ICCJ. Decizia nr. 5770/2010. Civil. Desene şi modele industriale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5770/2010
Dosar nr. 19472/3/2007
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2010
Prin acţiunea înregistrată la 1 iunie 2007 reclamanţii P.I. şi R.A.D. - Dumitru au chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Străzilor Bucureşti (ASB) şi SC R.C. şi R.P. SRL pentru ca să li se interzică pârâtelor să folosească desenele industriale pentru care s-a constituit la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci depozit naţional reglementar nr. F 20050523 din 17 iunie 2007 şi s-a eliberat Certificatul de înregistrare nr. 016197 din 21 iunie 2006. Reclamanţii au solicitat totodată obligarea pârâtelor la despăgubiri în cuantum de 150.000 RON fiecare pentru folosinţă fără drept a desenelor industriale care fac obiectul certificatului de înregistrare. S-a mai solicitat obligarea pârâtei să distrugă toate produsele contrafăcute după modelele înregistrate de reclamanţi în cele trei variante de „balustrade de protecţie pietonală".
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 33, 46 şi 51 din Legea nr. 129/1992, republicată, şi art. 112 C. proc. civ.
Pârâta Administraţia Stradală Bucureşti a solicitat printr-o cerere reconvenţională respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi anularea certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial nr. 016197 din 21 iunie 2006 eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci cu obligarea reclamanţilor să-i plătească câte 150.000 RON despăgubiri.
La 3 octombrie 2007 s-a depus un act de cesiune din 1 septembrie 2005, sub semnătură privată prin care reclamantul R.A.D. a cesionat în totalitate drepturile sale de autor privind modelul industrial înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la 17 iunie 2005, către reclamantul P.I.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 961 din 4 iunie 2008 a admis în parte acţiunea cum a fost restrânsă. S-a interzis pârâtei Administraţia Stradală Bucureşti să folosească desenele industriale pentru care s-a constituit depozitul naţional reglementar F 20050523 din 17 iunie 2005 şi pentru care s-a eliberat certificatul de înregistrare nr. 016197 din 21 iunie 2006.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului pârât P.I. de obligare a pârâtei reclamante la plata sumei de 150.000 RON reprezentând despăgubiri şi a fost respinsă tot ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta –reclamantă Administraţia Străzilor Bucureşti, în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi P.I. şi R.A.D.
În temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului R.A.D. şi P.I., în contradictoriu cu pârâtele S.C. R.C. şi R.P. SRL cu privire la întreaga acţiune, iar cu privire la pârâta Administraţia Străzilor Bucureşti, la capătul trei de acţiune (obligarea pârâtei să distrugă toate produsele contrafăcute după modele industriale înregistrate de reclamanţi).
În acelaşi temei s-a luat act şi de renunţarea pârâtei-reclamante în contradictoriu cu reclamantul R.A.D. la judecata cererii de acordare a despăgubirilor de 150.000 RON şi a cheltuielilor de judecată.
A fost obligată pârâta-reclamantă la 5.260,8 RON cheltuieli de judecată către reclamantul P.I.
În motivarea acestei soluţii instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cadrul procesual a fost considerat a fi delimitat prin cererile din acţiunea principală şi din cererea reconvenţională şi de renunţările la judecată formulate pe parcursul procesului şi de care s-a luat act prin minuta sentinţei.
Precizarea de acţiune formulată de reclamanţi la 28 noiembrie 2007 a fost apreciată de instanţă drept o cerere modificatoare a acţiunii principale, depusă tardiv în raport de dispoziţiile art. 132 coroborate cu art. 134 C. proc. civ., pretenţiile formulate tardiv în prezenta acţiune putând fi valorificate de reclamanţi printr-o acţiune separată.
S-a luat act că la 28 noiembrie 2007 reclamantul P.I. a renunţat la capătul trei din cererea principală, iar la 21 mai 2008 a renunţat la judecată în contradictoriu cu pârâta SC R.C. şi R.P. SRL pentru întreaga acţiune.
S-a reţinut că reclamantul este titularul certificatului de înregistrare a modelului industrial nr. 016197 eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la 21 iunie 2006 pentru protejarea a trei desene industriale denumite gard protecţie pietonală, cu nr. de depozit reglementar 2005/0523 constituit la 17 iunie 2005 şi publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – Secţie desen şi modele industriale nr. 9/2005, cu o perioadă de protecţie, cuprinsă între 17 iunie 2005 - 17 iunie 2015.
