ICCJ. Decizia nr. 5449/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5449/2010
Dosar nr. 1780/30/2008
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 941 din 17 martie 2009, a admis cererea formulată de reclamanţii N.F. şi F.O.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Timişoara, prin Primarul Municipiului Timişoara, şi pe cale de consecinţă: a anulat dispoziţia din 11 decembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Timişoara şi a dispus restituirea către reclamanţi şi a cotei de 5/8 din imobilul situat în Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că Statul Român a preluat de la reclamanţi imobilul situat în Timişoara, acest imobil fiind de fapt imobilul cumpărat în anul 1965 . În atare situaţie, Statul Român trebuie să restituie reclamantelor imobilul în litigiu, respectiv şi cota de 5/8 din casă şi teren, în condiţiile legii speciale - Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 214 din 19 octombrie 2009, a respins apelul declarat de Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 941 din 17 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii au calitatea de proprietari cu privire la imobilul în litigiu, lucru ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 26 aprilie 1965. Că obiectul restituirii vizează imobilul corespunzător dezmembrării anterioare vânzării (1958) şi că acest imobil a fost preluat de stat în anul 1983, în condiţiile Decretului nr. 223/1974.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, au declarat recurs Primarul Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, prin Primar, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., deoarece:
Cota de 3/8 din imobilul situat în Timişoara, a fost vândută prin contractul de vânzare-cumpărare din 26 aprilie 1965 către F.N. şi F.O.A. Pentru cota de 5/8 din imobilul în litigiu, reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită.
În mod eronat, instanţa de fond şi apel au dispus restituirea către reclamanţi a cotei de 5/8 din imobilul litigios.
Cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată Primăria Municipiului Timişoara este prea mare, în raport cu prestaţia avocatului reclamanţilor.
Recursul nu este fondat
Reclamanţii F.N. şi F.O.A. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara.
Reclamanţii au calitatea de proprietari asupra imobilului litigios, fapt ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 26 aprilie 1965, prin care se atestă dobândirea dreptului de proprietate de către reclamanţi asupra imobilului.
În anul 1958, imobilul respectiv a fost dezmembrat prin hotărâre judecătorească. A se vedea în acest sens, sentinţa civilă nr. 5182/1958 a Tribunalului Popular al oraşului Timişoara.
În fapt, cumpărătorii-reclamanţi au folosit imobilul compus din casă şi grădină de 364 m.p. Acest imobil a fost preluat de Statul Român în anul 1983, în condiţiile Decretului nr. 223/1974. A se vedea în acest sens decizia nr. 1791 din 15 iulie 1983.
Prin urmare, obiectul acţiunii deduse judecăţii îl constituie imobilul în structura sa faptică, corespunzătoare dezmembrării anterioare vânzării - 1958. În sensul celor menţionate este şi raportul de expertiză din concluziile căruia se desprinde faptul că imobilul se identifică cu nr. top. X de 180 m.p. şi nr. top. Y de 184 m.p., conform planului de dezmembrare din 1956-1958.
Critica privitoare la cheltuielile de judecată este, de asemenea neîntemeiată, deoarece recurenţii sunt în culpă procesuală, în condiţiile art. 274 C. proc. civ., atât sub aspectul că nu au evaluat notificarea reclamanţilor, în condiţiile legii, cât şi în raport cu poziţia lor procesuală, care a determinat la prelungirea judecăţii pe o durată îndelungată.
Cu privire la excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţi, urmează să fie respinsă, deoarece dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
De altfel, recurenţii îşi întemeiată recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.
Aşadar, faţă de cele reţinute, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., urmează ca recurenţii să fie obligaţi la plata sumei de 1.000 RON cu titlu cheltuieli de judecată, micşorate în condiţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., faţă de intimaţii-reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-reclamanţi.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, prin Primar, împotriva deciziei nr. 214 din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obligă recurenţii Primarul municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, prin Primar, la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi F.N. şi F.O.A., reprezentând onorariu de avocat micşorat conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5475/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5453/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
