ICCJ. Decizia nr. 6056/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6056/2010
Dosar nr. 2557/1/2010
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 9479 din 19 noiembrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.P.M. împotriva încheierii de şedinţă din data de 20 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că la data de 31 octombrie 2006 reclamanta SC U. SA a chemat în judecată pe pârâtul M.P.M. solicitând evacuarea acestuia din apartament nr. 49 a căminului situat în Timişoara pentru lipsă de titlu. În motivarea acţiunii întemeiată pe art. 1431 şi art. 1436 C. civ. reclamanta a susţinut că durata contractului de închiriere în baza căruia pârâtul folosea spaţiul menţionat a expirat la 31 august 2004.
Pe parcursul procesului, respectiv la 23 ianuarie 2007 reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând evacuarea pârâtului şi să se constate conform art. 24 lit. b) din Legea nr. 114/1996 încetarea (rezilierea) contractului de locaţiune, din iniţiativa sa.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 3329 din 3 aprilie 2007 a admis acţiunea şi a dispus evacuarea pârâtului, pe care l-a obligat să-i plătească reclamantei 10,3 lei cheltuieli de judecată, reţinând că potrivit art. 1436 alin. (1) C. civ., durata contractului de locaţiune a încetat la 31 august 2004.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin Decizia nr. 675 din 17 septembrie 2007 a respins apelul declarat de pârât şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că ulterior expirării duratei locaţiunii reclamanta a permis pârâtului să folosească spaţiul până în luna iulie 2006. S-a reţinut incidenţa art. 1437 C. civ. şi a art. 24 lit. a) din Legea nr. 114/1996, cererea de chemare în judecată îndeplinind cerinţele unei manifestări unilaterale de voinţă a proprietarului în sensul denunţării contractului de închiriere, iar de la data sesizării instanţei au trecut mai mult de 60 de zile.
Pârâtul a declarat recurs şi la termenul din 23 ianuarie 2008 a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 lit. b) şi art. 61 din Legea nr. 114/1996.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin încheierea din 20 februarie 2009 a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că textele la care se referă pârâtul nu au legătură cu soluţionarea pricinii, astfel că în speţă sunt incidente prevederile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 [actual art. 29 alin. (6)].
Pârâtul a declarat recurs împotriva acestei încheieri susţinând că ambele texte criticate au legătură directă cu pricina.
Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, deoarece soluţia instanţelor de fond şi de apel nu se întemeiază pe art. 24 lit. b) din Legea nr. 114/1995, care enumeră condiţiile rezilierii contractului de locaţiune la cererea proprietarului . Pe parcursul procesului şi în motivele de recurs pârâtul nu a pretins că litigiul nu ar fi de competenţa instanţelor judecătoreşti, aşa cum prevede art. 61 din Legea nr. 114/1995. Prin urmare niciunul din textele criticate de pârât nu are legătură cu soluţionarea pricinii.
Împotriva acestei decizii M.P.M. a formulat contestaţie în anulare înregistrată la data de 23 februarie 2010 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, susţinând că nu a fost citat pentru termenul la care s-a judecat recursul.
Se arată că nu a primit nicio citaţie la domiciliul indicat în cererea de recurs şi nu crede că procedura de citare s-ar fi realizat prin afişare.
Se solicită anularea deciziei nr. 9479/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi fixarea termenului în vederea judecării recursului.
În drept sunt invocate dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este fondată şi va fi admisă pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin care se solicită instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să îşi desfiinţeze propria hotărâre în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
În art. 317 alin. (1) pct. 1 se statuează:"Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii".
Faţă de dispoziţiile neechivoce ale articolului citat şi care reprezintă temeiul de drept al prezentei căi extraordinare de atac, urmează a se constata că lipsa de procedură invocată este reală.
Astfel, în contestaţia în anulare contestatorul indică domiciliul în Timişoara, fiind citat la data de 19 noiembrie 2009, conform filei din dosarul nr. 9135/325/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Timişoara, camera 220, judeţul Timiş.
Din analiza conţinutului procesului-verbal privind dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru data de 19 noiembrie 2009, în raport de domiciliul indicat de contestator în cererea de contestaţie în anulare (Timişoara, ap.220 ) care este domiciliul real, conform şi copiei contractului de închiriere de la dosarul de fond rezultă că procesul verbal nu cuprinde toate elementele prevăzute de art. 100 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 1000 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. aşa încât procedura de chemare a acestuia pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. contestaţia în anulare va fi admisă, Decizia contestată va fi anulată şi se va acorda termen pentru rejudecarea recursului la data de 21 ianuarie 2011,părţile urmând a fi citate, iar contestatorul se va cita la domiciliul indicat în cererea de contestaţie în anulare, respectiv Timişoara, ap.220.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de M.P.M. împotriva deciziei civile nr. 9479 din 19 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Anulează Decizia contestată şi acordă termen la data de 21 ianuarie 2011, Completul 7, cu citarea părţilor pentru rejudecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6055/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 6032/2010. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
