ICCJ. Decizia nr. 5476/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5476/2010
Dosar nr. 425/1/2010
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
La 01 martie 2006, reclamanţii V.D. şi T.C.E. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Craiova, Primăria Municipiului Craiova şi Consiliul Local Craiova, solicitând anularea dispoziţiei din 30 ianuarie 2006 şi restituirea în natură a imobilului (teren de 10.000 m.p.) situat în Craiova, str. R.M., nr. 33 (fost nr. 35), sau, în ipoteza imposibilităţii unei asemenea restituiri, acordarea de despăgubiri stabilite conform legii speciale.
În motivarea cererii, întemeiată pe prevederile Legilor nr. 10/2001 şi nr. 247/2005, reclamanţii au susţinut că:
- terenul revendicat a aparţinut defunctului T.G., autorul lor, care l-a dobândit în anul 1939, prin contract de vânzare-cumpărare;
- deşi procedura executării silite pornite în baza Decretului nr. 224/1951 pentru pretinse debite de natură fiscală (care însă nu erau scadente) nu a fost finalizată, autorităţile au dat în folosinţa unei întreprinderi de stat porţiunea din terenul menţionat care făcuse obiectul acestei proceduri, respectiv 2.367 m.p.;
- fostul Consiliul Sfatului Popular Craiova a preluat, printr-o decizie administrativă emisă în anul 1958, o altă porţiune de 3.280 m.p., iar apoi restul terenului, fără niciun titlu;
- până la 01 ianuarie 1990, întreaga suprafaţă a fost folosită în fapt, fără titlu, de către două cooperative, actualele F. Craiova şi SC R. SA, care le-au recunoscut dreptul de proprietate;
- în anul 1991, consecutiv acestei recunoaşteri, au dobândit stăpânirea în fapt a suprafeţei de 2.600 m.p., care se află şi acum în posesia lor;
- titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafaţa de 8.639 m.p. a fost anulat de Curtea de Apel Craiova pe considerentul că terenul menţionat, fiind intravilan şi preluat de stat, nu intră sub incidenţa acelei legi reparatorii;
- prin dispoziţia contestată, Primarul Municipiului Craiova le-a respins notificarea privitoare la imobilul în litigiu, soluţie greşită pentru că în speţă este vorba despre un teren intravilan, preluat abuziv de stat şi aflat în administrarea Primăriei Craiova.
La 27 septembrie 2006, reclamanţii formulat o cerere întemeiată pe art. 57-58 C. proc. civ., chemându-le în judecată pe SC L. SRL, SC R. SA şi SCC F. Dolj, care ocupă diverse porţiuni din terenul revendicat.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 417 din 02 mai 2007, a admis în parte contestaţia precizată, a anulat parţial dispoziţia atacată, în sensul restituirii în natură a suprafeţei totale de 3.086 m.p. (identificată în schiţa expertizei efectuate în cauză) şi stabilirii de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 2.864 m.p. (situată în Craiova, str. R., nr. 35) şi l-a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Craiova să le plătească reclamanţilor 1.886 RON cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- prin dispoziţia contestată a fost respinsă notificarea reclamanţilor pe considerentul că, în privinţa suprafeţei de 3.200 m.p., situată în str. R.M., nr. 35, aceştia au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991;
- titlul de proprietate emis în baza legii precitate a fost însă anulat parţial de Curtea de Apel Craiova, care, prin decizia nr. 8510 din 26 noiembrie 2001, a desfiinţat dreptul de proprietate reconstituit în favoarea reclamanţilor pentru întreaga suprafaţă din str. R., nr. 35;
- or, din probele administrate în cauză rezultă că T.G., autorul reclamanţilor, a cumpărat la 13 ianuarie 1939, un teren arabil de 1 ha (situat în punctul R.) şi, în perioada 1957-1958, a figurat în registrul agricol al Craiovei ca proprietar al acestui imobil;
- terenul menţionat a fost identificat de expertul topo, care a stabilit că are o suprafaţă reală de numai 9.230 m.p.;
- două porţiuni (de 3.280 m.p. şi 2.367 m.p.) din acest teren au fost trecute în proprietatea statului conform Decretului nr. 224/1951, pentru neplata impozitelor şi taxelor;
- reclamanţii nu au contestat existenţa unor eventuale debite faţă de stat ale autorului lor şi nu au făcut dovada că neachitarea acestora a fost determinată de forţă majoră sau persecuţii politice;
- procedura de executare prevăzută de actul normativ menţionat a fost finalizată în privinţa porţiunii de 3.280 m.p., dar pentru că la licitaţia din 29 aprilie 1957 nu s-a obţinut un preţ corespunzător, autorităţile locale au atribuit această suprafaţă antecesoarei pârâtei SCC F. Dolj, printr-o decizie emisă la 30 aprilie 1958;
- la dosar a fost depus şi un contract de vânzare-cumpărare autentificat în anul 1955, potrivit căruia autorul reclamanţilor a înstrăinat antecesoarei pârâtei SCC F. Dolj aceeaşi suprafaţă, de 3.280 m.p., ocupată în prezent de mai multe construcţii definitive, edificate cu autorizaţie, depozite şi magazii zidite;
- faţă de titlurile prezentate de pârâta SCC F. Dolj şi situaţia de fapt actuală, în privinţa suprafeţei de 3.280 m.p. sunt incidente prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, ceea ce exclude posibilitatea restituirii în natură;
