implicată în privatizare este obligată să procedeze la atribuirea sau alocarea acţiunilor şi eliberarea certificatului de acţionar, nu sunt incidente în cauză, întrucât reclamantul nu îndeplinea condiţiile impuse în Anunţul privind privatizarea BCR SA.
AVAS nu s-a conformat dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Cap. VII din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, invocând în mod corect că nu se poate elibera certificat de acţionar la BCR.
Din anunţul privind privatizarea BCR SA, s-a reţinut că acţiunile vor fi vândute către un investitor strategic, instituţie financiar bancară internaţională, reputată sau grup-consorţiu de investitori dintre care cel puţin unul trebuie să fie instituţie financiar bancară internaţională reputată, prin negociere, bazată pe selecţia de oferte.
Tribunalul a apreciat că AVAS este în culpă doar pentru neelaborarea ofertei cu societăţile comerciale în curs de privatizare la care să fie primite în plată titlurile de valoare nominală, aspect la care AVAS putea fi obligat prin intermediul instanţelor judecătoreşti.
Chiar dacă AVAS nu a elaborat oferta sus menţionată şi nu a adus la cunoştinţa publicului care erau societăţile comerciale în curs de privatizare, Tribunalul a apreciat că notorietatea privatizării BCR SA a făcut ca acest impediment să fie acoperit, reclamantul luând la cunoştinţă de privatizarea BCR SA prin intermediul mijloacelor de informare în masă.
Privatizarea BCR rezultă din cadrul Programului Oferta de Privatizare a societăţilor comerciale pe anul 2005 în care se menţionează şi valoarea unei acţiuni, respectiv o acţiune BCR era egală cu 10.000 ROL.
Tribunalul a mai apreciat că nu este perfectat contractul încheiat între părţi, nefiind aplicabil art. 35 C. com., chiar dacă acesta are un caracter special derivat din asumarea răspunderii Statului Român de acordarea unor compensaţii băneşti pentru imobilele preluate cu titlu abuziv, întrucât oferta înaintată de reclamant nu duce automat la încheierea contractului, faţă de neîntrunirea în persoana acestuia a unor condiţii menţionate în Anunţul pentru privatizarea BCR şi faţă de posibilitatea acordată AVAS de a selecta ofertele înaintate, şi ulterior, de a negocia condiţiile încheierii operaţiunii de cumpărare de acţiuni la BCR SA.
Astfel, înaintarea scrisorii de intenţie de către reclamant nu echivalează cu momentul întâlnirii ofertei cu cererea, AVAS putând refuza oferte care nu aduc profit BCR SA.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată şi cererea de obligare la penalităţi întrucât nu sunt incidente art. 30 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acest articol referindu-se la penalităţile acordate dacă Ministerul Finanţelor nu eliberează titluri de valoare.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat apel reclamantul G.l., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate, ca netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 319/A din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, apelul a fost respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a înlăturat ca nefondat primul motiv de apel referitor la încălcarea dreptului la apărare al intimatului, urmare a necitării sale la termenele de amânare a pronunţării, întrucât în cauză pricina a fost soluţionată la data de 18 noiembrie 2008 când apelantul a fost prezent prin mandatar, cauza fiind reţinută în vederea soluţionării, dată la care dezbaterile erau închise.
În cauză pronunţarea a fost amânată în temeiul dispoziţiilor art. 260 C. proc. civ., iar după închiderea dezbaterilor nu mai este necesară citarea părţilor în termenul de amânare a pronunţării, astfel că nu i-a fost încălcat apelantului dreptul la apărare.
Cât priveşte criticile formulate de apelant pe fondul litigiului, curtea a constatat că sunt neîntemeiate pentru următoarele argumente.
Astfel, s-a constatat că prima instanţă în mod corect a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 34 alin. (5) din legea nr. 10/2001, anterior modificării prin Legea nr. 247/2005, apelantul reclamant îndeplinind, în termen condiţiile impuse de lege pentru preschimbarea titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Aspectul referitor la neîndeplinirea de către AVAS a obligaţiei sale de a publica oferta cu societăţile comerciale în curs de privatizare la care să fie primite în plată titlurile de valoare nominală, s-a apreciat că nu determină, de plano, posibilitatea apelantului reclamant de a perfecta contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni la orice societate comercială, în cazul de faţă, BCR, în condiţiile în care metoda de privatizare a acesteia a fost expres prevăzută prin legea nr. 83/1997, O.U.G. nr. 18/2004 şi Legea nr. 227/2004, nefiind aplicabile în acest caz regulile de drept comun specifice privatizării societăţilor aflate portofoliul intimatei pârâte.
