ICCJ. Decizia nr. 5453/2010. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5453/2010
Dosar nr. 119/108/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 275 din 27 mai 2009, a respins acţiunea civilă exercitată de reclamantul B.I. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, pentru reparare prejudiciu rezultat din erori judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a justificat existenţa vreunui prejudiciu.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 238/A din 04 noiembrie 2009, a respins ca tardiv apelul declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinţei civile nr. 275 din 17 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Arad.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că hotărârea primei instanţe i-a fost comunicată reclamantului la data de 18 mai 2009, iar apelul a fost declarat la 10 iulie 2009, deci cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs reclamantul B.I., fără să-l motiveze în condiţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Recursul este nul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unui din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speţă, nu numai că recurentul-reclamant B.I. nu s-a conformat exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C. proc. civ. pe care îşi întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se găsesc critici propriu-zise la adresa deciziei de apel, care face obiectul, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurent constă doar în indicarea deciziei recurată, a numărului dosarului cauzei, precum şi indicarea instanţei care a pronunţat decizia atacată.
Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 238/A din 04 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5449/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5456/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
---|