Actele în vigoare la data înregistrării cererii şi constituirii depozitului reglementar din 17 iunie 2005 au fost Legea nr. 129/1992 în redactarea publicată în 2003 şi Regulamentul de aplicare a legii, adoptat prin H.G. nr. 1171/2003.
S-au reţinut a fi incidente dispoziţiile Legii nr. 129/1992 art. 3 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale: (dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparţine autorului desenelor), art. 5 (solicitantul este prezumat a avea dreptul la emiterea certificatului) şi art. 9 (obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care desenul sau modelul este nou şi au caracter individual) din Legea nr. 129/1992.
În aplicarea dispoziţiilor mai sus arătate instanţa a apreciat că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod expres, utilizat în comerţ, cu excepţia situaţiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut în mod rezonabil şi în cazul activităţii obişnuite, să devină cunoscute cercurilor specializate din sectorul în cauză înainte de data depunerii cererii de înregistrare sau dacă a fost invocată o prioritate, înainte datei de prioritate.
În termenii art. 9 din legea menţionată, s-a observat că divulgarea nu este luată în considerare dacă desenul sau modelul pentru care se solicită protecţia a fost făcut public de către autor pe baza informaţiilor furnizate sau actele îndeplinite de autor.
S-a mai reţinut că depozitul reglementar asigură solicitantului un drept de prioritate, cu începere de la data constituirii acestuia faţă de orice alt depozit ulterior privind acelaşi desen sau model.
Având în vedere aceste dispoziţii legale precum şi probele administrate în cauză, Tribunalul a constatat următoarele:
Între Administraţia Străzilor Bucureşti şi SC P.L. SRL s-a încheiat contractul nr. 14/1998 având ca obiect execuţie, montaj balustrade, modelul anexat contractului fiind identic cu modelul nr. 1 din Certificatul DMI 016197 (filele 98 - 100).
De asemenea, SC P.L. SRL a încheiat şi contractul nr. 41 din 15 ianuarie 2003 cu RATB având ca obiect execuţie, montaj parapeţi metalici protecţie conform modelului anexat, modelul anexat fiind identic cu modelul doi din Certificatul DMI 016197. Un astfel de contract cu nr. 6087/2004 a fost încheiat de SC P.L. SRL cu o altă societate, modelul executat fiind identic cu modelul doi.
Tot SC P.L. SRL a încheiat şi contractul nr. 14 din 8 iunie 2005, cu Administraţia Semafoare Marcaje Rutiere Bucureşti, având ca obiect, execuţie şi montaj balustrade de protecţie, modelele anexate (gard protecţie stradal) fiind identic cu modelul doi, iar balustradă protecţie pietonală identic cu modelul trei din Certificatul DMI 016197.
Ca urmare, s-a constatat că modelele protejate prin certificatul DMI 016197 având ca dată de depozit reglementar 17 iunie 2005, se regăsesc în toate contractele datate anterior acestei date.
Întrucât SC P.L. SRL a fost prima dintre celelalte societăţi care a încheiat contracte în care se regăsesc modelele în litigiu, Tribunalul a analizat doar contractele încheiate de această societate, observându-se, în esenţă, următoarele:
- în toate contractele menţionate, SC P.L. SRL a fost reprezentată legal de directorul P.I., reclamantul din prezenta cauză, care avea o pregătire profesională în proiectare şi construcţii, ca tehnician proiectant;
- calitatea de titular al unui model industrial se poate obţine doar în urma unei cereri de înregistrare depusă la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci;
- nu s-a făcut dovada că SC V.P. SRL ar fi fost titulară a modelului doi pe care ulterior să îl transmită pârâtei Administraţia Străzilor; contractul încheiat cu SC V.P. SRL a avut ca obiect proiectarea lucrărilor şi realizarea sistemului rutier Theodor Pallady şi nu transmiterea calităţii de titular asupra modelului doi către pârâtă;
- adăugarea unei bare verticale în plus nu conferă caracteristici diferite din punct de vedere estetic care să confere modelului un aspect nou individual; ca urmare această singură critică cu privire la lipsa de noutate formulată de pârâtă, nu a fost primită;
- deşi cererea reclamantului P.I. a fost publicată conform art. 23 din Legea nr. 129/1992 în BOPI nr. 9/2005 în care sunt menţionate toate cele trei modele industriale reprezentând balustrade de protecţie pietonală, pârâta Administraţia Străzilor nu a formulat o opoziţie la înregistrare, în termenul de trei luni de la publicarea modelului; această tăcere din partea pârâtei a consolidat convingerea instanţei că modelele au fost realizate de reclamant şi doar în momentul solicitării de despăgubiri, pârâta a contestat caracterul de noutate al desenelor.