Prin urmare, deşi apelantul şi-a îndeplinit obligaţiile legale şi a transmis în termen opţiunea sa de a cumpăra acţiuni la BCR, imposibilitatea perfectării contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni, rezidă din faptul că privatizarea BCR s-a făcut în condiţii speciale, stabilite prin acte normative distincte de Legea nr. 10/2001, situaţie în care în mod corect tribunalul a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamantul a promovat recurs, susţinând că aceasta este neîntemeiată, neargumentată şi fără bază legală.
Se arată de recurent prin motivele de recurs că intimata pârâtă AVAS, încă prin prima întâmpinare formulată în cauză a invocat strategii, metode şi procedee utilizate la privatizarea BCR, prevăzute de acte normative speciale care conduc la imposibilitatea utilizării titlurilor de valoare nominala pentru achitarea contravalorii acţiunilor BCR dar, nu le-a nominalizat şi nu a invocat cadrul juridic.
În aceste condiţii este de neînţeles cum instanţa de apel a putut să îşi însuşească aceasta motivaţie: deoarece fiecare metoda sau procedeu, a fost utilizat pentru o cota (%) din capitalul social total al BCR.
Mai susţine recurentul că prezentarea unei metode sau a unui procedeu de privatizare fără a indica cota (%) din capitalul social total al BCR alocată fiecărei metode (procedeu) de privatizare, echivalează cu un adevăr spus pe jumătate.
Actele normative de privatizare a BCR nu conţin prevederi contradictorii cu prevederile Legii nr. 10/2001/2005 - M.O. 279/2005, iar în condiţiile în care ar conţine prevederi contrare, acestea sunt lovite de nulitate. Recurentul pretinde că susţinerea sa se întemeiază pe:
a - Prevederile art. 57 din Legea nr. 10/2001, republicată: "La data intrării în vigoare a prezentei legii se abrogă orice alte dispoziţii contrare."
b. – H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, republicată, conferă următorul sens de interpretare a legii: Prevederea art. 57 (fost art. 52) înlătură de la aplicare orice acte normative anterioare contrare legii, prin care fie să fie indisponibilizate bunuri de la restituire, fie se suprapun cu domeniul de aplicare a acestuia sau procedurile stabilite trebuiau sa fie îndeplinite; or, Legea nr. 10/2001, republicată înglobează modificările şi completările operate până la această dată, şi ca atare, prevederile Legii nr. 83/1977, O.U.G. nr. 18/2004, O.U.G. nr. 28/2003 şi Legii nr. 227/2004, devin anterioare republicării Legii nr. 10/2001.
d. - Legea nr. 10/2001 este o lege specială, .prioritară şi de aplicabilitate imediată, caracteristici conferite de:
- asumarea răspunderii Statului Roman pentru înlăturarea consecinţelor preluării abuzive a unor imobile în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, cu ocazia negocierii aderării României la Uniunea Europeană.
- caracterul prioritar şi cu aplicare imediată al Legii nr. 10/2001 este prevăzut Capitolul I art. l(f) din H.G. nr. 498/2003 care dispune: "Prevederile legii au caracter de complinire în raport alte acte normative reparatorii speciale anterioare şi, în măsura în care acestea din urmă conţin alte măsuri, prevederile legii se aplică cu prioritate în raport cu respectivele masuri. De asemenea, măsurile reparatorii prevăzute de lege prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură bunuri care fac obiectul acesteia."
Capitolul 1 art. 2 din H.G. nr. 498/2003 prevede: "Persoanele şi entităţile implicate în executarea legii avea în vedere respectarea reglementarilor referitoare la proprietate cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994. Prezintă relevanţă deosebită pentru domeniul aplicare al Legii nr. 10/2001 respectarea exigentelor art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţie
Caracterul special prioritar şi cu aplicabilitate imediată este confirmat şi prin Decizia nr. 33 din 09 iunie 2008 adoptată de Plenul Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie., prin care s-a stabilit: "concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar daca acesta nu este prevăzut expres in legea speciala."
Recurentul mai arată că acţiunile BCR aflate în administrarea (gestionarea) AVAS sunt în proprietatea publică a Statului Roman.
Or, diminuarea proprietăţii publice a Statului Roman prin scoaterea la privatizare a unor cote (%) din capitalul social al BCR se realizează potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţia României, prin lege organică.
Pentru asigurarea măsurilor reparatorii prevăzute şi reglementate de prevederile Legii nr. 10/2001 - lege organică - s-a prevăzut anticipat alocarea unor cote de până la 20% din capitalul social al societăţilor comerciale în curs de privatizare.
Art. 34 alin. (5) prevede: în vederea asigurărilor surselor pentru acordarea masurilor reparatorii în echivalent sub forma de titluri de valoare nominală şi prin acţiuni, se rezervă o cotă de până la 20% din capitalul social de la societăţile sau companiile naţionale rezultate din reorganizărea regiilor autonome."
