ICCJ. Decizia nr. 5859/2010. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5859/2010
Dosar nr. 4556/95/2009
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. 1011/263/2006, reclamanta Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, reprezentată de S.H. a chemat în judecată pe pârâtul G.I., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1339762 din 2 februarie 1999, pentru suprafaţa totală 3500 mp emis pe numele pârâtei, având în vedere că titlul de proprietate s-a emis pe un amplasament eronat, în baza unei hărţi cadastrale false.
Prin sentinţa civilă nr. 109 din data de 21 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria Motru, după rejudecare, au fost respinse acţiunea civilă formulată de reclamanta Comisia Locală de fond funciar Padeş şi cererea pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Prin Decizia civilă nr. 1126 din data de 27 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj, a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă Comisia Locală Padeş pentru aplicarea Legii nr. 18/1991; a fost modificată sentinţa în sensul admiterii acţiunii promovate de reclamantă şi constatării nulităţii titlului de proprietate nr. 1339762/1999.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimata G.V.A. invocând dispoziţiile art. 322 pct.4 şi 5 C. proc. civ., susţinând că respectiva decizie a fost dată în baza unor înscrisuri false, respectiv falsurile din Rezoluţia nr. 204/P/2005 Parchetului Motru al cărui conţinut nu este acelaşi cu Rezoluţia din dosarul nr. 204/P/2005 ataşată cauzei; că G.I., cel la care face trimitere rezoluţia este o altă persoană decât soţul ei, care este G.G.I. şi că, în esenţă, nu există o hartă cadastrală falsă, revizuenta invocând refuzul reclamantei de a prezenta în instanţă cererea de reconstituire, documentele anexate şi H.C.L. nr. 2/1991.
Prin Decizia civilă nr. 1614 din 18 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Gorj, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta G.V.A., reţinându-se, în esenţă, că raportat la considerentele instanţei de recurs pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată prin Decizia supusă prezentei revizuiri, s-a constatat că nu au incidenţă în cauză nici unul din cele două cazuri de revizuire invocate.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a avut în vedere că, raportat la considerentele instanţei de recurs pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată prin Decizia supusă prezentei revizuiri, s-a constatat că nu au incidenţă în cauză nici unul din cele două cazuri de revizuire invocate.
In acest sens, instanţa de recurs a avut în vedere că intimata pârâtă G.V.A. nu a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituire întrucât nu a făcut dovada că a formulat cerere de reconstituire pentru terenul situat în punctul „Poiana".
Deci, admisibilitatea acţiunii reclamantei Comisia Locală Padeş s-a analizat din perspectiva dispoziţiilor art. 8 din legea nr. 18/1991 şi nu pe considerentul că titlul de proprietate a avut la bază o hartă cadastrală declarată falsă prin rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru.
Revizuienta nu a depus la dosar înscrisuri noi, în sensul dispoziţiilor art. 322 pct.5 C. proc. civ. care să fie hotărâtoare în judecarea pricinii.
Aspectul invocat de intimatul G.G.I., în sensul că aceeaşi judecători au pronunţat hotărâri în aceeaşi cauză este irelevant sub aspectul legalităţii deciziei pronunţate, întrucât membrii completului de judecată care au pronunţată Decizia supusă revizuirii au făcut parte din completul de judecată care a soluţionat recursul împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţată în primul ciclu procesual, în sensul casării hotărârii şi trimiterii cauzei spre rejudecare, Decizia de casare respectivă neatrăgând incompatibilitatea judecătorilor în soluţionarea recursului împotriva sentinţei pronunţate în rejudecarea cauzei.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs revizuenta G.V.A.
Prin Decizia civilă nr. 1336 din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta G.V.A.
Împotriva acestei ultime decizii, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca instanţă de recurs, la data de 23 noiembrie 2009, a declarat recurs revizuenta G.V.A., solicitând admiterea recursului şi rejudecarea cauzei.
În drept, s-au invocat prevederile art. 312 alin. (2) C. proc. civ.
Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea, recurenta a susţinut că instanţa de judecată a încălcat şi aplicat greşit legea, deoarece în loc să judece şi să pronunţe o hotărâre împotriva celui chemat în judecată ca pârât, conform cererii de chemare în judecată, respectiv pe pârâtul G.I. şi să-i anuleze acestuia Titlul de Proprietatea cu nr. 1339752/1999.
În acest sens, reclamanta a mai arătat că nu titlul său de proprietate cu nr. 1339762/1999 a fost solicitat de reclamantă spre anulare ci titlul de proprietate nr. 1339752/2006 şi că, aceasta a fost introdusă în cauză în baza art. 57 şi urm., dobândind de fapt calitatea de intervenient cu obţinerea aceloraşi drepturi ca şi reclamantul, iar prin hotărârile date a fost deposedată de un drept, prin anularea titlului său de proprietate nr. 1339762/1999.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va reţine, ca fiind întemeiată, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de revizuentă, avându-se în vedere următoarele considerente .
Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Se reţine astfel din aceste dispoziţii legale că hotărârile pronunţate de curţile de apel cu ocazia soluţionării recursurilor nu mai pot fi atacate din nou cu recurs, întrucât nu se regăsesc în aceste prevederi legale, iar, pe de altă parte, aceste hotărâri sunt irevocabile, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 377 pct. 4 C. proc. civ.
În cauză, constatându-se că revizuenta a uzat de calea de atac a recursului, faţă de principiul unicităţii care funcţionează în materia căilor de atac, precum şi al dublului grad de jurisdicţie, se reţine că al doilea recurs declarat de aceasta, este inadmisibil şi urmează să fie respins, ca atare.
În cauză, pricina a parcurs cele două grade de jurisdicţie prin judecarea acesteia de către trei instanţe: de fond, de apel şi de recurs, astfel încât calea de atac a recursului, folosită de revizuentă pentru a doua oară, apare ca un „recurs la recurs", ceea ce este, inadmisibil.
Faţă de cele arătate, este de prisos a se cerceta motivele formulate de pârâţi, legate de fondul cauzei, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta G.V.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta G.V.A. împotriva deciziei nr. 1336 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5874/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5862/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
