ICCJ. Decizia nr. 5459/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5459/2010
Dosar nr. 1298/59/2008
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 19 februarie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de contestatorii R.A. şi R.M.
S-a reţinut că, din interpretarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale incriminate nu poate fi primită dacă aceasta nu are legătură cu soluţionarea cauzei pendinte.
Având în vedere faptul concret că instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a fost învestită cu o contestaţie în anulare, s-a apreciat că normele legale pretinse a fi neconstituţionale nu au nici o relevanţă în soluţionarea cauzei - cele referitoare la posibilitatea stenografierii dezbaterilor, la dreptul instanţei de a suspenda judecata ca sancţiune aplicată părţii în culpă, la înregistrările prin mijloace audio sau video a şedinţelor de judecată.
Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat cerere de recurs contestatorii R.A. şi R.M., prin care au criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
La baza oricărui sistem judiciar democratic s-a impus necesitatea înregistrării şedinţelor de judecată, conform prevederilor Legii nr. 304/2004.
Prin încheierea de şedinţă din 02 iulie 2009 s-a dispus suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate în instanţă.
Cauza a rămas în nelucrare până la data de 06 iulie 2009, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a dosarului în vederea discutării perimării.
Înalta Curte urmează să constate intervenită sancţiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această situaţie să se datoreze inacţiunii părţii.
Altfel spus, perimarea operează sub condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţa de faţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul de judecată din 02 iulie 2009, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii.
În condiţiile în care, până la împlinirea termenului de perimare - calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ. - niciuna din părţi nu a înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, se va reţine întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de contestatorii R.A. şi R.M. împotriva încheierii din 19 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în dosarul nr. 1298/59/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5487/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5458/2010. Civil. Exequator (recunoasterea... → |
|---|