- deoarece procedura executării prevăzută de Decretul nr. 224/1951 nu a fost finalizată în privinţa porţiunii de 2.367 m.p., preluarea acestei suprafeţe are caracter abuziv, iar statul nu o mai putea transmite valabil pârâtei SC R. SA prin act administrativ unilateral;
- în prezent, această porţiune este ocupată de construcţii relativ mici şi executate cu materiale detaşabile, pentru care nu s-au prezentat autorizaţii de construire şi se află în posesia reclamanţilor (inclusă într-o suprafaţă mai mare, de 2.776 m.p.), iar pârâta SC R. SA nu şi-a formulat apărări şi a lipsit de la judecată;
- restul terenului, respectiv o porţiune de 60 m.p. (inclusă în domeniul public) şi altă porţiune, de 250 m.p. (deţinută de pârâta SC L. SRL în baza unui contract de asociere şi ocupată de construcţii nedefinitive), a fost preluat de stat în fapt;
- în concluzie, reclamanţii trebuie să beneficieze de restituirea în natură a suprafeţei de 3.086 m.p. şi măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 2.864 m.p.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 304 din 16 noiembrie 2009, a respins apelurile declarate de reclamanţi, dar a admis apelurile pârâţilor şi a schimbat total sentinţa, în sensul respingerii contestaţiei precizate.
Totodată, Curtea de apel a înlăturat obligarea Primăriei Municipiului Craiova la plata cheltuielilor de judecată şi a luat act că apelanta pârâtă SC L. SRL nu solicită cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr. 7402/1994, definitivă şi irevocabilă în anul 1999, a dispus (conform prevederilor Legii nr. 18/1991) reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanţilor cu privire la terenul de 1 ha, situat în Craiova, pct. C.; - acest teren este identic terenului situat în Craiova, str. R., nr. 35, solicitat de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001;
- titlul de proprietate emis în baza hotărârii judecătoreşti menţionate a fost anulat parţial de Curtea de Apel Craiova (prin decizia civilă nr. 8510/2001) în privinţa suprafeţei de 8.639 m.p., situată în str. R., nr. 35, cu motivarea că această suprafaţă era ocupată de SC R. SA Craoiva şi F. Dolj şi, ca atare, intra sub incidenţa art. 3 din Legea nr. 167/1997;
- potrivit considerentelor aceleiaşi hotărâri (decizia civilă nr. 8510/2001), reclamanţii sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan ce a aparţinut autorului lor, dar nu pot pretinde respectarea vechiului amplasament, iar pentru porţiunea de 8.639 m.p. (ocupată, în mare parte, de construcţii edificate legal de către SC R. SA şi F. Dolj), trebuie să primească teren în compensare, pe alt amplasament;
- prin urmare, terenul solicitat în prezent de reclamanţi a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, astfel că în privinţa acestui imobil sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001;
- pe de altă parte, din probele administrate în cauză rezultă că, în anul 1958, la data preluării abuzive, terenul în litigiu era extravilan, devenind intravilan de abia în anul 1965.
Reclamanţii au declarat recurs, solicitând în principal casarea ultimei hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea aceleiaşi hotărâri, în sensul admiterii propriului apel, schimbării sentinţei, admiterii integrale a contestaţiei şi anulării totale a dispoziţiei atacate.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., reclamanţii au susţinut că:
- instanţa de apel a făcut o cercetare sumară, fragmentară, şi, pe alocuri, subiectivă, ceea ce este contrar dispoziţiilor legale, echivalând cu necercetarea fondului; în dezvoltarea acestei critici se arată că din probe rezultă că terenul în discuţie era intravilan şi la data preluării abuzive, cât şi la data notificării, concluzie ce se desprinde mai ales din decizia administrativă emisă la 30 aprilie 1958, una din hotărârile judecătoreşti pronunţate în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 224/1951, certificatul de moştenitor din 1956 şi contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1955;
- instanţa de apel a reţinut că în cauză ar fi incidente ambele teze prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, concluzie contrară însă considerentelor deciziei nr. 8510/2001 a Curţii de Apel Craiova, potrivit cărora anularea parţială a titlului lor de proprietate a fost determinată de faptul că terenul de 8.639 m.p. era intravilan; în continuarea aceloraşi critici se arată că instanţa de apel a ignorat prevederile pct. 8.1 din H.G. nr. 498/2003, precum şi mai multe împrejurări semnificative (stăpânesc o porţiune de 2.776 m.p. din terenul solicitat, au în derulare un contract de închiriere încheiat cu SC R. SA, iar H.C.L. Craiova nr. 341/2005 şi nr. 285/2006, contractul de asociere în participaţiune dintre Primăria Municipiului Craiova şi SC L. SRL şi o autorizaţie de construire emisă în anul 2006 au fost anulate de instanţe judecătoreşti).
