ICCJ. Decizia nr. 5428/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5428/2010
Dosar nr. 4762/95/2009
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Gorj la 27 mai 2009, reclamantul Statul Român, în calitate de expropriator prin Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA Târgu-Jiu - Subunitatea EMC Motru a solicitat exproprierea imobilelor deţinute de pârâtul Ţ.G., moştenitor al defunctei G.M., imobile compuse din teren neagricol în suprafaţă de 1690 mp, respectiv teren categorie păşune şi stufăriş în suprafaţă de 3528 mp - situate în comuna Mătăsari, jud. Dolj.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 1678 din 29 noiembrie 2006, publicată în M.Of. al României nr. 990 din 12 decembrie 2006, lucrarea de interes naţional - Deschiderea şi punerea în exploatare a Carierei Roşiuţa, judeţul Gorj la o capacitate de 3.000.000 to/lignit/an a fost declarată de utilitate publică şi că potrivit art. 2 din menţionata hotărâre, calitatea de expropriator în vederea realizării acestei lucrări o are Statul Român, prin Societatea Naţională a Lignitului Oltenia Târgu Jiu - Subunitatea EMC Motru, aflată în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor.
În acţiune reclamantul a mai arătat că, prin Adresa nr. 11634 din 22 decembrie 2006, au fost comunicate Consiliului Local al Comunei Mătăsari planurile ce cuprind terenurile şi construcţiile propuse spre expropriere, numele şi prenumele proprietarilor, precum şi ofertele de despăgubire în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică; că nu s-a formulat notificare în temeiul art. 13 însă s-a reuşit a se ajunge la un acord de voinţă asupra măsurii exproprierii şi asupra cuantumului justei şi prealabilei despăgubiri prin două convenţii înregistrate sub nr. 130 din 16 ianuarie 2008 şi nr. 2487 din 13 aprilie 2007 încheiate între Societatea Naţională a Lignitului Oltenia şi moştenitorul proprietar Ţ.G. aprobate prin Hotărârile nr. 9/2008, 11/2007 şi nr. 12/2006 ale Consiliului de Administraţie al SNLO SA Târgu Jiu, convenţii în baza cărora s-a stabilit ca despăgubire totală pentru teren şi pomi fructiferi - suma de 31444,6 RON.
Solicită a se lua act de învoiala menţionată şi, în temeiul art. 21 şi 24 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 şi art. 271-273 din C. proc. civ., să se pronunţe o hotărâre de expedient definitivă prin care să se dispună exproprierea imobilelor menţionate în schimbul sumei stabilite ca despăgubire şi pronunţarea încheierii privind eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie a Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia.
În drept au fost invocate prevederile art. 21, 24 alin. (1), art. 30 şi 31 din Legea nr. 33/1994, art. 271-273 C. proc. civ.
Tribunalului Gorj, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 249 din 16 octombrie 2009 a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că pârâtul nu şi-a dovedit calitatea de proprietar asupra terenului ce se solicită a se expropria întrucât actele eliberate de Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar depuse la dosar nu fac dovada dreptului de proprietate. În motivarea sentinţei, Tribunalul a invocat şi dispoziţiile Deciziei în interesul legii nr. 1/1997, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi, potrivit cărora dovada dreptului de proprietate pentru terenurile ce intră sub incidenţa Legii Fondului Funciar se face numai cu titlul de proprietate emis după parcurgerea procedurii prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Statul Român, prin Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA Târgu-Jiu - Subunitatea EMC Motru.
Curtea de Apel Craiova, secţia a I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. nr. 17 din 28 ianuarie 2010, a confirmat sentinţa tribunalului prin respingerea apelului reclamantului.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut - ca şi Tribunalul - că reclamantul, cu actele premergătoare titlului de proprietate respectiv procesul verbal de punere în posesie şi adeverinţa de proprietate, care
conferă posesorului numai o vocaţie la eliberarea titlului şi dreptul de se adresa comisiilor de fond funciar, nu a dovedit dreptul de proprietate al posesorului asupra terenului vizat a fi expropriat.
În motivare instanţa de apel a făcut referire şi la Decizia nr. 1/1997, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, menţionată, aşa cum s-a arătat, şi de Tribunal, precum şi la dispoziţiile Legii nr. 33/1994 care, pentru expropriere, prevede o procedură specială ce se desfăşoară între expropriator (care, potrivit art. 12, este Statul, prin organismele desemnate de Guvern) şi proprietarul terenului.