Pe cale de consecinţă s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 129/1992 în sensul că, deşi desenul a fost făcut public înainte de înregistrarea lui, publicitatea a fost realizată de către autor, reclamantul P.I., prin încheierea contractelot menţionate. Nefiind dovedită o altă cauză de nulitate a fost respinsă cererea de anulare a certificatului de înregistrare.
Potrivit art. 30 din Lege, pe durata de valabilitate a înregistrării desenelor şi modelelor, titularul are un drept exclusiv de a le utiliza şi de a împiedica utilizarea lor de o terţă persoană care nu dispune de consimţământul său, întinderea protecţiei fiind determinată de reprezentările grafice ale desenelor sau modelelor în discuţie.
Constatând că o parte din contractele încheiate de pârâtă au ca obiect produse în care sunt încorporate desenele protejate sau la care acestea se aplică s-a considerat întemeiată cererea reclamantului şi a fost astfel admisă.
Cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 150.000 RON despăgubiri a fost considerată neîntemeiată şi respinsă deoarece nu s-au dovedit în cauză beneficiile obţinute de pârâtă din încheierea de contracte cu terţi cărora le-a comandat executarea de balustrade după modelele în discuţie.
Nici cererea pârâtei de obligare a reclamantului la despăgubiri pentru împiedicarea folosirii modelelor industriale nu a fost primită, în raport de împrejurarea că reclamantul a obţinut legal certificatul de înregistrare, că este titularul celor trei modele, pârâta neputând justifica suma pretinsă pentru că nu a putut invocat un prejudiciu în condiţiile în care pârâtei nu îi este permis să folosească cele trei modele invocate de reclamant.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, prin Decizia civilă nr. 23A din 26 ianuarie 2010 a respins apelul reclamantului P.I. şi a admis apelul pârâtei Administraţia Străzilor Bucureşti.
A fost schimbată în parte Sentinţa civilă nr. 961/2008 în sensul că a fost respinsă - ca neîntemeiată - acţiunea aşa cum a fost restrânsă. A fost admisă în parte cererea reconvenţională aşa cum a fost restrânsă şi a fost anulat certificatul de înregistrare a desenului industrial nr. 016197 din 21 iunie 2006, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acţiunea reconvenţională referitor la despăgubiri. Au fost menţinute celelalte dispoziţii.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel a reţinut în esenţă următoarele:
Au fost considerate ca incidente în cauză dispoziţiile normative prevăzute de art. 22 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 129/1992, republicată. Cât priveşte anularea înregistrării unui desen şi anume dacă nu sunt îndeplinite, în privinţa acestuia, s-au verificat cerinţele prevăzute de art. 2, 6 şi 7 din Lege.
S-a mai făcut referire şi la prevederile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 211 din 27 mai 2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 referitoare la concluziile de înregistrare a unui model industrial (să constituie un desen sau un model în sensul art. 2 lit. d), i) şi j) din Lege; să fie nou; să aibă caracter individual) cu precizarea în alin. (3) al articolului sus-amintit în sensul că „aducerea la cunoştinţa publicului, în condiţiile art. 7 alin. (1) din Lege, a unui desen sau model poate fi luată în considerare numai dacă acesta are dată certă".
Curtea de Apel a făcut din perspectiva dispoziţiilor legale reţinute a fi incidente în cauză analiza contractelor nr. 7 şi 8 din 6 octombrie 1998 care au fost depuse în apel încheiate între pârâtă şi SC P.L. SRL reprezentate de reclamantul din prezentul dosar.
S-au reţinut în esenţă următoarele:
Obiectul contractelor l-a constituit executarea de lucrări de confecţionat şi montat parapeţi metalici la anumite instituţii publice, antreprenorul obligându-se să încheie şi să execute lucrările în conformitate cu clauzele contractului şi documentele anexate care fac parte din acesta, printre aceste documente, formularul de ofertă şi anexa la formularul de ofertă, caietele de sarcini (specificaţiile tehnice), listele de cantităţi la lucrări (devizele ofertă).
