ICCJ. Decizia nr. 6055/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6055/2010
Dosar nr. 10092/1/2008
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 622 din 4 februarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta P.L., împotriva deciziei nr. 400 R din 15 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, obligând pe recurentă să plătească intimatei-pârâte Asociaţia de proprietari a Blocului, suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că prin Decizia civilă nr. 400 R din 15 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de reclamantă împotriva deciziilor nr. 81 din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, nr. 296/2007, nr. 210/2007, nr. 492R/2006 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, nr. 525 R/2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi sentinţa civilă nr. 7347/2005, pronunţată de Judecătoria sector 6 în contradictoriu cu pârâţii Asociaţia de Proprietari a blocului, P.G. şi V.I.
Prin Decizia nr. 296 R din 3 mai 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a anulat ca netimbrată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.L. împotriva deciziei civile nr. 210/R din 27 martie 2007 a aceleiaşi instanţe.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia nr. 210 R din 27 martie 2007, de asemenea, a anulat ca netimbrată contestaţia în anulare formulată de P.L., împotriva deciziei civile nr. 81/R din 8 februarie 2007 a aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia nr. 81 R din 8 februarie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a respins contestaţia în anulare formulată de P.L., împotriva deciziei nr. 492 din 8 septembrie 2006 a aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia nr. 492/R din 8 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei 525 din 8 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 525 R din 8 martie 2006 a respins recursul reclamantei P.L. şi a admis recursul pârâtelor P.G. şi V.I., împotriva sentinţei civile nr. 7347 din 14 noiembrie 2005 a Judecătoriei sector 6.
Împotriva acestor decizii, reclamanta a declarat recurs, fără ca în drept să precizeze motivele de nelegalitate, iar prin Decizia civilă nr. 622R din 4 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, recursul a fost respins ca inadmisibil, astfel cum deja s-a arătat, recursul fiind promovat împotriva unei decizii irevocabile nr. 400R din 15 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare, formulate, la rândul ei, împotriva unei decizii irevocabile.
Instanţa de recurs a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2 ) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Ca atare, reclamanta nu mai avea la îndemână vreo cale de atac de reformare, întrucât dreptul la recurs a fost exercitat şi epuizat prin demersul arătat deja.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat prezenta contestaţie în anulare susţinând că la judecarea recursului Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa nu a ţinut seama de cererile sale şi nu a citat toţi intimaţii pe care i-a indicat, astfel că, în mod greşit i s-a respins ca inadmisibilă calea de atac, ceea ce a condus şi la nelegala obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Contestaţia în anulare nu a fost motivată şi în drept, iar Înalta Curte a pus în vedere contestatoarei necesitatea precizării temeiului juridic al cererii sale prin încheierea de şdinţă din 12 martie 2010, obligaţie căreia aceasta nu s-a conformat; intimata a invocat prin întâmpinarea formulată, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, pentru acest motiv.
Faţă de excepţia invocată, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată şi o va admite, pentru următoarele considerente.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare ce poate fi exercitată pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 şi 2 – contestaţia în anulare propriu zisă posibil de formulat împotriva hotărârilor irevocabile (lipsă de procedură şi încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competenţă), ca şi de art. 318 C. proc. civ. – contestaţia în anulare specială (greseală materială şi omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau casare), susceptibilă de exercitare doar împotriva deciziilor date în recurs.
Or, aşa cum s-a redat anterior, cele susţinute de contestatoare nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele anterior enunţate, motiv pentru care, contestaţia va fi respinsă ca inadmisibilă.
În ce priveşte motivul contestaţiei în anulare privind nelegala citare de către instanţa de recurs a tuturor celor indicaţi de contestatoare în calitate de intimaţi, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare „când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii".
În consecinţă, pentru a fi admisibilă o contestaţie în anulare în temeiul textului citat, este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii, să nu fi fost legal îndeplinită faţă de partea care ulterior uzează de această cale extraordinară de atac (respectiv, contestatoarea), iar nu faţă de o altă parte din proces şi cu atât mai puţin, faţă de o persoană care nu a avut calitatea de parte în proces.
Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la procedura de citare este sancţionată, potrivit art. 108 C. proc. civ., cu nulitatea relativă (având în vedere interesul particular protejat prin norma legală) care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestaţiei în anulare, numai de partea vătămată prin îndeplinirea nelegală a actului procedural, aceasta fiind singura interesată a o invoca.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.L., împotriva deciziei civile nr. 622 din 4 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6053/2010. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6056/2010. Civil → |
|---|