Recurentul prezintă situaţia capitalului social al BCR SA la data de 21 iunie 2005, data depunerii scrisorii sale de intenţie pentru cumpărarea a 200.009 acţiuni pe care să le achite cu titluri de valoare nominală.
a. Capital privatizat. Temei legal: Legea nr. 58/1991 metoda de privatizare: cesiune cu titlu gratuit, pentru acoperirea cupoanelor distribuie gratuit cetăţenilor, prin FPP; Legea nr. 227/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 18/2003; metoda de privatizare: negociere directă către salariaţi şi pensionarii foşti salariaţi ai BCR - 8.0000%; către BDE (12,5%) + IFC(12.5%)- 25,0000°/; scop: reducerea ponderii intervenţiei statului în economie; condiţie - participă alături de AVAS la formarea pachetului majoritar
Total capital privatizat - 63,1175%
b. - Capital neprivatizat - 36,8825%
b.1 - Anunţul de privatizare
- H.G. nr. 772/2003 (MO nr. 506/2003), modificată prin H.G. nr. 467 din 26 mai 2005 (MO nr. 453/2005), valabilitatea anunţului: până la 07 iulie 2005, metoda de privatizare: negociere, cu selecţie de oferte, procedura de selecţie: transparentă, deschisă şi competitivă către un grup de investitori strategici din care sa facă parte cel puţin o instituţie financiar bancară internaţională reputată. Cota de capital scoasa la privatizare: cel puţin 50% plus o acţiune şi este formată din: cotele deţinute de BDE (12.5%) + IFC (12.5%), adică, 25,00%; cota BCR SA de 25% plus o acţiune.
- O.U.G. nr. 28/2003 art. 3 alin. (2) Ș i (3)- elementele esenţiale ale contractului de vânzare - cumpărare de pachete de acţiuni ale BCR SA cât şi preţul de vânzare prin negociere directă vor fi supuse aprobării Guvernului.
b.2. - Capital disponibil (la data de 21 iunie 2005) - 11,8825%.
Legea nr. 227/2004 (MO nr. 484/2004) aprobă O.U.G. nr. 18/2004 cu următoarea modificare "art. 2
d) data privatizării băncii - data la care are loc cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni al băncii de către un investitor strategic, aşa cum este definit În documentele tranzacţiei, dată la care APAPS, singură sau împreună cu orice entitate publică, nu poate să deţină acţiuni sau dreptul de vot în adunările generale ale acţionarilor băncii, care sa reprezinte mai mult de 11,8825% din capitalul socialul băncii şi nicio autoritate publică nu deţine, direct sau indirect, puterea de a impune direcţia conducerii şi politicilor băncii."
Parlamentul României prin adoptarea Legii nr. 227/2004 şi modificarea prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 18/2004 procedează la concretizare cotei de capital, din capitalul total al BCR SA prevăzută şi reglementată de art. 34 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, la nivelul cotei de cel mult 11.8825% a cotei rezervate pentru acordarea măsurilor reparatorii sub forma de titluri de valoare nominală şi acţiuni.
Art. 34 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu prevede nicio excepţie, iar art. 34 alin. (3) prevede o condiţionare, astfel: Instituţiile publice implicate în privatizare, precum şi AVAS sunt obligate să primească în plată titlurile de valoare nominală prevăzute de alin. (2) pentru cumpărarea de acţiuni şi civile ale societăţilor comerciale în curs de privatizare."
Noţiunea de capital disponibil este reglementata de art. 32.7 pct. 6 şi art. 3 din Ordinul AVAS nr. 4380/2005 şi reprezintă acea parte de capitalul social deţinută de stat sau de altă entitate implicată în procesul de privatizare la o societate comercială neprivatizată în tot sau în parte care nu este afectată de alte drepturi izvorând din contracte de privatizare încheiate deja în baza legilor de privatizare.
Metoda de privatizare a cotei de capital disponibil de cel mult 11.8825% din capitalul social total al BCR SA este prevăzuta de pct. 4 din H.G. nr. 467 din 26 mai 2005 care modifica H.G. nr. 772/2003.
În temeiul prevederilor H.G. nr. 498/2003 M.O. nr. 324/2003, art. 34.3 pct. 14 alin. (2) "acordarea de acţiuni în schimbul titlurilor de valoare nominală se va face potrivit procedurii stabilite pentru privatizarea prin restituire, care se aplică în mod corespunzător."