Atribuirea acestor lucrări şi încheierea contractelor a avut loc în urma unor licitaţii la care au participat mai multe societăţi comerciale. Obiectul acestor contracte, foarte asemănător cu modelul nr. 1 al certificatului DMI a cărui anulare se cere în cauză, apare şi în oferta SC F.C. 96 SRL, care a participat la licitaţie, fiind astfel evident că Administraţia Străzilor a prezentat în caietul de sarcini acest model schiţat de mână, societăţile participante fiind obligate să facă devizul ofertă de preţ pentru o bucată de gard propusă de către pârâtă, iar nu să creeze un astfel de model.
Acelaşi model fotocopiat apare şi în anexa la contractul din 14 mai 1998, încheiat între aceleaşi părţi şi având aceleaşi clauze, ştampila SC P.L. SRL de pe aceasta anexă fiind aplicată, în mod evident, pentru acest proces pentru a certifica pentru conformitate înscrisurile depuse la dosar, iar nu pentru a atesta că acest act este emis de această societate la acea dată.
La 2 februarie 2000, ca anexă la contractul nr. 7/2000 apare un desen mai elaborat, purtând data de 7 mai 1998, trecută chiar de către reclamant, care nu a putut fi considerată dată certă, fiind foarte asemănător şi el cu cel care face obiectul înregistrării în cauză, dar care reprezenta doar o variantă a desenului schiţat anterior şi pus la dispoziţie în caietele de sarcini de către pârâtă pentru licitaţiile din 1998.
În aceste condiţii, cu privire la modelul nr. 1 al certificatului DMI nu s-a putut reţine caracterul individual al acestuia, fiind alcătuit din alăturarea a trei segmente de gard, care au aceeaşi configuraţie cu cele care se regăsesc în oferta Administraţiei Străzilor din 1998, deosebirea fiind că în această ultimă ofertă desenul este format din patru astfel de segmente de gard.
Astfel, trăsăturile lor caracteristice diferind numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative, desenele sunt identice conform art. 6 alin. (3) din Lege. Chiar dacă s-ar trece peste această constatare, acest DMI nu are caracter individual în sensul art. 6 alin. (4) din Lege, impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat nefiind diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare, nefiind îndeplinite nici condiţiile art. 7 alin. (2) atât timp cât a fost adus la cunoştinţa publică de o altă persoană decât cea care se pretinde autor, aşa cum s-a menţionat anterior.
S-a constatat că şi modelul nr. 2 al certificatului de înregistrare se regăseşte în anexa la contractul încheiat 15 ianuarie 2003 între SC P.L. SRL şi RATB, constructorul obligându-se să execute cu materialele sale şi pe riscul său parapeţi metalici construcţie refugiu pietoni pe baza „planului general şi de detaliu şi a proiectului de execuţie prezentate de beneficiar şi acceptate fără obiecţii de către constructor".
Modelul nr. 3, un model asemănător acestuia, o schiţă de mână, a fost ataşat de către reclamant, alături de modelul nr. 2, ca fiind cele care trebuiau executate în baza contractului nr. 14 din 8 iunie 2005, încheiat de către societatea reclamantului cu Administraţia Semafoare şi Marcaje Rutiere. Şi în acest contract, care are ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea balustradelor de protecţie, se face trimitere la standardele, reglementările tehnice prevăzute în caietul de sarcini şi în propunerea tehnică.
Instanţa a constatat că sunt suficiente elemente în sensul prezumării faptului că modelele de garduri au fost prezentate de către pârâtă, ca anexă la caietele de sarcini, iar nu de către societăţile care licitau executarea lucrărilor în cauză.
Obiectul ofertelor acestor firme îl constituia preţul manoperei şi al materialelor pentru executarea acestor parapeţi, iar nu crearea unor forme deosebite de garduri.
Această concluzie a fost confirmată şi de poziţia reclamantului P.I. care, la interogatorul luat de pârâtă, a recunoscut că nu a participat la niciun concurs de soluţii privind desene/modele industriale privind balustrade de protecţie pietonală, iar prezentarea unor proiecte în cadrul ofertelor puse la dispoziţie de către societatea reclamantului în cadrul unor licitaţii publice nu face dovada calităţii reclamantului de creator al desenelor şi modelelor în cauză.
