ICCJ. Decizia nr. 6053/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6053/2010
Dosar nr. 2371/2/2009
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 145R din 29 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de L.M.N., împotriva deciziei nr. 240 din 10 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi a obligat contestatorul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata R.I.L.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că prin Decizia civilă nr. 240 din 10 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul L.M.N., împotriva deciziei nr. 482 din 12 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reţinându-se că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea atacată nefiind susceptibilă de revizuire, întrucât nu evocă fondul.
Împotriva acestei decizii, L.M.N. a formulat contestaţie în anulare, invocând prevederile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Instanţa, analizând motivele invocate de contestator prin prisma dispoziţiilor legale citate, a reţinut că acestea nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 317 C. proc. civ., iar art. 318 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, nu este incident deoarece acesta reglementează posibilitatea contestării hotărârilor instanţelor de recurs, or, în cauză contestaţia în anulare a fost formulată împotriva unei decizii date de o instanţă de revizuire.
Instanţa a mai reţinut, din perspectiva dispoziţiilor art. 317 C. proc. civ., în ce priveşte motivul invocat în sensul că au fost încălcate normele de ordine publică referitoare la competenţa, întrucât instanţa de revizuire a nesocotit cererea de strămutare a cauzei şi a judecat cauza fără să aştepte soluţionarea acestei cereri de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acesta nu poate fi încadrat în prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât textul enunţat are în vedere încălcarea normelor de competenţă generală, materială şi teritorială exclusivă, prevăzute de art. 159 C. proc. civ., ci nu se referă la ipoteza menţionată de contestator.
Cu privire la motivul invocat de contestator referitor la faptul că instanţa a pronunţat hotărârea fără a efectua în cauză citarea în calitate de pârâtă a numitei B.L.L., instanţa a reţinut că nu poate fi primit, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii, să nu fi fost legal îndeplinită faţă de partea care ulterior uzează de această cale extraordinară de atac (în speţă, contestatorul), iar nu faţă de o altă parte din proces, şi cu atât mi puţin, faţă de o persoană care nu a avut calitatea de parte în proces.
Instanţa a apreciat că soluţia se impune ca atare, întrucât nerespectarea dispoziţiilor referitoare la procedura de citare este sancţionată, potrivit art. 108 C. proc. civ., cu nulitatea relativă (având în vedere interesul particular protejat prin norma legală), astfel că poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestaţiei în anulare, numai de partea vătămată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, aceasta fiind singura interesată a o invoca.
Susţinerile contestatorului în sensul că instanţa a nesocotit dreptul său la apărare, a nesocotit probele şi a reţinut în mod eronat că nu s-a evocat fondul prin Decizia instanţei de recurs a cărei revizuire s-a solicitat, au fost, de asemenea, înlăturate, întrucât aceste critici nu pot fi valorificate pe calea contestaţiei în anulare, această cale extraordinară de atac, de retractare, exercitându-se numai în cazurile prevăzute limitativ de art. 317 pct. 1 şi 2, ca şi de art. 318 C. proc. civ.
La termenul de azi, 12 noiembrie 2010, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., reţinând cauza spre soluţionare pe acest aspect.
Faţă de excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată şi o va admite ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
În speţă, Decizia atacată este o decizie irevocabilă, prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare formulată de L.M.N. împotriva deciziei civile nr. 240 din 10 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Ca atare, Decizia împotriva căreia s-a declarat recurs, fiind irevocabilă, conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) C. proc. civ. nu mai poate fi atacată cu recurs, motiv pentru care acesta se impune a fi respins ca inadmisibil, având în vedere şi dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Regula ce guvernează acordarea cheltuielilor de judecată este aceea a culpei procesuale¸or, urmare a respingerii ca inadmisibil a recursului declarat, recurentul este partea în culpă, astfel că se va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în această etapă procesuală, astfel cum s-a dovedit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul L.M.N., împotriva deciziei civile nr. 145 R din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe recurent la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimata R.I.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6057/2010. Civil. Evacuare. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 6055/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