2. - Titlurile de valoare nominală sunt titluri financiare/titluri de credit care incorporează datoria publică guvernamentală a Statului Român şi care nu poate fi descărcat de obligaţie decât prin transferul de proprietate asupra 200.009 acţiuni BCR SA proprietatea Statului Român în proprietatea deţinătorului titlurilor de valoare nominală ca urmare a opţiunii prezentate prin înregistrarea la AVAS a scrisorii de intenţie pentru cumpărarea acestora.
3. – Recurentul mai arată că deşi instanţa de apel retine că şi-a îndeplinit în termen obligaţii legale, pentru conversia Titlurilor de valoare nominală emise de MFP în numele Statului Roman, în acţiuni ale Statului Roman la BCR SA - societate comercială în curs de privatizare, în mod nejustificat şi fără a nicio bază legală, nu dispune punerea în executare a contractului sinalagmatic de vânzare cumpărare a celor 200.009 acţiuni ale Statului Roman la BCR SA.
4. Recurentul susţine în dezvoltarea acestei critici prin cere afirmă că a fost discriminat că atât el cât şi salariaţii şi pensionarii BCR SA au avut un drept recunoscut legal de a cumpăra acţiuni ale Statului Roman la BCR SA, prin legi diferite.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului fără niciun drept, l-a discriminat prin vânzarea de acţiuni BCR, doar salariaţilor BCR.
Fata de motivele expuse şi a prevederilor legale invocate, recurentul solicită: admiterea recursului, casarea deciziei recurate, să se dispună eliminarea consecinţelor discriminării prin punerea în executare a contractului sinalagmatic pentru vânzare-cumpărarea 200.009 acţiuni ale Statului Roman la BCR SA, pentru care AVAS Bucureşti să primească în plată titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în numele Statului Roman, în valoare de 2.000.090.000 (ROL), iar decizia instanţei de recurs să ţină loc de contract de vânzare - cumpărare cu executare imediată; să se dispună obligarea AVAS sa emită certificatul de acţionar pe numele recurentului pentru un număr de 200.009. la BCR SA şi pe care să îl comunice către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului; să se dispună obligarea AVAS la plata (fructelor) dividendelor încasate în numele Statului Roman de la BCR SA în suma de 317.422 lei (RON) aferente anilor 2005-2008, de care am fost privat ca şi la plata penalităţilor de întârziere în suma de 248.400 lei (RON) cu titlu de daune interese cominatorii.
La termenul de azi, în şedinţă publică, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor prezente, problema neîncadrării criticilor dezvoltate de recurent cu titlu de motive de recurs, întrucât prin acestea nu sunt antamate aspecte de nelegalitate a deciziei recurate.
Astfel, prin cele anterior redate, rezultă că recuretul cercetează dispoziţii din legea specială, Legea nr. 10/2001, dispoziţii din alte acte normative, fără a le pune în relaţie sau a le proiecta asupra soluţiilor pronunţate în cauză de instanţele de fond, soluţia instanţei de apel, fiind în mod necesar, conform regulilor generale de procedură, obiect al criticilor ce se susţin prin motivele de recurs.
Înalta Curte apreciază că recursul formulat, astfel cum a fost motivat, este nul, faţă de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., întrucât cele dezvoltate cu titlu de motivele de recurs, nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (indicate în mod explicit de recurent), după cum nu este posibilă încadrarea lor în alte teze de nelegalitate dintre cele prevăzute strict şi limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., demers din oficiu la care obligă prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de soluţia primei instanţe, menţinută prin decizia pronunţată în apel, prin care aceasta a fost confirmată, urmare a respingerii apelului ca nefondat, pentru considerentele prezentate în expozeul prezentei decizii, se poate constata că prin motivele de recurs recurentul nu aduce critici concrete la adresa deciziei ce face obiectul căii de atac.
Consideraţiile sale rămân într-un plan mult prea general şi nicio susţinere din motivele de recurs nu are în vedere esenţa motivării instanţelor anterioare, astfel cum au fost redate, întrucât recurentul face o analiză a unor acte normative adiacente cauzei şi în baza cărora instanţa de apel a constatat că a operat privatizarea BCR SA, astfel că referirile la acestea, exced soluţiei pronunţate în cauză
Cum prin motivele de recurs, partea nemulţumită de soluţia pe care o atacă, este ţinută a-şi conforma conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., fiind astfel îndrituită la a susţine numai critici de nelegalitate care se încadrează sau pot fi încadrate în tezele instituite prin textul invocat, critici prin care se combat argumentele expuse de instanţă prin considerentele deciziei ce face obiectul recursului, Înalta Curte constată că recurentul şi-a încălcat aceste obligaţii procedurale, astfel că devine incidentă sancţiunea nulităţii căii de atac, reglementată de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., sens în care se va dispune, niciun motiv de ordine publică nefiind incident în speţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul G.I. împotriva deciziei civile nr. 319/A din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5007/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1921/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