S-a mai reţinut că în niciun contract, nici în cel încheiat cu firma reclamantului nu se precizează în vreo clauză printre obligaţiile firmei să creeze, să imagineze o anumită formă de gard, ci doar să execute, să finalizeze, să întreţină, să monteze, etc.
Ca urmare s-a constatat cu privire la toate modelele că acestea nu sunt noi, fiind aduse la cunoştinţa publicului anterior formulării cererii de înregistrare, de către o altă persoană decât cel care se pretinde autor.
Pe cale de consecinţă s-a admis capătul din cererea reconvenţională prin care s-a solicitat anularea certificatului de înregistrare DMI pentru lipsa noutăţii şi a caracterului individual, cerinţe prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 129/1992.
Cât priveşte criticile legate de soluţionarea celui de-al doilea capăt de cerere prin care s-au cerut despăgubiri materiale în temeiul art. 998, 999 C. civ., Curtea a constatat că apelanta pârâtă nu a făcut dovada prejudiciului produs prin înregistrarea desenelor/modelelor în cauză. Simpla plată a contractului nr. 73 din 15 septembrie 2004 (încheiat între Administraţia Străzilor şi SC V.P. SRL), nu reprezintă o astfel de dovadă astfel încât nu s-a precizat care este prejudiciul concret adus prin înregistrarea DMI în cauză, proiectul menţionat anterior putând fi valorificat de acum înainte. De asemenea, nu s-a făcut dovada beneficiului nerealizat raportat la susţinerea că ar fi suferit un prejudiciu prin lipsa de folosinţă a celor 3 desene/modele industriale, apelanta pârâtă neîndeplinindu-şi obligaţia prevăzută de art. 1169 C. civ.
Apelul reclamantului, având în vedere existenţa motivelor de anulare privind lipsa noutăţii şi a caracterului individual, al certificatul de înregistrare a DMI, a fost respins, constatându-se neîntemeiate pretenţiile reclamantului bazate tocmai pe calitatea sa de titular al acestui certificat.
Despăgubirile solicitate constau în câştigul nerealizat ca urmare a folosirii fără drept de către intimata-pârâtă a modelului protejat nr. 2, suma reprezentând preţul contractului nr. 430 din 15 decembrie 2006 încheiat între pârâta-intimată şi S.C. R.P. şi R.C. SRL, s-a apreciat că această valoare nu poate reprezenta despăgubiri pentru folosirea fără drept a unui model industrial, aceasta reprezentând valoarea materialelor din care s-au produs gardurile, a executării, a montării, a întreţinerii acestora. Valoarea pentru folosirea unui model industrial nu poate fi mai mare decât suma pe care reclamantul ar fi obţinut-o dacă şi-ar fi dat acordul pentru această folosire. S-a mai reţinut că reclamantul nu a precizat că ar fi suferit alte pagube.
Critica referitoare la aspectele de procedură invocate de către apelant legate de tardivitatea formulării cererii de acordare a daunele morale, a fost apreciată ca lipsită de interes în condiţiile în care cererea privind daunele materiale a fost respinsă ca neîntemeiată, din perspectiva pierderii calităţii de titular al certificatului de înregistrare a DMI în mod retroactiv.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs în termen reclamantul P.I.
În motivarea recursului recurentul a indicat drept temei de drept art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-a criticat soluţia de respingere a apelului său şi respectiv de admitere a apelului formulat de pârâtă pentru următoarele aspecte:
Soluţia instanţei de apel de anulare a certificatului de înregistrare în totalitate, este dată fără să se analizeze faptul că cererea de chemare în judecată era formulată numai pentru modelul nr. 2 din respectivul certificat (nr. 016197 din 21 aprilie 2006).
Ca atare s-a susţinut că instanţa a depăşit atributele puterii judecătoreşti, admiţând în totalitate apelul pârâtei.
S-a criticat faptul că instanţa a analizat mai întâi apelul declarat de pârâtă şi prin aceasta şi-a demonstrat interesul în a favoriza pârâta cu ignorarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 129/1992 text valabil la data înregistrării desenului industrial şi care avea următoarea redactare: „divulgarea nu este luată în considerare dacă desenul sau modelul pentru care se solicită protecţia a fost făcut public de către autor pe baza informaţiilor furnizate sau actelor îndeplinite de autor".
