ICCJ. Decizia nr. 6057/2010. Civil. Evacuare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6057/2010
Dosar nr. 2557/1/2010
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 646 R din 12 iunie 2009, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a admis admis recursul declarat de pârâtul M.M., împotriva sentinţei nr. 657 din 6 decembrie 2008 a Judecătoriei Darabani, a modificat în tot sentinţa, în sensul că, a respins ca nefondată acţiunea în revendicare formulată de reclamantul H.M., iar reclamantul H.M. a fost obligat să plătească pârâtului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Darabani sub nr. 394/217 din 14 aprilie 2007, reclamantul H.M. prin procurator H.D., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul M.M. să se pronunţe o hotărâre prin care acesta să fie obligat să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 737 mp teren şi să-i plătească despăgubiri în sumă de 500 lei.
Judecătoria Darabani, prin sentinţa civilă nr. 657 din 16 decembrie 2008, a admis acţiunea, a obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 750 mp din care 491 mp în parcela 1 şi 259 mp în parcela 2. S-a admis în parte acţiunea civilă pentru daune introdusă de reclamant şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 112,50 lei daune materiale şi 1.266,27 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că terenul în litigiu este înscris în titlul de proprietate din 17 octombrie 2007 emis pe numele autoarei recamantului, M.H., titlu în vigoare.
Recursul pârâtului a fost admis prin Decizia nr. 646 R din 12 iunie 2009 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă, care a reţinut că suprafaţa de teren de 737 mp, revendicată de reclamant, a fost dată în folosinţă prin schimbul realizat între fostul proprietar T.T. şi H.D. – fratele reclamantului, cu suprafaţa de 2.000 mp teren, iar în anul 1994, T.I. a fost pus în posesie cu suprafaţa de 1.000 mp teren aferent casei, pe care pârâtul a cumpărat-o prin act sub semnătură privată la data de 23 aprilie 1996, dar nu a perfectat actul în forma autentică din lipsa banilor.
S-a mai reţinut că, instanţa de fond nu a verificat susţinerile procuratorului H.D., în sensul că suprafaţa de 2.000 mp teren dat în schimb de T.I. a fost vândută, nu a ţinut seama de faptul că în data de 18 august 1997 H.D., primar la acea dată, a eliberat un certificat de urbanism şi autorizaţie de construire, pentru terenul în litigiu, în baza cărora s-a edificat pe teren un grajd, o fântână, au fost sădiţi 60 pomi fructiferi şi 30 butuci de viţă de vie.
Reclamantul H.M. a revendicat suprafaţa de 737 mp, situată în intravilanul Judeţului Botoşani, întemeindu-se pe sentinţa civilă nr. 631/1999 având ca obiect partajul judiciar al masei succesorale rămasă de pe urma defunctei M.H., potrivit căreia i s-a atribuit suprafaţa de 12.500 mp teren, în tarlaua menţionată.
Partajul între moştenitorii numitei M.H. s-a realizat în baza adeverinţei de proprietate, întrucât titlul de proprietate emis pe numele acesteia, a intrat în circuitul civil la data de 17 ianuarie 2007, astfel că, la data partajării nu s-a putut efectua o lotizare în funcţie de numărul de tarla şi numărul de parcelă cadastrală a suprafeţelor de teren atribuite coindivizarilor.
Totodată, din probatoriul administrat, a rezultat că H.D. nu a posedat efectiv niciodată terenul pretins ocupat de reclamant, iar procesele-verbale de punere în posesie, întocmite la 16 iunie 2006 de către membrii Comisiei de aplicare a legii fondului funciar, a avut un caracter formal, neluându-se în stăpânire respectivul teren. Procesul-verbal de punere în posesie nu a fost întocmit pe numele H.D. sau al moştenitorilor defunctei M.H., ci pe numele acesteia.
Tribunalul a mai reţinut că hotărârea recurată este criticabilă şi sub aspectul că prima instanţă nu s-a preocupat să lămurească susţinerile pârâtului, referitoare la faptul că reclamantul a primit în schimbul suprafeţei revendicate suprafaţa de 2.000 mp teren. de la promitentul vânzător T.I. şi nici nu s-au avut în vedere dispoziţiile art. 23, 24 din Legea nr. 18/1991.
Împotriva acestei decizii, H.M. a formulat contestaţie în anulare care a fost respinsă prin Decizia nr. 1073 R din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoşani.
Instanţa a reţinut că prin contestaţia în anulare au fost formulate critici care nu ţin de săvârşirea unei greşeli materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., ci acestea reprezintă nemulţumirea părţii vizând săvârşirea unor pretinse greşeli de judecată.
La data de 24 martie 2010, s-a înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, contestaţia în anulare formulată de H.D. împotriva deciziei civile nr. 646R din 12 iunie 2009 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă, şi a deciziei civile nr. 1073 R din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă, prin care s-a susţinut, în esenţă, că cele două instanţe nu au ţinut seama de înscrisurile de la dosar.
La termenul de azi, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei în soluţionarea contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile art. 319 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reţinând cauza spre soluţionare pe acest aspect.
Faţă de excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată şi o va admite ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ. „Contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă".
În speţă, se constată că reclamantul a introdus contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 646 R din 12 iunie 2009 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă şi a deciziei civile nr. 1073 R din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă.
În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 158 alin. (3) rap. la art. 159 pct. 2, cu observarea dispoziţiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., se va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate împotriva celor două decizii, în favoarea Tribunalului Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină în favoarea Tribunalului Botoşani competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de H.D. împotriva deciziei civile nr. 646 R din 12 iunie 2009 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă şi a deciziei civile nr. 1073 R din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6058/2010. Civil. Asigurări sociale.... | ICCJ. Decizia nr. 6053/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