Pârâta SCC F. Dolj a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, susţinând că:
- regimul juridic al terenului în discuţie a fost reglementat de legile fondului funciar nr. 18/1991, nr. 169/1997 şi nr. 1/2000;
- în precedentul litigiu, Curte de Apel Craiova a anulat parţial titlul de proprietate al reclamanţilor dar a stabilit că aceştia vor primi teren în compensare pe alt amplasament;
- prin urmare, admiterea acţiunii ar duce la îmbogăţirea fără just temei a reclamanţilor, care ar obţine astfel o dublă reparaţie;
- este succesoarea U.R.C.C. Craiova, care a cumpărat de la autorii reclamanţilor, în anul 1955, suprafaţa de 3.280 mp.;
- diferenţa de 2.685,5 m.p., pe care o deţine în baza unei decizii administrative emisă în anul 1958, a fost preluată de la autorul reclamanţilor pentru neplata impozitelor;
- deoarece reclamanţii nu au făcut dovada că neplata impozitelor a fost determinată de motive neimputabile autorului lor, preluarea de către stat a diferenţei de teren menţionate nu are caracter abuziv.
Criticile referitoare la pretinsa interpretare greşită a materialului probator nu se încadrează în niciunul din cazurile de nelegalitate enumerate limitativ de art. 304 C. proc. civ. şi, ca atare, nu pot fi analizate în acest cadru procesual.
Cu privire la celelalte critici Înalta Curte reţine că:
- pentru terenul intravilan de 1 ha, situat în Craiova, str. R., nr. 35, reclamanţii au obţinut, prin hotărâre judecătorească, reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991;
- această hotărâre a devenit irevocabilă la 16 noiembrie 1994, iar ulterior (respectiv la 29 martie 1996), pe numele reclamanţilor a fost emis titlul de proprietate, în care, alături de suprafaţa de 6,9861 ha teren arabil extravilan, era trecută şi suprafaţa intravilană de 8.639 m.p., amplasată în str. R., nr. 35, dar ocupată de alte entităţi (SC R. SA şi SCC F.);
- reclamanţii au promovat împotriva acelor entităţi o acţiune în revendicarea suprafeţei de 8.639 m.p. (întemeiată pe dreptul comun şi titlul de proprietate menţionat) care în final a fost respinsă de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin decizia nr. 8510/2001 (irevocabilă);
În cadrul aceluiaşi litigiu, Curtea de Apel Craiova a admis însă cererea reconvenţională formulată de SC R. SA şi a anulat parţial titlul de proprietate al reclamanţilor, exclusiv în privinţa suprafeţei intravilane de 8.369 m.p.;
- potrivit considerentelor deciziei nr. 8510/2001, soluţia pronunţată nu are nicio legătură cu amplasamentul intravilan al suprafeţei revendicate, instanţa de recurs reţinând că această suprafaţă era ocupată, în mare parte, de construcţii edificate legal de către entităţile deţinătoare şi că Legea nr. 18/1991 nu impune respectarea vechiului amplasament, astfel că reclamanţii urmează a primi teren în compensare pe un alt amplasament;
- aşadar, hotărârea definitivă şi irevocabilă din precedentul litigiu nu i-a privat pe reclamanţi de măsurile reparatorii cuvenite în baza Legii nr. 18/1991 şi nici nu a modificat regimul juridic al terenului în discuţie, care a rămas în continuare supus reglementării instituite prin actul normativ precitat;
- pe de altă parte, fiind ocupat de construcţii ale terţilor, acelaşi teren nu era „disponibil” şi, prin urmare, nu putea fi restituit în natură conform pct. 8.1 din H.G. nr. 498/2003 (oricum abrogată prin H.G. nr. 250/2007);
- incidenţa în speţă a celei de-a doua teze a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, coroborată cu existenţa a numeroase construcţii amplasate pe terenul notificat, exclude posibilitatea ca reclamanţii să beneficieze de noi măsuri reparatorii, altele decât măsurile reparatorii la care sunt îndreptăţiţi în baza legii fondului funciar;
- în acest context, amplasamentul extra sau intravilan al terenului în discuţie, ca şi celelalte împrejurări invocate de recurenţi, sunt irelevante.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi art. 274 C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat, iar recurenţii-reclamanţi vor fi obligaţi să plătească intimatei-pârâte SCC F. Dolj 2.000 RON cheltuieli de judecată, corespunzător onorariului de avocat dovedit prin chitanţa depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii T.C.E. şi V.D. împotriva deciziei nr. 304 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Societatea Cooperativă de Consum F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5477/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5457/2010. Civil. Grăniţuire. Revizuire -... → |
|---|