S-a mai criticat faptul că instanţa de apel şi-a însuşit în totalitate motivele de apel ale pârâtei fără să ţină cont şi de motivele din cererea de apel înaintată de reclamant.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat că aceasta este legală şi temeinică, împrejurare faţă de care s-a respins recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. prevede situaţia când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Se reţine că cererea de apel cu care a fost sesizată Curtea de Apel împotriva unei sentinţe pronunţate în fond de Tribunal, se înscrie în competenţele prevăzute expres de art. 3 pct. 2 C. proc. civ. pentru Curtea de apel într-o materie dată şi aceasta în competenţa instanţelor judecătoreşti, tribunalul, în primă instanţă, conform art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială.
Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se referă la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii sau schimbarea noţiunii sau înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurentul nu a indicat care este actul juridic dedus judecăţii, care a fost greşit interpretat sau al cărui înţeles lămurit a fost schimbat de instanţa de apel.
În lipsa unei asemenea precizări controlul judiciar sub aspectul invocat nu se poate realiza.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă la hotărâri pronunţate cu lipsă de temei legal ori cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Nici sub acest aspect recursul nu poate fi primit.
Din examinarea deciziei atacate se observă că în considerente sunt indicate argumentele pentru care prin soluţionarea apelului cu care a fost investită, instanţa de apel a ajuns la respingerea acţiunii reclamantului.
S-a făcut o prezentare în detaliu, prin reproducerea textelor, a dispoziţiilor normative incidente din Legea nr. 129/1992 în raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii şi cu respectarea cadrului juridic procesual cu care a fost investită, potrivit obiectului acţiunii şi cererii reconvenţionale.
Argumentaţia instanţei este logică şi dedusă din probele administrate cu arătarea motivelor pentru care în cauză nu se aplică dispoziţiile art. 9 din Lege, articol analizat de instanţă. Sub acest aspect, critica referitoare la ignorarea dispoziţiilor acestui articol, este neîntemeiată.
Cât priveşte obiectul cererii reconvenţionale (în forma de la fila 39 dosarul instanţei de fond), se constată că aceasta a vizat anularea certificatului de înregistrare desen/model industrial nr. 016197 din 21 iunie 2006 eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi obligarea reclamantului la plata unor despăgubiri de 150.000 RON. Acest certificat se referă la trei modele individualizate în numerele 1, 2 şi 3 (fila 8 din dosarul de fond).
În precizările aduse cererii reconvenţionale (fila 139 din dosarul de fond) s-au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul creat de reclamant prin punerea în imposibilitate a pârâtei de a se folosi de cele trei desene industriale (1, 2 şi 3).
Ca urmare examinarea cererii de anulare a certificatului de înregistrare DMI a fost raportată la obiectul înregistrării, în întregul său, adică cele trei modele.
Celelalte critici formulate în fapt nu se pot încadra în motivele de recurs invocate şi nici în celelalte motive de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Împrejurarea că în analiza apelului cu care a fost sesizată Curtea a dat prioritate apelului pârâtei nu se poate reţine ca o scădere sau ilegalitate câtă vreme în procedura civilă nu este fixată o ordine de analiză şi cu atât mai mult cu cât în argumentaţia Curţii de Apel se găseşte şi explicaţia, în alin. (5) al deciziei, a acestui demers analitic.
Critica referitoare la lipsa analizei apelului reclamantului este neîntemeiată.
Apelul reclamantului a fost examinat în detaliu şi în mod corect s-a constatat că este nefondat, impunându-se respingerea acţiunii reclamantului, în raport de precizările făcute de acesta la 28 noiembrie 2007 (fila 144 în dosarul de fond) şi care, la punctul B a arătat că solicită obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului patrimonial în sensul remiterii încasărilor realizate prin actul ilicit şi la plata daunelor morale.
Analiza instanţei de apel - referitoare la apelul reclamantului - este corectă, din probele administrate neputându-se reţine fapte ilicite în sarcina pârâtei cât priveşte folosirea unor modele a căror protecţie a fost anulată fiind făcută cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Constatând că în cauză nu s-au dovedit motivele de recurs invocate, Înalta Curte a constatat nefondat recursul şi l-a respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva Deciziei civile nr. 23A din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5388/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6723/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
