ICCJ. Decizia nr. 5510/2010. Civil. Marcă. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5510/2010
Dosar nr. 804/1/2010
Şedinţa publică din 22 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare, constată:
La data de 29 ianuarie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală contestaţia în anulare formulată de SC R.D. SA împotriva deciziei civile nr. 1543 din 13 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin cerere, contestatoarea a criticat decizia din perspectiva dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:
1. Dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Hotărârea prin care au fost respinse criticile contestatoare recurente privitoare la încălcarea normelor de competenţă de către instanţa de apel este rezultatul unei greşeli materiale. Sub acest aspect, pentru a se respinge recursul s-a reţinut ca nu s-a probat înfiinţarea secţiilor specializate şi desemnarea unor judecători specializaţi în cadrul instanţelor din Bucureşti anterior deciziei de casare, pronunţată într-un prim ciclu procesual de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care s-a reţinut natura comercială a pricinii şi s-a dispus ca acesta să fie soluţionată de secţia de contencios a tribunalului.
În realitate, această stare de fapt rezultă chiar din înscrisurile aflate la dosarul instanţei de apel şi din încheierile de şedinţă pronunţate în cursul judecării apelului, astfel încât numai urmare a unei greşeli materiale instanţa a respins recursul.
2. Admiţând în parte recursul, instanţa a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare.
- în cursul dezbaterilor, reprezentanţii contestatoarei SC R.D. SA au invocat nulitatea hotărârii apelate pentru încălcarea normelor de ordine publică privind organizarea judecătorească, referitoare la regula repartizării cauzelor la complete sau secţii specializate.
Sub acest aspect, instanţa de recurs avea obligaţia de a se pronunţa şi cu privire la încălcarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ca urmare a învestirii sale cu acest incident procedural. Din considerentele deciziei nu rezultă însă că acest aspect a fost analizat şi înlăturat.
La data de 28 ianuarie 2010, contestatoarea a completat motivele contestaţiei în anulare, sub aspectul neanalizării unor motive de recurs, după cum urmează:
- prin memoriul de recurs promovat de SC R.D. SA, prin av. dr. M.C., se invocă, printre altele:
O altă eroare de judecată constă în încălcarea prevederilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ. care dispune că instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, având totodată posibilitatea să invoce chiar din oficiu motivele de ordine publică.
În considerentele deciziei apelate se arată că aplicarea în litera lor a dispoziţiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ. ar conduce la afectarea în mod grav a unor drepturi fundamentale ale reclamantei, prevăzute la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi anume dreptul de acces la instanţă şi dreptul la un proces echitabil. Într-un alt pasaj al considerentelor deciziei recurate se reţine că dacă s-ar proceda la analizarea apelului exclusiv în raport de criticile formulate şi de conţinutul hotărârii pronunţate atunci, teoretic, ar exista posibilitatea ca instanţa de apel să aibă o opinie diferită de cea a primei instanţe, cu consecinţa schimbării soluţiei.
- Prin memoriul de recurs semnat de av. C.P. se invocă, printre altele, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. învederându-se că decizia apelată s-a pronunţat cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.
În considerentele deciziei civile contestate nu a fost analizat nici motivul de recurs privind nerespectarea dispoziţiilor date prin decizia de casare privind competenţa secţiei comerciale a Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona acest litigiu care a fost considerat de natură comercială şi trimis spre judecată în apel secţiei comerciale a acestei Curţi.
Intimatele SC P.R. SA şi P. S.p.a. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată, pentru următoarele motive:
- soluţionarea cauzei nu este rezultatul unei erori materiale, motivul de recurs vizat fiind considerat nefondat în urma unei ample motivări a instanţei de recurs.
- din motivarea deciziei de recurs rezultă că s-au analizat pe larg motivul privitor la incidenţa în cauză a art. 295 alin. (1) C. proc. civ., dându-se chiar o interpretare favorabilă contestatoarei, ţinându-se cont totodată şi de faptul că nu trebuie confundate motivele de casare şi modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. cu argumentele invocate în susţinerea acesteia.
- motivul de recurs indicat ca referindu-se la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti vizează tot modul în care instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. analizat, instanţa nefiind ţinută de încadrarea defectuoasă a criticilor făcută de către recurent.
- motivul de recurs referitor la nerespectarea dispoziţiilor deciziei de casare privind competenţa secţiei comerciale a Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona litigiul a fost analizat de instanţa de recurs pe larg.
Analizând contestaţia în anulam şi apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia, pentru următoarele motive:
1. Eroarea materială invocată de către contestatoare vizează faptul că instanţa de recurs nu a avut în vedere înscrisurile aflate la dosarul de apel şi încheierile de şedinţă din acelaşi dosar, prin care s-ar proba înfiinţarea secţiei specializate/desemnarea unor judecători specializaţi în proprietate intelectuală în cadrul instanţelor din Bucureşti, anterior deciziei de casare.
Eroarea materială avută în vedere de dispoziţiile art. 318 prima teză C. proc. civ. are în vedere erori cu caracter formal şi nu erori de judecată, de apreciere a actelor sau probelor din dosar de către instanţă, ceea ce face ca aspectul invocat să nu se circumscrie normei procedurale invocate.
2. Motivele de recurs indicate ca fiind omise în analiză de către instanţa de recurs au fost analizate, după cum rezultă din considerentele deciziei contestate.
- soluţionarea cauzei de către o instanţă specializată în domeniul proprietăţii intelectuale este un motiv imputat ca fiind nesoluţionat prin ambele motivări ale contestaţiei în anulare, chiar dacă este diferit formulat, fiind indicate în prima cerere dispoziţiile art. 304 pct. 1. Acest aspect vizează, de fapt, competenţa de soluţionare a cauzei de către instanţa de apel, motiv încadrat de instanţa de recurs în dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
- încălcarea dispoziţiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ. de către instanţa de apel, imputată prin recurs, a fost analizată de Înalta Curte în cadrul criticilor încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
- în cererea redactată de av. C.P., prin care s-au arătat o parte dintre motivele de recurs, s-a încadrat în drept încălcarea dispoziţiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la limitele de judecată a apelului coroborate cu art. 315 alin. (3) C. proc. civ., în motivele reglementate de art. 304 pct. 4 şi pct. 9 C. proc. civ.
Analiza motivului a fost făcută de instanţa de recurs, încadrând critica în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., după cum s-a arătat mai sus.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate motivele contestaţiei în anulare invocate, nefiind incidente dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC R.D. SA împotriva deciziei civile nr. 1543 din 13 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5513/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5512/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
