ICCJ. Decizia nr. 5474/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5474/2010
Dosar nr. 6072/118/2007
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 2007 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanţii C.R.N. şi I.M. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa, Consiliul Local Constanţa şi Primăria Constanţa, solicitând obligarea acestora la restituirea în natură a imobilului-teren, în suprafaţă de 1044 mp, situat în Constanţa, sau la acordarea în compensare a unui teren în echivalent.
In motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanţii au arătat că imobilul a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 83/1949 şi că, în calitate de unici moştenitori ai celor doi foşti proprietari ai imobilului - C.N. şi C.M., au notificat Primăria Municipiului Constanţa pentru restituirea imobilului, însă nu au primit un răspuns, până la data sesizării instanţei.
La data de 16 mai 2008, reclamanţii au formulat o cerere precizatoare prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi obligarea acestuia la plata valorii de piaţă a terenului, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză.
In motivarea cererii precizatoare s-a arătat, că aceasta are caracter subsidiar, urmând a fi avută în vedere numai în situaţia imposibilităţii restituirii bunului în natură sau prin compensare cu un teren echivalent. Invocându-se practica CEDO, s-a susţinut că hotărârile judecătoreşti de acordare a despăgubirilor prin acţiuni la Fondul Proprietatea reprezintă o încălcare a art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin sentinţa civilă nr. 448 din 3 aprilie 2009, Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei capacităţi procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria Constanta şi a respins acţiunea faţă de aceasta; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Roman Ministerul Finanţelor şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta; a respins, ca nefondată acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Constanţa şi Consiliul Local Constanţa şi a admis acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanţa.
Astfel, s-a dispus obligarea pârâtului Primarul Municipiului Constanţa să propună acordarea de despăgubiri reclamanţilor, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul revendicat.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:
- reclamanţii şi-au legitimat calitatea de proprietari ai terenului în suprafaţă de 1044 mp, preluat de stat în mod abuziv în baza Decretului nr. 83/1949 de completare a unor dispoziţii din Legea reformei agrare nr. 187/1945 şi de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind îndreptăţiţi la despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
- lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român rezultă din faptul că, în cadrul Legii nr. 10/2001, sunt reglementate două situaţii în care acesta poate fi chemat în judecată, iar în speţă nu se regăseşte niciuna dintre acestea.
Prin Decizia nr. 218/C din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis apelurile formulate de reclamanţi şi de pârâţii Primarul Municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa şi Primăria Municipiului Constanţa.
In consecinţă, a fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi trimisă cauza pentru soluţionarea cererii formulate în subsidiar cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, la Tribunalul Constanţa, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că:
- reclamanţii au o „creanţă patrimonială" certă, irevocabilă şi exigibilă, care intră sub incidenţa noţiunii de „bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, iar nerestituirea imobilului până în prezent, în absenţa oricărei despăgubiri, constituie o ingerinţă în dreptul reclamanţilor la respectarea bunurilor lor,
- nu s-au produs probe din care să rezulte că Fondul Proprietatea funcţionează în prezent, într-un mod eficient.
- pentru a le asigura reclamanţilor despăgubiri, într-un termen rezonabil, respectând jurisprudenţa CEDO, obligatorie pentru instanţele naţionale, Statul Român are calitate procesuală pasivă în cererea subsidiară, prin care s-a solicitat plata echivalentului bănesc al terenului imposibil de restituit în natură.
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte, la data de 12 noiembrie 2009, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanţa a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 289 şi urm. C. proc. civ.
In motivarea cererii, recurentul a susţinut că:
Reclamanţii şi-au precizat, în apel, acţiunea în sensul obligării Statului Român în solidar cu ceilalţi pârâţi, la plata despăgubirilor, conform raportului de expertiză, ceea ce conduce la privarea părţilor de beneficiul celor două grade de jurisdicţie.
Întârzierea în acordarea despăgubirilor într-un termen rezonabil, reprezintă o circumstanţă excepţională, statului revenindu-i misiunea de a alege măsura pentru garantarea respectării drepturilor patrimoniale şi a timpul necesar pentru ca mecanismul introdus prin Legea nr. 247 /2005 să devină eficient.
Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în litigiile ce au ca obiect imobile ce fac parte din domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale iar imobilului în litigiu, preluat în baza unui decret prin care s-au completat unele dispoziţii din legea reformei agrare îi sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 1/2000 şi nu cele ale Legii nr. 10/2001.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 16 mai 2008, (fila 188, dosar fond) reclamanţii au solicitat introducerea în cauză a pârâtului-recurent, iar la data de 13 iunie 2008 (fila 221, dosar fond) au depus precizări în legătură cu această solicitare.
Prin cerere s-a arătat că obligarea statului prin Ministerul de Finanţe la plata sumei de 1.674.872 Euro, la cursul efectuării plăţii, are un caracter subsidiar, dat de situaţia imposibilităţii restituirii în natură sau prin compensare cu un alt teren, invocându-se în acest sens, hotărârile CEDO.
Rezultă astfel că această precizare a fost formulată la fond şi nu în apel, iar cum prin Decizia atacată, cauza a fost trimisă spre rejudecare, nu se poate reţine faptul că are loc o privare a părţilor de un grad de jurisdicţie.
In ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Înalta Curte apreciază că aceasta se raportează la conţinutul cererii precizatoare depuse de reclamanţi.
Calitatea procesuală pasivă presupune verificarea identităţii între persoana chemată în judecată şi subiectul de drept obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Cât timp reclamanţii pretind acordarea unor despăgubiri reprezentând valoarea de piaţă a imobilului în litigiu, susţinând că aceasta reprezintă o justă reparare a prejudiciului produs lor de către stat prin preluarea abuzivă a bunului ce le-a aparţinut, calitatea procesuală pasivă trebuie verificată prin raportare la pretenţia juridică materializată în această cerere.
Or, în cererea având acest obiect, Statul prin Ministerul Economiei şi Finanţelor are calitate procesuală pasivă.
Verificarea calităţii procesuale pasive nu presupune însă cenzurarea temeiniciei cererii formulate, ci numai a raportului juridic dedus judecăţii sub aspectul subiectului de drept obligat în acest raport juridic.
De aceea, fără a analiza temeinicia pretenţiilor formulate de reclamanţi, îndreptăţirea acestora la acordarea de despăgubiri, cuantumul acestora ori posibilitatea de a le obţine, Înalta Curte constată că, în raport de cererea precizatoare, astfel cum a fost formulată, Statul prin Ministerul Economiei şi Finanţelor are calitate procesuală pasivă.
Referitor la ultima critică, nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece din probele administrate în cauză, rezultă că imobilului în litigiu nu-i sunt aplicabile dispoziţiile legii fondului funciar.
Astfel, din adresa cu nr. 5574 din 21 aprilie 1994 emisă de Consiliul Local al Municipiului Constanţa rezultă că terenul situat în Constanţa, preluat de stat, în baza Decretului nr. 83/1049 şi afectat de construcţia Sălii Sporturilor, nu poate fi restituit în baza Legii nr. 18/1991, deoarece nu intră sub incidenţa acestei legi.
Acest aspect a fost preluat de reclamantul I.M., în cuprinsul motivării notificării sale, formulate în baza Legii nr. 10/2001, arătând că, pentru suprafaţa de teren revendicată, a fost formulată cerere de punere în posesie la apariţia Legii nr. 18/1991, cerere care a fost respinsă deoarece terenului nu-i sunt incidente dispoziţiile legii fondului funciar.
Aşa fiind, prin hotărârea instanţei de apel, în mod legal s-a reţinut calitatea procesuală pasivă a recurentului cu privire la cererea formulată de reclamant în subsidiar, urmând astfel, a fi trimisă cauza la instanţa de fond pentru soluţionarea acestei cereri.
In raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat, cu consecinţa, menţinerii hotărârii pronunţate de instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanţa împotriva deciziei civile nr. 218 C din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5479/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5454/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
