ICCJ. Decizia nr. 6003/2010. Civil. Anulare act. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6003/2010
Dosar nr. 5035/1/2009
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 10 iunie 2009, revizuenţii G.R. şi gărgăriţă Ilie au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 783 din data de 7 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sub nr. 5035/2/1009.
În motivarea cererii lor, revizuenţii au arătat următoarele:
Dosarul nr. 1727/1999 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti în care intimata T.M.V. a cerut să se constate că Statul Român a preluat fără titlu imobilul situat în Bucureşti, sectorul 1, precum şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu revizuenţii pentru acelaşi imobil.
Cererea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 513 din 08 octombrie 1999, menţinută prin Decizia civilă nr. 309/2000 pronuntată de Curtea de Apel Bucureşti si, apoi, de Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2397 din 14 iunie 2002.
Dosarul nr. 770/2004, în care Curtea de Apel Bucureşti a decis, prin Decizia nr. 1893 din 21 septembrie 2004, că Statul Român a preluat fără titlu imobilul situat în Bucureşti, sectorul 1, constatând şi nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu subsemnaţii pentru acelaşi imobil.
Prin Decizia civilă nr. 309/2000, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că "Primul motiv de apel, vizând preluarea imobilului de către stat ară titlu valabil este nefondat. Tribunalul a interpretat corect dispoziţiile Decretul nr. 92/1950, reţinând că disp. art. 2, în care se încadra autorul apelantei, ca intelectual de profesie inginer chimist trebuie coroborate cu disp. art. 1. întrucât autorul reclamantei-apelante realiza venituri din închiriere, nu se poate considera că acesta era exceptat de la naţionalizare.
Totodată, Curtea a reţinut că nu se poate susţine că instanţa de fond ar fi încălcat disp.art 21 din Constituţia României, care consemnează accesul liber la justiţie, odată ce a analizat în fond acţiunea reclamantei, apreciind că,-în raport de momentul naţionalizării, preluarea imobilului în patrimoniul statului s-a făcut cu respectarea prev. Decretului nr. 92/1950, ceea ce echivalează cu un titlu valabil.
Curtea a reţinut că nici cel de al II-lea motiv de apel nu este fondat, întrucât instanţa de fond a apreciat corect că de vreme ce pentru două dintre apartamentele imobilului revendicat (naţionalizate în baza aceluiaşi Decret nr. 92/1950) reclamanta a obţinut restituirea în natură în baza art. 1 şi 2 din Legea nr. 112/1995, a recunoscut implicit valabilitatea titlului statului cu privire la întreg imobilul, necontestând hotărârea Comisiei de Aplicare a Legii nr. 112/1995 "
Prin Decizia nr. 783 din 07 mai 2009, aceeaşi instanţa, Curtea de Apel Bucureşti decide contrariul, respectiv: "în speţă statul nu avea un titlu legal asupra imobilului în discuţie,valabilitatea acestui titlu fiind contestată prin promovarea acţiunii în revendicare de către reclamantă la data de 16 iulie 1996 (fila 80 dosar fond), astfel că apartamentul în cauză nu putea face obiectul unei înstrăinări valabile.
Au fost încălcate astfel la încheierea contractului de vânzare-cumpărare dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 112/1995, conform cărora se puteau înstrăina numai apartamentele deţinute de stat cu titlu valabil"
II. Necesitatea schimbării în tot a Deciziei nr. 783/07 mai 2009
În opinia noastră, Decizia nr. 783 din 07 mai 2009, trebuie să fie schimbată în tot, în sensul admiterii recursului introdus de subsemnaţii, desfiinţării Deciziei nr. 1893 din 21 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel ca instanţă de apel, iar pe fond, să fie respinsă cererea intimatei T.M.V.
Această măsură trebuie să fie luată pentru a fi restabilită situaţia juridică stabilită în mod definitiv şi irevocabil prin Deciziile nr. 309/2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi nr. 2397 din 14 iunie 2002 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin încheierea de la 26 iunie 2009 Înalta Curte a respins cererea formulată de revizuenţi care au solicitat să se dispună suspendarea provizorie a executării Deciziei civile nr. 783 din 7 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-IV-a civilă, până la soluţionarea cererii de revizuire, cu motivarea că măsura suspendării provizorii a executării nu se justifică, nefiind îndeplinite condiţiile privind producerea unei pagube iminente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile de tardivitate şi de inadmisibilitate.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta G.R. împotriva Deciziei nr. 783 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5997/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6013/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
