ICCJ. Decizia nr. 5456/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5456/2010
Dosar nr. 46/1/2010
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 9345 din 17 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva deciziei nr. 250/A din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, şi a încheierii din 14 octombrie 2008 a aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie, au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept:
Prin sentinţa primei instanţe s-a admis corect excepţia autorităţii de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, s-a respins acţiunea reclamantului, privitoare la modul de soluţionare a notificării din 2005, constatându-se că, prin sentinţa civilă nr. 98 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureş a fost obligat Primarul Oraşului Borşa să emită dispoziţie motivată asupra aceleiaşi notificări.
Curtea de Apel Cluj, respingând apelul reclamantului şi confirmând astfel soluţia primei instanţe, a reţinut corect că, faţă de soluţionarea pricinii prin admiterea unei excepţii de ordine publică, nu se mai impune cercetarea pe fond a pricinii.
Drept consecinţă, s-a apreciat că instanţa nu se mai putea pronunţa cu privire la probele existente la dosar şi care vizau în mod explicit fondul raportului juridic dedus judecăţii.
De altfel, s-a consemnat că petiţia invocată de reclamant, nu reprezintă o probă, ci prin aceasta se solicită, fără respectarea dispoziţiilor procedurale referitoare la extinderea cadrului procesului, citarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cerere asupra căreia instanţa a apreciat corect că nu i se putea da curs în condiţiile date.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., nefiind întrunit astfel motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare la data de 04 ianuarie 2010, recurentul M.D., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Prin decizia civilă nr. 9345 din 17 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins recursul, fără a se observa că nu s-au aplicat corect dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 250/A/2008 nu s-au examinat apelurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 390 din 28 martie 2008 a Tribunalului Maramureş, respectiv împotriva sentinţei civile nr. 881 din 14 iulie 2008, pronunţată în acelaşi Dosar nr. 3506/100/2006, prin hotărârea dată instanţa omiţând să se pronunţe asupra cererii principale şi cererilor conexe.
Instanţa supremă a preluat constatările instanţelor fondului, fără a observa că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, între pricina obiect al Dosarului nr. 3506/100/2006 şi pricina obiect al Dosarului nr. 5584/100/2007 a Tribunalului Maramureş.
Contestaţia în anulare nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare, reglementată de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar în cazurile strict prevăzute de dispoziţiile legale sus-menţionate, anume: când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, respectiv când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin dispoziţiile legale sus-menţionate - temeiul juridic explicit al instituţiei contestaţiei în anulare - legiuitorul nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs şi care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă de judecată, sub pretextul unei greşite interpretări a legii, respectiv al reaprecierii elementelor de circumstanţiere a cauzei deduse judecăţii, întrucât desfiinţarea/anularea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru un astfel de motiv ar echivala cu o nesocotire a puterii lucrului judecat, prezumţie de care se bucură astfel de hotărâri.
Aşa fiind, cum soluţia instanţei de recurs nu este rezultatul niciuneia din neregularităţile prevăzute în mod expres de dispoziţiile art. 317-318 C. proc. civ., contestaţia în anulare dedusă judecăţii nu poate fi primita, sens în care aceasta urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.D. împotriva deciziei nr. 9345 din 17 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5453/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 5424/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