Sunt menţionate dispoziţiile art. 2 din Lege, care prevăd că pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau juridice, dispoziţiile art. 13 care se referă la notificarea propunerilor de expropriere către persoanele fizice sau juridice titulare de drepturi reale care pot formula întâmpinare în condiţiile art. 14, prevederile art. 17 care reglementează procedura de prezentare a pretenţiilor de către proprietar, dispoziţiile art. 20 privind modalitatea de contestare de către proprietari) a propunerilor de despăgubiri şi dispoziţiile art. 22 şi următoarele care reglementează procedura în faţa instanţei civile, care se desfăşoară în contradictoriu cu proprietarii.
Răspunzând criticii din apel potrivit căreia Tribunalul, impunând părţilor să facă dovada dreptului de proprietate al posesorului asupra terenului vizat a fi expropriat, ar fi încălcat principiul disponibilităţii, instanţa de apel a reţinut că susţinerea nu este întemeiată de vreme ce dovezile cerute a fi făcute urmăresc respectarea condiţiilor impuse de lege pentru procedura exproprierii.
Referindu-se la antecontractul de vânzare cumpărare prezentat în dosar, instanţa de apel a reţinut că, pentru valorificarea dreptului rezultat din respectiva convenţie, reclamantul, în condiţiile art. 5 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, putea să promoveze alt tip de acţiune dacă pârâtul, după ce obţinea titlul de proprietate, refuza să se prezinte la notar pentru autentificarea vânzării.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, reclamantul susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii în condiţiile în care potrivit art. 2 din Legea nr. 33/1994 pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu sau fără scop lucrativ. Mai susţine că potrivit art. 22 din Legea nr. 33/1994 legiuitorul a avut în vedere nu numai proprietarii de drept ci şi pe cei de fapt, pe posesorii sau oricare alte persoane ce justifică un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate. Arată că dovada proprietăţii rezultă din procesele verbale de punere în posesie din 1 noiembrie 2008 şi nr. 212 din 2 martie 2007, adeverinţele de proprietate nr. 6850/11 noiembrie 2008, nr. 1841 din 2 martie 2007, convenţiile nr. 2487 din 13 aprilie 2007 şi nr. 130 din 16 ianuarie 2008 şi hărţile cadastrale. Recurentul reproşează instanţei că a ignorat dispoziţiile art. 1295 C. civ., în condiţiile în care există o convenţie de vânzare pentru terenul din litigiu, fiind achitat şi preţul către vânzător. Susţine că neeliberarea de către Primăria Mătăsari a titlului de proprietate nu îi este imputabilă, instanţa de apel nemanifestând rol activ potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerentele.
Potrivit art. 2 din Titlul X al Legii 247/2005, terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute. Prin urmare, dispoziţiile legii speciale privind circulaţia juridica a terenurilor prevalează asupra dispoziţiilor de drept comun din C. civ., convenţia încheiată între reclamantă şi pârât, chiar finalizată prin plata preţului, având valoarea juridică a unui antecontract de vânzare cumpărare, care nu a dus la transmiterea proprietăţii.
O condiţie sine qua non pentru a putea opera exproprierea pentru cauză de utilitate publică este cea legată de calitatea de proprietar a persoanei expropriate asupra imobilului ce urmează a fi expropriat.
Astfel, dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 33/1994 prevăd în mod expres şi imperativ obligaţia instanţei de a verifica „dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere".
Din perspectiva acestei obligaţii legale, instanţele au făcut o verificare a condiţiilor cerute de lege pentru expropriere, constatând fără posibilitate de tăgadă că pârâtul nu îndeplineşte cerinţa legală de dovedire a calităţii sale de proprietar al terenului solicitat a fi expropriat pentru cauză de utilitate publică.
Ca atare, nefiind îndeplinite condiţiile legale cerute pentru a putea opera exproprierea, instanţa de apel şi cea de fond au dat eficienţă atât dispoziţiilor art. 23 cât şi celor ale art. 2, 13 şi 14 din Legea nr. 33/1994.
Este real că lipsa titlului de proprietate nu este imputabilă reclamantului, însă acesta are la îndemână mijloace juridice ce pot face posibilă eliberarea titlului de proprietate şi dovedirea calităţii de proprietar al pârâtului pentru a face incidentă dar şi posibilă exproprierea.
Din perspectiva celor reţinute mai sus, susţinerile recurentului reclamant sunt nefondate.
Aşadar, decizia instanţei de apel de confirmare a sentinţei tribunalului, motivată convingător în drept, este legală şi temeinică.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA Târgu Jiu - Subunitatea Exploatarea Minieră de Carieră Motru (în prezent Exploatarea de Carieră Roşiuţa) împotriva Deciziei nr. 17 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia a I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5432/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5483/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
